Recomandări de Crăciun de la autorii editurii Arthur

21 decembrie 2015
Suntem în perioada festivă a sărbătorilor de iarnă, iar dacă anul trecut i-am rugat pe partenerii editurii să recomande cărți pe care Moșul să le strecoare sub bradul împodobit, anul acesta am zis să le dăm cuvântul autorilor editurii Arthur. O parte dintre cei care au răspuns afirmativ invitației noastre au deja cărți publicate la editura Arthur, în timp ce alții, cum sunt Lavinia Braniște și Alex Moldovan, care s-au numărat printre câștigătorii și finaliștii ediției 2014 a Trofeului Arthur, au titluri ce vor apărea pe parcursul anului 2016. Să le dăm cuvântul celor șapte autori români din portofoliul editurii care au acceptat să sugereze trei titluri de care copiii (dar și adulții) se pot bucura în vacanța care urmează:
Florin Bican (Și v-am spus povestea așa, Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc)
pricolici
 
O istorie secretă a Ţării Vampirilor. (I) Cartea Pricoliciului de Adina Popescu, ilustraţii de Amalia Dulhan • Această carte este o sărbătoare în sine, nu doar pentru că scoate fantasticul autohton de la naftalină și-l aerisește în briza obraznică a contemporaneității, dar și pentru că va asigura în familie pacea și armonia specifice sezonului: cei care o citesc vor fi prea absorbiți de ea ca să se mai calce reciproc pe nervi.
 
 
Ferbonia
 
Ferbonia de Ioana Nicolaie, ilustrații de Anca Smărăndache • O carte care distilează în paginile sale spiritul Sărbătorilor și ne instruiește discret cam ce ar trebui să facem ca să avem parte de o sărbătoare continuă. Și ne arată că nici nu-i prea greu…
 
 
 
grinch-tipar
 
Cum a furat Grinch Crăciunul de Dr. Seuss, traducere de Florin Bican • O carte care ne reamintește că în acest anotimp „sărbătorile“ se numesc Crăciun și nu au neapărat nevoie de accesorii – suma lor depășește cu mult suma darurilor și bucatelor tradiționale.
 
 
Lavinia Braniște (Rostogol merge acasă, volum în curs de apariție la Editura Arthur)
coperta Sylvester
 
Sylvester și pietricica fermecată de William Steig, traducere Laura Albulescu • Cea mai recentă carte care m-a fermecat și pe care o recomand. Steig e autorul lui Dominic, știți deja că e deștept, are umor, are o imaginație fără margini și-i plac la nebunie poveștile cu animale. De această dată, în noua carte de la Arthur, e vorba de măgărușul Sylvester Duncan, care locuiește cu mama şi cu tatăl lui pe strada Ghindei, în Târgul de Ovăz, și care, după cum ne dă indicii titlul, intră în posesia (dacă-mi permiteți) unei pietricele fermecate. Ce face pietricica? Îndeplinește dorințe, desigur! Ce dorințe? Citiți cartea, ca să muriți de râs și de drag.
 
MATILDA_DAHL_tipar
 
Matilda de Roald Dahl, ilustrații de Quentin Blake, traducere Christina Anghelina • Matilda e în război cu părinții și școala, dar nici ea nu e vreo sfințișoară. E inteligentă și citește mormane de cărți, dar cu mutrița ei de fetiță cuminte pune la cale cele mai trăsnite farse. E modul ei de a comunica cu lumea. Fiecare copil se regăsește, măcar un pic, în acest personaj memorabil, care stă în centrul unui roman aflat mereu în topurile cu cele mai marcante cărți pentru copii de oricând și oriunde. Un clasic! Și încă unul dintre cei mișto!
 

 
Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, de Kate DiCamillo, ilustrații de Bagram Ibatoulline • Nu pot să nu includ în lista de recomandări una dintre cărțile mele preferate, care m-a topit când am citit-o și m-a mai topit o dată când am tradus-o. O poveste sensibilă despre iubire și despre cât de mult contează să prețuiești iubirea, scrisă din perspectiva unui iepure de porțelan, pierdut pe fundul oceanului, care trebuie să străbată lumea întreagă pentru a-și lăsa inima încremenită să se înmoaie.
 
 
Horia Corcheș (Istoria lui Răzvan)
pricolici
 
O istorie secretă a Țării Vampirilor. (I) Cartea pricoliciului de Adina Popescu, ilustrații de Amalia Dulhan • Pentru că e scrisă delicios, cu o splendidă naturalețe, dând viață nouă unor lucruri (a se citi povești, personaje, întâmplări) vechi. Pentru că, nu-i așa, când trăiești, asemenea Pricoliciului, în afara propriei povești, nu trebuie decât să vezi Semnele pentru a simți suflul vieții!
 
 
harry-potter-tipar-supracoperta
 
Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling, traducere de Florin Bican • Pentru că dincolo de vrăjile fantastice, fabuloase, e o poveste despre vrăjile simple pe care le face viața zi de zi, dacă stăm să le recunoaștem. Pentru că e o carte despre prietenie, încredere, iubire, fidelitate, dar și despre libertate, despre visare, despre speranță și adevăr.
 
 
ELEANOR
 
Eleanor și Park de Rainbow Rowell, traducere de Florentina Hojbotă • Pentru că, să vedeți: „Eleanor avea dreptate: nu era drăguță. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguță; trebuie să te facă să simți ceva”. Păi, deci de-aia!
 
 
 
Laura Grünberg (Să creștem mici)
micul-print-cartile-lui-radu-tipar
Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, traducere de Ioana Pârvulescu • Dacă vrei să poți vedea nu doar o pălărie, ci și un elefant înghițit de un șarpe, trebuie neapărat să citești și să recitești Micul Prinţ. Dacă vrei să afli cât de importantă este arta îmblânzirii pe această lume sau dacă vrei să înveți cum să vezi şi cu inima, nu doar cu ochii, trebuie musai să citești cu mare atenție această carte poetică și filosofică în același timp. Întâmplările prin care trece băiețelul pe fiecare dintre planetele vizitate sunt de fapt pretexte pentru adevărate lecții de viață general valabile despre bine și rău, responsabilitate, fragilitate, copilărie, singurătate, prietenie. Micul Prinț, floarea lui dragă, savantul, vulpea sunt personaje care-ţi vor rămâne aproape toată viața. Este foarte posibil ca această carte să devină CARTEA ta de suflet de acum încolo. La mine așa s-a întâmplat.
 
trotuar-finalAcolo unde nu mai e trotuar/ Where the Sidewalk Ends de Shel Silverstein, traducere de Florin Bican • Iată o carte de poezii care se citește de la cap la coadă (în română) și de la coadă la cap (în engleză). Este scrisă pentru cei mici și cei mari care visează, doresc, scornesc, știu să se sperie, dar și să spere, dar mai ales cred în povești. Dacă îți place Shel Silverstein (caută-l şi pe Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș!), dar și Florin Bican (și caii lui năzdrăvani), atunci îi regăsești pe amândoi într-o singură carte. O să afli despre căpitanul Cârlig, Roza cea de râsul lumii, Smărăndița Smărăndoiu care nu ducea gunoiul, Marilena care a mâncat balena, dar și despre câinele cu două cozi, leapșa pe îmbrățișate sau despre țara fericirii în care toți mor de plictiseală. O să-ți vină chef să te joci cu cuvintele, să desenezi altfel, să faci haz de necaz, să râzi de unul singur sau să plângi cu lacrimi de crocodil.
 
Ferbonia
Ferbonia de Ioana Nicolaie, ilustrații de Anca Smărăndache • Împreună cu Fil, Luvia și ciudatul Piper care poate lua forma unei palme de copil sau forma unei uși, vei pătrunde în fabuloasa Ferbonia – țara în care nu există ploaie. Sub deviza „nu trece nepăsător pe lângă celălalt”, vei avea parte de tot felul de aventuri ciudate care te vor ține cu sufletul la gură. Îți trebuie însă multă atenție, inteligență, dar și imaginație ca să înțelegi tâlcul năzărelilor din carte, să pui cap la cap sensul unor cuvinte precum „acasă“, „curaj“, „culoare“, „dorință“, să faci din Ferbonia o aventură în adevăratul sens al cuvântului – o aventură a ta cu tine!
 
 
Alex Moldovan (Olguța și un bunic de milioane, volum în curs de apariție la Editura Arthur)
bookpic-5-micutul-nicolas-1904
 
Micuțul Nicolas de René Goscinny și Jean-Jacques Sempé, traducere de Raluca Dincă • Se recomandă cu precădere celor atinși, ca mine, de mania recitirilor: e aproape imposibil să te plictisești vreodată de prichindeii aceștia simpatici! Trăsnăile și boacănele în care se implică la tot pasul Nicolas și colegii lui de clasă Rufus, Aristide, Lothar sau Gil sunt nemuritoare, spre deosebire de ilustrații, care sunt de-a dreptul mortale. ;)
 
 
trotuar-final
 
Acolo unde nu mai e trotuar/ Where the Sidewalk Ends de Shel Silverstein, traducere de Florin Bican • Da, știu, e poezie, puţină lume mai citește azi poezie, e un gen literar învechit, bla, bla, bla. Total greșit. Versurile lui Silverstein sunt din cale-afară de comice, sprințare și profunde, fiind printre puținele isprăvi literare care chiar se adresează „copiilor între 9 și 99 de ani”. A se consuma de preferință înainte de sfârșitul anului, alături de prieteni, în jurul mesei de Crăciun, dar nu numai – de fapt, în jurul oricărei mese. Satisfacție garantată.
 
emil-si-detectivii-2015-tipar
 
Emil și detectivii de Erich Kästner, traducere de Ana Canarache • M-am întâlnit pentru prima dată cu Emil & Co înainte de 1989, grație unor diafilme – pentru cine nu știe, astea-s un fel de BD-uri care erau proiectate pe perete spre deliciul deopotrivă al copiilor și adulților. O carte clasică, fără îndoială, o carte despre puterea perseverenței, a prieteniei și a lucrurilor făcute împreună. Alertă de la prima la ultima pagină, scrisă cu nerv și har, le va fi de un real folos mai ales celor care se vor trezi singuri la Berlin și nu vor ști încotro s-o apuce. Dacă n-o știți sau n-o aveți încă, luaţi-o chiar acum. Merită.
 
 
Ioana Nicolaie (Arik și mercenarii, Ferbonia)
jim-2015
 
Jim Năsturel și Lukas, mecanicul de locomotivă de Michael Ende, traducere de Dragoș Dinulescu • Nu prentru că e scrisă de Michael Ende – și toți am citit Povestea fără sfârşit –, ci pentru că e o foarte frumoasă poveste a unui băiețel care nimerește într-un colet poștal și ajunge pe o insulă minusculă unde nu încap decât câteva locuințe, fiind nevoit apoi să plece în aventură. Apar prin ea uriași părelnici, sfere sculptate miraculos, o locomotivă care vorbește, munți care atârnă de cer, dragoni și tot felul de minunății scoase din cel mai curat imaginar suprarealist.
 
uite-cine-vorbeste-juniorii
 
Uite cine vorbește. Juniorii • O carte plină de fantezie, scrisă și ilustrată de autori până în șaisprezece ani. Povești cu vrăjitori, cu scame, cu șireturi, cu melci, cu telecomenzi, întâmplări care se petrec în viitor, eroi hazoși, deseori antieroi și mereu un punct de vedere enigmatic. Cu alte cuvinte, fiecare poveste este în felul ei o ghicitoare. Și te captează, și te cucerește.
 
 
pricoliciO istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea pricoliciului de Adina Popescu • Fiindcă nu e deloc ceea ce pare a fi. N-are nici cea mai mică legătură cu un fantasy convențional, dimpotrivă, dovedește umor, ironie și mizează foarte mult pe intertext. Bieții vampiri abia dacă apar, fiind ori niște fantoșe derizorii – chiar joacă într-un fel de spectacol într-un castel bântuit -, ori niște inși complet devitalizați, dar deosebit de frumoși, demni reprezentanți ai „basmului comercial”. E o carte inteligentă, scrisă alert, în care sunt reciclați mulți eroi de basm autohtoni, de la Greuceanu la Făt-Frumos, de la zmei la tot felul de împărați. Iar pricoliciul, neștiind el exact ce i se întâmplă, e un personaj deosebit de atașant.
 
Adina Popescu (O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea pricoliciului)
harry-potter-tipar-supracoperta
 
Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling, traducere de Florin Bican • Pentru că am considerat întotdeauna seria Harry Potter un must-read al copilăriei de astăzi. Îmi închipui că orice copil din lume și-ar dori ca școala lui să semene măcar puțin cu Hogwarts: în loc de ora de chimie, să meargă la cursul de filtre și elixire, și, în loc de fotbal, să joace Quidditch în curtea școlii. De citit și de recitit atunci când ai prea multe teme pentru acasă!
 
Ferbonia
 
Ferbonia de Ioana Nicolaie, ilustrații de Anca Smărăndache • Pentru că mă dau în vânt după lumile imaginare, în general, și după Ferbonia, în mod special, cu atât mai mult cu cât este o lume inventată de o autoare din România. Ferbonia e un loc plin de culoare și de năzăreli, iar dacă nu mă credeți întrebați-i pe ferboneni, mai ales pe Fil și pe Luvia care, ajutați de Piper, au de dus la îndeplinire o misiune fantastică. De citit a doua zi de Crăciun, după ce ți-ai desfăcut cadourile, ca să mai ai parte de încă o încântare!
 
trotuar-final
Acolo unde nu mai e trotuar/ Where the Sidewalk Ends de Shel Silverstein, traducere de Florin Bican • Pentru că mi-a redeschis apetitul pentru poezie într-un mod neașteptat. O poezie amuzantă și plină de fantezie, în care nimic nu este ceea ce pare a fi, sau poate că este, dar pe dos. Și pentru că este vorba despre o traducere minunată a lui Florin Bican care și-a pus semnătura într-o rimă, la un final de poem: Ce ziar suburban n-ar citi un tucan? Cancan. Cine-ncearcă de-un an să traducă „Tucan“? Bican. De citit în ultima zi a anului, înainte de a-ți pune dorințe pentru anul care vine – le vei regăsi pe toate în poeziile lui Silverstein!
 
Vă recomandăm şi