Poveștile pentru copii: Rolul acestora în educația celor mici

„Într-un fel e simplu să citim povești copiilor, în alt fel e foarte complicat și se fac cursuri speciale pentru asta” declara Maria Gheorghiu, co-fondator al Asociației OvidiuRO, în timpul unui atelier despre importanța poveștilor pentru cei mici.

Declarația aceasta este importantă și reflectă bine cele două direcții de acțiune în domeniul literației pentru copii, chiar dacă nu o numim cu toții așa. Pe de-o parte citim intuitiv, în mod tradițional, din dorința de a crește copii care să iubească lectura, poveștile și cărțile în general, pe de altă parte ne vedem nevoiți să adaptăm mesajul și metoda la noile contexte și realități familiare noii generații. Tot mai mult interes din partea actorilor culturali (programe sociale și culturale dedicate copiilor, de formare profesională a resursei umane care lucrează cu copiii, diversificarea ofertei editoriale de carte pentru copii, preocuparea scriitorilor și ilustratorilor români pentru zona literaturii pentru copii etc.), combinat cu intuiția și preocuparea crescută a părinților și a profesorilor ajută la creșterea expertizei în acest domeniu atât de important pentru o societate sănătoasă și responsabilă.

De ce este important să le citim celor mici? Ce să le citim? Când putem începe să le citim sau unde este cel mai important să o facem? Am întrebat mai mulți cititori împătimiți, care la rândul lor sunt implicați în procesul de formare descris mai sus, care este rolul poveștilor în educația celor mici.

Lectura este necesară pentru o dezvoltare armonioasă și ajută imaginația

Adriana Moca, actriță și lector în ateliere de lectură performativă la Asociația Vis-a-Vis, mărturisește cât este de important ca un copil să asculte povești de la vârste fragede. Este „vital, aș zice, ca aerul și hrana. Fără tandrețea conținută în cuvintele spuse / citite de un adult din familie, dezvoltarea armonioasă a unui copil suferă. Pe termen lung, absența acestui tip de comunicare, prin poveste, poate duce la confuzii identitare, deviații de comportament, tristeți ce devin, nu rareori, afecțiuni psihice. Un experiment citat de Laurent Sagart în Cea mai frumoasă istorie a limbajului (editura Art, 2010) atestă chiar un final funest copiilor lipsiți de schimbul de cuvinte: în secolul al XIII-lea, împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen a dat ordin să fie crescuți câțiva sugari de doicile lor, în cea mai deplină izolare și cu interdicția de a li se vorbi, deoarece dorea să afle în ce limbă se vor exprima aceștia. Lăsați doar în voia imaginilor din jocurile video sau a programelor de televiziune, imaginația copiilor moderni suferă mutații, cu toate repercusiunile neplăcute pentru viața de adult: necomunicare, nerecunoașterea emoțiilor / sentimentelor proprii și ale celuilalt, o viață interioară săracă.”

Lectura ajută dezvoltarea neurologică a copilului și stimulează empatia

Lectura e un stimulent pentru dezvoltarea neurologică a copilului, un proces dinamic și divers prin temele care suscită interesul și atenția celui mic. În primul rând, lectura ajută la dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului, mai ales că la vârste foarte mici este nevoie, în primul rând, de formarea unor reprezentări prin intermediul imaginilor, apoi stimularea interesului prin formă, culoare și idei. Din această nevoie au apărut în ultima perioadă cărțile pentru copii care au diferite texturi, forme sau sunete.

Totodată „cartea este cea care dezvoltă empatia, educă în privința emoțiilor, pentru că un copil trebuie dezvoltat atât cognitiv, cât și emotiv. Anumite cărți au și un rol terapeutic pentru că adultul, indiferent cine este acesta, că e vorba de părinte, că e vorba de educator, dorește uneori de la copil ceva, vrea să-i schimbe ceva în comportament și au apărut și astfel de povești care te învață de ce nu trebuie să spui nu tot timpul sau de ce e bine să faci un anumit lucru”, afirmă Gabriela Gîrmacea, scriitoare și profesoară de limba română.

Cititul repetitiv dezvoltă foarte mult memoria mecanică și ajută la decodarea corectă a mesajelor

Acesta este motivul pentru care atunci când citim și suntem obosiți sau ne grăbim și vrem să sărim o pagină sau un paragraf, constatăm cu surprindere că micul ascultător ne atrage atenția că am sărit. De aceea nu trebuie să ne îngrijoreze preferința copilului pentru una și aceeași poveste, deoarece „copiii își dezvoltă, în timp ce le citești, atenția. Cititul repetitiv dezvoltă foarte mult memoria mecanică și, pentru că vorbeam despre formă și despre aspectul cărților pentru copii, citeam de multe ori aceeași poveste copilului meu. Ei bine, ea învățase la un moment dat povestea pe de rost. Știa la fiecare pagină ce anume trebuie să spun și în momentul când voiam să sar ceva, pentru că eram poate obosită sau mă grăbeam, dădeam două pagini ca să evit elegant, iar ea zicea: nu, nu, nu, acolo nu ai citit! Iată că cititul repetitiv i-a dezvoltat o anumită reprezentare cu privire la text și, în plus, când rămânea singură, ea citea unui ursuleț, unei păpuși, așa cum făcusem eu. Deci cititul dezvoltă empatia copilului și limbajul verbal și paraverbal, foarte important la copil, pentru că de mic el înțelege anumite nuanțe ale limbii. Și e foarte important să înțelegi limbajul paraverbal în decodarea corectă a unui mesaj.” (Gabriela Gîrmacea)

Jeff Smith, creatorul seriei Bone, povestește într-un interviu pentru The Comics Journal cum s-a apucat de citit în clasele primare: „Tatăl meu obișnuia să-mi citească Peanuts când eram copil. Unul dintre motivele pentru care am început să citesc, a fost pentru că devenisem fascinat de Charlie Brown, de Snoopy și de Linus. Duminicile erau zile speciale pentru mine, pentru că erau zilele când tatăl meu îmi citea benzile desenate din ziare.”

Lectura dezvoltă vocabularul și extinde orizontul cunoașterii

Maria Gheorghiu lucrează cu copii preșcolari și de mai bine de zece ani militează pentru accesul la educație al copiilor din România. „Datorită experiențelor timpurii de lectură, începând chiar de la naștere, copiii își dezvoltă atenția, care favorizează dezvoltarea abilităților emoționale și cognitive. De asemenea, lecturile le dezvoltă vocabularul, în cărți fiind de trei ori mai multe cuvinte  mari decât într-o conversație cotidiană. Aceste cuvinte îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor și le extind orizontul cunoașterii. O altă direcție de dezvoltare esențială este imaginația și, implicit, gândirea. Toate acestea contribuie la dezvoltarea premiselor citirii și scrierii și ulterior a competențelor de literație.” (Maria Gheorghiu)

Chiar dacă eram deja convinși că lectura îndeplinește un rol important în educația celor mici, există și acele cazuri în care ni se pare extrem de dificil să păstrăm vie atenția copiilor. Cum să-i captivăm? Care sunt strategiile pentru a-i ține atenți? Cum ne putem asigura că mesajul ajunge la cei mici?

Interesul ascultătorilor rămâne proaspăt dacă există participare vie a lectorului

„Întâi de toate e necesar să-ți placă ție, ca adult, să împărtășești cu celălalt o idee, o frază, o poveste. Mama îmi recita în timp ce călca sau pregătea masa. Nu avea nicio pregătire specială, dar iubea poezia și își modula vocea în funcție de sensul versului. Am învățat poezii pe dinafară ascultând-o. Mi s-a imprimat ceva din blândețea glasului, din felul jucăuș în care citea. În zeci de ateliere de lectură performativă, am experimentat ceea ce deja știam, că interesul ascultătorilor rămâne proaspăt dacă există participare vie a lectorului. Când îți zboară gândul în altă parte și citești mecanic, obții o rapidă plictiseală în public. Dincolo de cuvinte se transmite starea lectorului. Cea mai bună strategie e să vrei să te joci, indiferent ce vârstă ai. Dar să nu te copilărești, crezând că vei ajunge mai ușor la receptor. Copiii simt și taxează lipsa de sinceritate, de energie, dorința adultului de „aplauze”. Un ritm potrivit, nici prea rapid, nici prea lent, pauzele de suspans și contactul vizual sunt extrem de importante. Introducerea copilului ca actant în lectură, atunci când acesta știe să citească, printr-un exercițiu „pe roluri”, îi va spori interesul!” (Adriana Moca)

Cărțile mari cu ilustrații bogate sunt cele mai potrivite pentru vârstele mici

„Limbajul imaginilor e unul care comunică nemijlocit, într-o manieră mult mai directă și mai eficientă decât cel al cuvintelor. Cărțile ilustrate sunt primele trepte pe care un copil care nu știe încă să scrie și să citească se poate apropia de lumea fabuloasă a lecturii și, în același timp, de o mai bogată înțelegere a lumii.” mărturisește Alex Moldovan, autor de cărți pentru copii.

Un sfat la îndemâna tuturor, mai ales la vârsta când cei mici nu pot recunoaște literele, deci nu se pot orienta pe text, este să citiți mai întâi imaginile pe înțelesul celor mici. Cu cât mai detaliată și mai bogată este descrierea, cu atât cresc șansele ca cel mic să fie dispus să se concentreze pe mesaje mai lungi, să dezvolte preferințe pentru anumite personaje și să rămână apropiați de lectură pe o perioadă mai îndelungată.

Nu fiți descurajați dacă copilul nu reacționează de la prima încercare

Se poate întâmpla să credeți că citiți în gol, văzându-l pe cel mic că nu participă, este absent sau preferă să facă altceva în timpul lecturii. Asta nu înseamnă că el este complet neatent. Dacă vă continuați rutina, cu sau fără participarea copilului, v-ar putea surprinde mai târziu, punându-vă întrebări sau povestindu-vă detalii legate de povestea citită. Ca atâtea alte comportamente (pe care le putem considera dezirabile la un copil), și plăcerea lecturii poate fi un proces anevoios, de lungă durată și nu foarte ușor de asimilat. 

Formarea unei rutine de lectură îi ajută pe copii să înțeleagă texte tot mai complexe

„Condițiile favorizante unei experiențe bune de lectură sunt multiple, cele mai importante fiind modul și periodicitatea cu care le citim copiilor. Formarea unor rutine de lectură îi ajută pe copii să asculte texte din ce în ce mai lungi și mai complexe și să înțeleagă mesajul textelor.” (Maria Gheorghiu)

Pentru cei mici există câteva recomandări generale: discutați cu copiii despre copertă, pentru a le stârni curiozitatea; asigurați-vă că cei mici văd ilustrațiile; invitați copiii să vă ajute să dați paginile; încercați să nu întrerupeți firul poveștii cu întrebări sau comentarii; dacă cei mici întreabă ceva, le răspundeți și apoi continuați să citiți; un creion și o hârtie îi pot face pe copii să aibă mai multă răbdare și să reușească să asculte până la final, dacă le permiteți să deseneze; la final, rezervați-vă timp să recitiți sau să discutați cu copiii pe marginea celor citite.

După ce am stabilit că este bine să le citim copiilor, ne-am găsit propriul ritm și propria metodă, rămâne totuși una dintre cele mai importante dintre întrebări și anume: ce le citim copiilor? Cum putem afla care sunt acele subiecte care îi preocupă? Care sunt cărțile bune, cărțile importante? Cum ne putem face un plan de lectură adaptat la societatea actuală, la noile probleme și teme ale vremurilor pe care le trăim și în care copiii noștri vor fi nevoiți să se integreze, să reușească, și mai presus de toate, să fie fericiți?

Implicați copiii în procesul de alegere /achiziție a cărților

„Există foarte multe cărți pe care le putem citi copiilor, iar pentru alegerea celor potrivite putem lua în considerare vârsta copilului, experiențele anterioare cu cărțile și interesele sale. Începeți cu povești scurte, cu ilustrații colorate și cu puțin text pe pagină. 

Unele cărți au marcată pe copertă vârsta copiilor pentru care sunt recomandate și uneori sunt chiar două marcaje. Primul interest age, ne arată vârsta la care copiii sunt interesați de anumite teme și corelează complexitatea textului cu etapele de dezvoltare ale copiilor. Al doilea marcaj, reading age, indică vârsta de la care copilul ar putea citi singur cartea respectivă.

Pe lângă lungimea textului e foarte importantă și calitatea ilustrațiilor, mai ales pentru copiii mici. De multe ori copiii, chiar și la 1-2 ani preferă să își aleagă singuri cărțile pe care să le citiți și recitiți împreună. Cu cât copilul este implicat mai mult în alegerea cărții, cu cât experiențele de lectură sunt mai atractive, iar atât apetitul pentru lectură și impactul pe termen lung vor fi mai mari.” (Maria Gheorghiu)

Pe lângă lecturile clasice, nu vă temeți să alegeți cărți ale autorilor contemporani (atât români, cât și din zone și culturi cât mai diverse)

Alex Moldovan, scriitor pentru copii și traducător, a imaginat povestea unui băiețel special, care putea face lucruri nemaivăzute - Băiețelul care se putea mușca de nas, Editura Vlad și Cartea cu Genius. „Ideea de la care am pornit a fost de a scrie o carte care se adresează și adulților, dar ține partea copiilor. Sper din tot sufletul ca numărul copiilor speciali, care învață să gândească singuri și să-și afirme personalitatea, va crește într-o bună zi. Iar cel al părinților cu personalități sufocante va scădea.” a declarat autorul.

Încercați să alegeți lecturi relevante pentru copilul dumneavoastră

Ca orice ramură a literaturii, și literatura pentru copii este un organism viu, în continuă dezvoltare și transformare. Odată cu progresul societății, fie că vorbim de cel tehnologic sau cultural, vine și necesitatea de a ne adapta la „noii copii”, la cei născuți în cu totul alte contexte și care au cu totul alte nevoi, preocupări și probleme decât generațiile dinaintea lor.

Încercați să alegeți titluri care abordează teme cât mai actuale, cât mai apropiate de ceea ce trăiesc copiii din ziua de azi, pe care le pot înțelege și la care se pot raporta, pe care le pot dezbate și raționaliza.

Este nevoie de eforturi susținute în această direcție, atât din partea autorilor, cât și din partea instituțiilor specializate pentru a putea asigura simbioza dintre literatura pentru copii și lumea în care copiii își duc viețile reale. Poveștile fac și desfac lumi, dar și lumile fac și desfac povești.