Micky Teve, poem de Roald Dahl

12 septembrie 2014
 
tt10601758fltt
 
Din toate sfaturile care,
Când ai copii, ţi-s necesare,
Primează sfatul următor:
Să nu-i laşi la televizor.
Mike-Teavee
Mai bine să n-ai instalat
Aşa tembel de aparat,
Fiindcă aproape-n orice casă,
Îi prinde pe copii în plasă –
Se uită cu priviri zgâite
De le ies ochii din orbite
(Odată, am putut vedea
Vreo doişpe ochi pe-o duşumea).
Se uită la ecran ca-n poză
Şi intră-n starea de hipnoză,
Se uită până când se-mbată
Cu-acea peltea televizată –
I-mpiedică, ce-i drept, să sară,
Pe zvăpăiaţi, pe geam afară,
I-mpiedică să se omoare
În timp ce tu faci de mâncare,
Sau te ocupi de alte trebi.
Dar te-ai oprit, să te întrebi
Ce efect are-asupra lor
Acest cumplit televizor?
RD25LE OFILEŞTE JUDECATĂ!
ŞI FANTEZIA LE-O DĂ GATA!
LE-ASTUPĂ MINTEA, LE-O-MBÂCSEŞTE,
DE-AJUNG COPIII SĂ DETESTE
TOT CE E CARTE, BASM, POVESTE!
DA, CREIERUL LI SE BRÂNZEŞTE!
COPILUL TĂU NU MAI GÂNDEŞTE
ŞI NU-NŢELEGE! DOAR PRIVEŞTE!
„Ei, lasă,” îmi vei spune, „lasă...
Fără televizor în casă
S-ar plictisi cumplit cei mici.
Ce-au de făcut? Poţi să-mi explici?”
Am să-ţi răspund printr-o-ntrebare:
Cu ce se ocupau ei, oare,
Cât timp monstruosul aparat
Nici nu fusese inventat?
Cum? Aţi uitat? Chiar nu mai ştiţi?
Vă spun eu, rar, ca la tâmpiţi:
CI-TEAU... CI-TEAU... CI-TEAU... CI-TEAU!
MIKE_TEAVEECiteau şi nu se săturau,
Pentru că cea mai mare parte
Din timp şi-o petreceau c-o carte.
În camera copiilor,
Cărţi – şi pe raft şi pe covor –
Îşi aşteptau un cititor.
Tot cărţi erau şi-n dormitor,
Cărţi minunate, cu poveşti –
Puteai în ele să citeşti
De zâne, feţi frumoşi şi zmei,
De hoţi, comori şi tot ce vrei,
Piraţi cu pantaloni bufanţi,
Regi şi regine, elefanţi
Şi canibali ce-ntr-un cazan
Amestecau cu un ciolan.
(Cum scrie-n cartea „Peter Pan” –
Ah, ce aromă-mbătătoare...
Mai ştiţi pe cine fierb ei, oare?)
Pentru copilul cel mai mic,
Era povestea cu Arik,
Şi cea cu căţeluşul Zdreanţă –
Da! Cel cu ochii de faianţă –
Poveşti din care ei să vadă
De ce nu are ursul coadă,
Poveşti şi basme câte vrei:
Poveşti ca „Pupăza din tei”,
Sau cartea cu Apolodor,
Care cânta „Mi-e dor, mi-e dor”,
La circ, în Târgul Moşilor,
Şi cel mai mare Gulliver,
Care crescuse pân’ la cer,
Sau cărţile cu Cireşari,
Pentru copii ceva mai mari...
Ah, ce mai cărţi erau odată –
Citeau copiii ziua toată!
De-aceea fac apel la voi:
Duceţi TV-ul la gunoi
Şi instalaţi în locul lui
Rafturi pe care poţi să pui,
charlie-mikeXPe rând, volum după volum.
Să nu vă pese nicidecum
Dacă copiii urlă, dacă
Ei fac urât şi vă atacă.
Să nu vă fie frică vouă –
Ei, într-o săptămână – două,
Găsesc o jucărie nouă,
Căci se vor plictisi de moarte...
Vor pune-atunci mâna pe-o carte
Şi vor începe să citească.
O bucurie îngerească
Îi va cuprinde pe copii –
Cu cartea se vor contopi,
Mirându-se ce-au văzut, oare,
La hâdele televizoare,
Cum s-a făcut de s-au lăsat
Prostiţi de-un jalnic aparat,
Dezgustător şi deşuchiat?
Şi-or să vă mulţumească toţi –
Copii, nepoate şi nepoţi –
Că pân’ la urmă i-aţi salvat
De mon-stru-o-sul aparat....
 
Prelucrare de Florin Bican după „Mike Teavee” (Charlie and the Chocolate Factory)
 
Vă recomandăm şi