Particularitățile dezvoltării în etapa de vârstă 10-12 ani

Între 10/11 și 14/15 ani copilul parcurge stadiul de puber, etapa fiind cunoscută în literatura de specialitate și ca preadolescența sau perioada școlarității mijlocii (Șchiopu & Verza, 1981). Este o etapă marcată de multiple evoluții, în special în plan fizic, dar care antrenează și nivelul psihic, emoțional, personalitatea și integrarea socială. Pubertatea marchează sfârșitul copilăriei, atingerea achizitiilor specifice fiind realizată într-un ritm propriu fiecărui copil și în relație cu condițiile de mediu, ceea ce motivează intervalele mai largi de timp specificate în literatura de specialitate.                 

Sursa foto: FREEPIK

Primii doi ani ai pubertății (10/11-12 ani) structurează, prin particularitățile dezvoltării, o subetapă cunoscută drept substadiul prepubertal (Verza & Verza, 2017) caracterizat prin menținerea unor trăsături specifice finalului stadiului de școlar mic, creștere rapidă și noi comportamente adaptative la debutul ciclul gimnazial.                               

Copilul devine din ce în ce mai autonom privind autoservirea și autoîngrijirea și mai responsabil privind sarcina sa principală- învățarea școlară. Ciclul gimnazial imprimă acesteia noi dimensiuni prin diferențele privind cerințele date de profesori, prin conținuturi și modul de prezentare a acestora, prin creșterea volumului de sarcini. În unele cazuri copilul schimbă școala și colectivul de colegi ceea ce presupune noi modificări la care trebuie să se raporteze. Oricare ar fi situația se remarcă tendința copilului spre autoevaluare, spre comparația cu ceilalți și dorința de a avea un statut de elev bun, mai ales dacă educația este valorizată în familie. În unele cazuri apar dificultăți de adaptare la noile solicitări din cadrul școlii și afectarea relațiilor sociale, cu urmări negative în plan emoțional, cu stări de anxietate și scăderea încrederii în sine. În astfel de situații suportul parental, sprijinul în planificarea timpului, conștientizarea rolului tehnicilor eficiente de învățare și a motivației pentru învățare sunt recomandate.                                                                            

Transformările din planul fizic sunt rapide și privesc mai ales creșterea în înălțime și dezvoltarea glandelor sexuale, devenind și mai pregnante în substadiile următoare (12-14/15 ani). Sub impactul acestor modificări, copilul devine apatic, neatent, iritabil, resimte oboseală, dureri de cap și musculare. Se conștientizează diferențele dintre sexe, dar crește dorința de integrare în grup odată cu o ușoară distanțare față de părinți.                                                                                           

Gândirea, limbajul, memoria, imaginația sunt antrenate de implicarea în învățare, la fel ca și voința și atenția, fiind importante și acumulările făcute în stadiile anterioare.                               

Atenția devine din ce în ce mai stabilă, fiind susținută și de motivația intrinsecă pentru învățare, de dorința copilului de a se remarca. Memorarea conținuturilor școlare se realizează într-o proporție mare într-o manieră logică, apelul la memorarea mecanică făcându-se în cazul lipsei de interes sau a dificultăților în înțelegerea conceptelor respective. Copilul memorează intenționat un volum din ce în ce mai mare de cunoștințe pe care le redă cu exactitate și rigoare, mai ales dacă se află în competiție cu alți colegi. Vocabularul se îmbogățește, iar debitul verbal crește și el (Verza & Verza, 2000), alături de posibilitatea de exprimare fluentă a ideilor, fără erori gramaticale. Exprimarea în scris evoluează și ea, se reduc erorile de redactare și se respectă regulile sintaxei și cele gramaticale. Crește interesul pentru limbile străine și se remarcă un stil propriu în redactare (Crețu, 2009). Gândirea este alimentată cu noi concepte în urma studiului unor discipline precum chimia, fizica, tehnologia, copilul face comparații, analize și apar raționamentele. Capacitățile imaginației sunt evidente prin abilitățile lingvistice în realizarea de poezii, povești, rezumarea sau redarea unor lecturi, dar și prin picturi, piese muzicale, realizare de machete, modelaj, obiecte de artizanat.                                                                                                                                

Aptitudinile se conturează și mai mult, fiind stimulate prin activitățile școlare și, în cazurile în care familia a manifestat sprijin, prin activități extrașcolare, încă din școlaritatea mică. Disciplinele diverse permit copilului să își conștientizeze mai bine sfera de interese și apar primele direcții privind orientarea școlară și profesională.                                                            

Substadiul prepubertal pregătește schimbările aduse de pubertatea propriu-zisă când integrarea în grup devine esențială, iar respingerea de către grup este trăită dramatic, cu închidere în sine și afectarea sănătății emoționale. Apar preocupări deosebite față de aspectul fizic care nu sunt manifeste acum, dar susținerea copilului în perceperea corectă a unicității personale, inclusiv fizice capătă importanță, alături de caracterul tranzitoriu al modificărilor fizice în pubertate.                   

Se menține plăcerea copilului pentru colecționare, cu o selectare mai bună a obiectelor în funcție de interese (monede, colecții de carte și reviste, timbre, postere, obiecte de lemn, de artizanat etc.). Jocurile de mișcare, cu segregarea pe sexe și jocurile în care își pot demonstra abilitățile sportive, lecturile, vizionarea de filme și piese de teatru, excursiile, plimbările devin preferate în această etapă.

Referințe bibliografice:

Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. București: Editura Polirom.

Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.   

Verza, E., & Verza, F. E. (2017). Psihologia copilului. București: Editura Trei.    

Articol scris de  Asist.Univ.Dr. Sabina Stan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București