Orașul Ember se află într-un mare pericol

Lina și Doon tocmai și-au luat în primire noile locuri de muncă în Ember, orașul fără soare și care depinde de lumina electrică, astfel că sunt pe cale să descopere adevărul despre orașul pe care Constructorii l-au făcut pentru omenire.

Orașul Ember se află într-un mare pericol. Nu mai sunt becuri, lumina se întrerupe constant și pe perioade din ce în ce mai lungi, iar despre provizii se spune că sunt pe sfârșite, depozitele fiind aproape goale. Lina descoperă în mâinile surorii mai mici o scrisoare ciudată pe care începe să o descifreze cu ajutorul lui Doon, descoperind că există o ieșire din Ember. În momentul în care cei doi descoperă că primarul și alți acoliți de-ai săi nu fac altceva decât să golească depozitele trăind în îndestulare în vreme ce restul locuitorilor suferă, tinerii decid să facă tot posibilul să ajungă dincolo de Ember și să găsească salvarea pentru locuitorii orașului întunecat.

Curajul nu are vârstă, acesta este principalul mesaj al cărții.

Un oraș aflat la mâna unor hoți care nu fac altceva decât să-și chinuie semenii ținându-i în frică și întuneric pentru ca ei să trăiască mai bine este la un pas de distrugere, dar asta până când doi puști inteligenți și curajoși decid să facă un pas uriaș în necunoscut pentru a-și salva concetățenii.

Carte distinsă cu Premiul Mark Twain

Traducere din engleză de Dan Sociu

Colecţie: Red Adventure

Orașul Ember este genul de poveste care te înspăimântă întrucât pare extrem de reală. Un oraș construit de oameni pentru a salva alți oameni de un fenomen distrugător sună cât se poate de posibil. Oameni care ajung la putere și care nu dau doi bani pe semenii lor, care-i țin în frică pentru a-i controla și a se îmbogăți pe spatele lor. Lucruri pe care le observăm zi de zi alături de lucruri la care ne gândim când vedem uneori cât de stupide și gratuite sunt unele războaie în care se aruncă omenirea.

O poveste care te ține cu sufletul la gură și care te va face să-ți rozi unghiile de nerăbdare în așteptarea volumului următor!

Un text de Răzvan Zamfirescu