Olguța și un jurnal de pandemie - marți, S4

14 aprilie 2020

Autor: Alex Moldovan

Marți

 

Bunicul s-a ținut de cuvânt și ne-a trimis cele promise: provizii pentru zile negre. Doar că a făcut-o în stilul lui, adică grandios: cu ce avem acum în garaj am putea hrăni o școală de cartier. Nu mă plâng. Chiar dacă mă doare spatele de la cât am cărat, a fost de departe cea mai interesantă activitate din ultimele zile.

După ce am terminat cu munca de jos, am văzut că iubita noastră dirigintă tocmai ne trimisese o temă. Trebuia să scriem o listă pe o temă dată:

„Vă refugiați de pandemie pe o insulă pustie și aveți voie să luați cu voi doar zece obiecte. Care sunt acestea?”

Apoi urma să citim textele și să le discutăm.

Parcă s-au vorbit cu toții. Așa cum mă așteptam, era vorba cam de aceleași lucruri: telefon, încărcător, sticluțe cu dezinfectant, farduri, pizza, haine, apă.

Și bani. Toată lumea voia bani. Pe o insulă pustie. În fine.

Doar vreo trei fete au spus că ar lua cu ele și o carte. Probabil ca să-i facă pe plac profei de română, pentru că-s genul care n-au citit în viața lor ceva de bunăvoie cu excepția textelor de pe Insta. Măcar Matei a avut curiozități mai aplicate:

―Doamna profesoară, dacă luăm o cutie de chibrituri se pune că-i un obiect sau 38, câte bețe sunt în ea? Și dacă-s 38, cum facem dacă vrem să luăm cu noi zahăr? Sau mac?

De aici încolo, discuția a degenerat. A început o dispută dacă animalele de companie sunt obiecte sau nu. Apoi Matei a început să mănânce lipici dintr-un tub și să privească cruciș (dacă din cauza lipiciului sau nu, nimeni nu știe). Dintr-un motiv sau altul, credea că asta-i amuzant. Adevărul e că și eu am pufnit în râs, deci nu era chiar neamuzant. Sau poate mi-am coborât standardele de la izolare?

Gata deocamdată, că am văzut mișcare la vecinii din stânga!

 

Erată: O colegă dintr-o clasă mai mică îmi atrage atenția că în postarea de ieri s-a strecurat un „pe” care nu-și avea locul acolo. E o greșeală sau e ironic? m-a întrebat. După ce m-am gândit un pic, i-am răspuns că până să-mi zică, era greșit. Acum, că a întrebat, e ironic.

 

 

Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART