Concurs: Găsiți leacul împotriva omaritei!
Ajutaţi-i pe Simon, Dani și Emy din cartea Laurei Grünberg, Să creștem mici, să găsească cel mai potrivit remediu pentru a îndepărta epidemia de omarită.
Citiți mai jos despre omarită și încercați să găsiți o soluție creativă la această boală.
Așteptăm propunerile voastre în secțiunea de comentarii până pe 4 ianuarie 2015. Laura Grünberg va alege cea mai bună idee de înlăturare a omaritei dintre cele propuse de voi.
OMARITĂ – boala crescutului excesiv la oameni.
Simptome:
Omarii nu suportă fumatul, dar nici muzica dată prea tare. Pe omari îi deranjează căldura prea mare, dar şi ploaia sau aerul condiţionat. Nu suportă înghesuiala, dar nici singurătatea. Ca orice boală, omarita poate fi acută sau cronică. Crizele de omarită se manifestă prin stricarea chefului celor din jur cu orice prilej. Atunci când nu mai e vorba de crize de omarită întâmplătoare, sporadice, persoana respectivă fiind de dimineața până seara antipatică, certăreață, blazată, încruntată, atunci boala este deja cronică. Există omari obișnuiți, pe care îi vedem la tot pasul, dar și omari extremiști care sunt capabili să-și pună bombe în jurul pieptului şi să se sinucidă prin staţiile de metrou sau în pieţe aglomerate, producând victime nevinovate şi panică mondială. Se spune că aceştia ar fi fanatici religioşi, antiamericani, antieuropeni, în general anti orice. De fapt, ei sunt pur şi simplu oameni bolnavi, cu un defect de supracreștere. Omarita este deci o boală de creştere necontrolată, nemăsurată. Tot omari sunt și cei care au început să se întreacă în concursuri care de care mai bizare: cine mănâncă mai multă pizza, cine stă mai mult într-o cuşcă cu albine sau cine sparge mai multe cărămizi cu capul. Asta dovedeşte clar că sunt persoane debusolate, crescute anapoda, fără măsură sau peste măsură.
