3 lucruri despre Iasmina Răceanu
Echipa editurii Arthur a cunoscut-o pentru prima oară pe Iasmina Răceanu chiar la prima ediție a taberei de creație Locuiește în poveste. A fost a treia etapă într-un proces ce a inclus lansarea celor două volume, semnate de autori consacrați, din colecția Cărțile mele. Coordonatorii seriei, Florentina Sâmihăian și Liviu Papadima, au decis să continue jocul început odată cu antologia Care-i faza cu cititul?, în care au semnat scriitori precum Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Florin Bican, Bogdan Ghiu sau Mircea Cărtărescu. Ei le-au pasat și copiilor binomul lui Rodari, jucăria care a stat la baza celor două volume Ce poți face cu două cuvinte, Seniorii și Juniorii. Acest din urmă titlu a fost primul din seria juniorilor, iar Iasmina Răceanu a participat la toate cele trei antologii ale copiilor și la toate taberele care au pregătit publicarea acestora. Astfel, Iasmina, de prin clasa a VIII-a, a devenit o colaboratoare constantă a editurii noastre, semnând ilustrațiile de pe copertele seriei Cărțile mele, seria juniorilor, desene din manualele editurii Art pentru gimnaziu și urmând să lucreze la cărți pentru copii în curs de apariție la Editura Arthur. Dar Iasmina este și o foarte talentată scriitoare, ea are texte în ultimele două antologii ale seriei juniorilor. Pe primul îl puteți citi în volumul Care-i faza cu cititul? Juniorii, iar pe cel de-al doilea în antologia, în curs de apariție, Cui i-e frică de computer? Juniorii. Sigur, Iasmina nu are doar meritul de a fi câștigat toate cele trei ediții ale concursului de creație Locuiește în poveste, ci ea a făcut multe alte lucruri interesante și a câștigat premii importante. Dacă vreți să aflați mai în detaliu cum a evoluat cariera Iasminei și care sunt distincțiile pe care le-a adunat, intrați aici!
[caption id="" align="aligncenter" width="292"]
Ilustrație copertei de Iasmina Răceanu[/caption]
Astăzi ne vom ocupa exclusiv de lucrurile care-i plac Iasminei, așa că am întrebat-o, în primul rând, care este cartea sau povestea pe care și-ar dori cel mai mult s-o ilustreze. „Ar fi o mare bucurie să pot ilustra, cândva, Alice în Ţara Minunilor. Mi se pare o carte extraordinară! Coborârea în lumea de dedesubt (nedesprinsă de lumea de deasupra) ar fi ceva ce nu am şansa să pot surprinde într-un desen de fiecare dată. Aş fi şi dincolo şi înăuntru şi afară, în toate părţile, în acelaşi timp. Cu alte cuvinte, m-aş întoarce la corpul meu de copil şi mi-aş aminti că cel mai frumos este să văd ce e viu în jurul meu aşa cum o făcea doar el. Să nu uit nici de Micul Prinţ! Şi de ce să nu am curajul (măcar de a încerca) să ilustrez „propria” carte, cea care mă scrie zilnic, cea în care sunt doar un personaj? Cred că ar avea cele mai ciudate ilustraţii...”
[caption id="attachment_305" align="aligncenter" width="450"]
Ilustrație de Iasmina Răceanu[/caption]
Apoi am trecut la artistele preferate ale Iasminei Răceanu, iar tânăra mi-a mărturisit că are „două ilustratoare foarte dragi – Irina Dobrescu şi Chihiro Iwasaki (din Japonia).” Îmi spune că s-a “simţit întotdeauna în siguranţă în lumea lor, o lume mereu sensibilă, jucăuşă, deschisă, pură, foarte proaspătă, pentru că acolo era cuprinsă multă viaţă. Ele sunt, de fapt, modelele mele. Învăţ întotdeauna ceva atunci când văd ilustraţiile lor, încât, atunci când pictez, mă simt în mare măsură un mugur scos la iveală şi de ele.”
[caption id="attachment_306" align="aligncenter" width="450"]
Ilustrație de Iasmina Răceanu[/caption]
E interesant ce spune Iasmina aici. Și mie îmi plac foarte tare desenele Irinei (ea a ilustrat toate cele trei volume din colecția Cărțile mele, dar și Cel mai mare Gulliver de Gellu Naum, Pulbere de stele de Neil Gaiman sau capodopera lui Lewis Carroll Alice în Țara din Oglindă) și chiar dacă n-o știam pe artista japoneză de care-mi spune, e o bună șansă (pentru mine și pentru voi, cei care citiți) de a descoperi un ilustrator nou. Al treilea lucru care m-a interesat a fost povestea sau cartea la care a lucrat cu cea mai mare plăcere. Sunt convins că sunt situații, în munca de ilustrator, în care artistul are o anumită reținere față de un text sau altul. Vă imaginați că el sau ea trebuie să treacă peste această senzație și să modeleze vizual povestea, fie că-i place sau nu. Dar sunt multe alte situații în care lucrezi cu plăcere, ești fascinat de textul respectiv, iar desenele ajung să-l completeze armonios. “Călătorii prin cartea cu sclipici”! E o poveste din antologia Care-i faza cu cititul? Juniorii, scrisă de Teodora Rînciog. Pictând pentru textul Teodorei am început să fac cunoştinţă cu Cronotopia, o lume ce pătrunde în inocenţa stelelor şi în lumina lor. Am locuit tot atunci într-o casă de nor (la mine, construită din culori), dar am şi călătorit pe Marea Imaginaţiei. Mă simţeam extrem de luminoasă, de limpede şi de liberă. Aşa mi-am amintit că toţi ar trebui să fim poleiţi cu praf de stele, pentru că avem în noi multă, multă lumină. E bine să ridicăm binele deasupra şi să privim cu el cât mai departe...” Îți muțumesc frumos, Iasmina, pentru că ai acceptat să răspunzi la întrebările pe care ți le-am pus. Îți doresc tot binele din lume și împliniri în tot ceea ce faci! PS: abia aștept să văd desenele tale pentru poveștile din Cui i-e frică de computer? Juniorii!
[caption id="attachment_307" align="aligncenter" width="450"]
Iasmina Răceanu[/caption]
