Micuțul Nicolas x 2
Sunt convins că unii dintre voi se bucură c-au scăpat de școală (iar eu vă amintesc de ea), dar dacă vreți să vă distrați grozav, ar fi bine să luați școala în vacanță. S-o aveți la putător, să vă plimbați cu ea până în parc și să vă alăturați aventurilor haioase de care au parte Nicolas și colegii săi de generală.
Evident, Nicolas nu e genul de puști care să se distreze doar la școală. Cea mai tare perioadă e, cât se poate de clar, vacanța. Și tot în perioada asta va fi - am aflat de la o sursă sigură - lansarea filmului despre aventurile lui Nicolas în vacanță. Mai avem de așteptat doar până pe 28 august. Uf, și apoi, din septembrie, vă reîntâlniți cu vechii amici și reîncep peripețiile, șicanările și, partea mai nasoală, temele. (Putem uita despre părțile neplăcute, totuși.)
https://youtu.be/He7JNU-Q8cc
Să vă spun acum despre Nicolas. Chiar dacă mulți părinți și-l amintesc pe micuțul Nicolas din propriile copilării, asta nu însemnă că nu-i un personaj cool. Chiar mai mult, cărțile cu Nicolas sunt un fel de preistorie a volumelor cu preferații voștri: Greg Heffley, Nate, Timmy Fiasco sau Tom Gates. Dar nu o preistorie din aia cu fosile, ci de-aia cu dinozauri animați mecanic mai degrabă. Și chiar dacă volumul a fost scris în anii ’50, veți vedea că nu s-au schimbat atât de mult lucrurile.
Și atunci se făceau poze de grup cu clasa, dar nu erau aparate digitale, iar cele care existau trebuiau aduse la fața locului cu un camion. Nici Photoshop n-aveau, așa că dacă voiai să scoți capul cuiva din scenă trebuia să-l ștergi de mână sau să lipești, la propriu, ceva peste el.
Bumbăceala din pauze a rămas aproape neschimbată. Pe atunci nu exista internet să poți pierde timpul, iar și bătăile dintre băieți erau la ordinea zilei și, în plus, o distracție pe cinste.
Fotbalul era la fel, deși nu exista atâta publicitate în jurul lui și nici vreun Messi sau vreun Cristiano Ronaldo și nici transferuri de milioane de euro. Ei îi aveau în schimb pe di Stefano, pe Puskas și pe faimosul Pelé.
Tentația fumatului a rămas, se pare, aceeași de atunci până acum. Sigur, nu existau vaporizatoare, dar existau trabucuri; încă mai există și nu vă recomand de niciunele.
La fel, există și acum părinți teribiliști, în competiție cu alți părinți la fel de teribiliști, care se cam fac de râs când ajung să se confrunte și, vai, ajungi și tu să te simți puțin cam anapoda din cauza lor.
Mai există și profesori care nu înțeleg mare lucru și pe care ai senzația că-i poți păcăli.
Dar mai presus de toate astea există prieteni. Și tot ei sunt cei care te bagă și te scot din bucluc. Așa cum știi deja că se întâmplă în viața reală și la fel cum se întâmpla și acum cincizeci de ani în imaginația celor doi creatori francezi – René Goscinny și Jean-Jacques Sempé.
