Olguța și un jurnal de pandemie - marți, S4

14 aprilie 2020

Autor: Alex Moldovan

Marți

 

Bunicul s-a ținut de cuvânt și ne-a trimis cele promise: provizii pentru zile negre. Doar că a făcut-o în stilul lui, adică grandios: cu ce avem acum în garaj am putea hrăni o școală de cartier. Nu mă plâng. Chiar dacă mă doare spatele de la cât am cărat, a fost de departe cea mai interesantă activitate din ultimele zile.

După ce am terminat cu munca de jos, am văzut că iubita noastră dirigintă tocmai ne trimisese o temă. Trebuia să scriem o listă pe o temă dată:

„Vă refugiați de pandemie pe o insulă pustie și aveți voie să luați cu voi doar zece obiecte. Care sunt acestea?”

Apoi urma să citim textele și să le discutăm.

Parcă s-au vorbit cu toții. Așa cum mă așteptam, era vorba cam de aceleași lucruri: telefon, încărcător, sticluțe cu dezinfectant, farduri, pizza, haine, apă.

Și bani. Toată lumea voia bani. Pe o insulă pustie. În fine.

Doar vreo trei fete au spus că ar lua cu ele și o carte. Probabil ca să-i facă pe plac profei de română, pentru că-s genul care n-au citit în viața lor ceva de bunăvoie cu excepția textelor de pe Insta. Măcar Matei a avut curiozități mai aplicate:

―Doamna profesoară, dacă luăm o cutie de chibrituri se pune că-i un obiect sau 38, câte bețe sunt în ea? Și dacă-s 38, cum facem dacă vrem să luăm cu noi zahăr? Sau mac?

De aici încolo, discuția a degenerat. A început o dispută dacă animalele de companie sunt obiecte sau nu. Apoi Matei a început să mănânce lipici dintr-un tub și să privească cruciș (dacă din cauza lipiciului sau nu, nimeni nu știe). Dintr-un motiv sau altul, credea că asta-i amuzant. Adevărul e că și eu am pufnit în râs, deci nu era chiar neamuzant. Sau poate mi-am coborât standardele de la izolare?

Gata deocamdată, că am văzut mișcare la vecinii din stânga!

 

Erată: O colegă dintr-o clasă mai mică îmi atrage atenția că în postarea de ieri s-a strecurat un „pe” care nu-și avea locul acolo. E o greșeală sau e ironic? m-a întrebat. După ce m-am gândit un pic, i-am răspuns că până să-mi zică, era greșit. Acum, că a întrebat, e ironic.

 

 

Recomandări (459) Crești cu povești (15) Interviuri (133) Noutăți (152) Artstagram (81) Călătoriile micului om (10) Titluri în focus (440) Evenimente (81) Cartea în 3 minute (19) Dragă scriitorule (29) 15 cărți recomandate de copii (3) Topuri (34) Chestionar Arthur (14) Locuiește în poveste (50) Pasiuni & Colecții (8) Caravana Arthur (14) Trofeul Arthur (22) Ordinul Povestitorilor (16) Artstagram 4 (7) Școală (32) Concursuri (137)
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu de Oana Purice 01 august 2025
Valuri de căldură, atenționări meteo de caniculă și vijelii puternice. Poate și-o vacanță multă așteptată, dar care este precedată, invariabil, de fur...
Mai multe
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“ de Oana Purice 24 iulie 2025
Motanul Ochi-Verde vrea să-i vină de hac rândunicii neatente. Puiul de lin îi joacă o festă bibanului rănit. Păpușa cu inimă de piatră nu-și găsește s...
Mai multe
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott de Oana Purice 21 iulie 2025
Vă propun să vorbim din nou despre creier. Bine, mai mult o să vorbesc eu, că asta-i convenția în majoritatea textelor (nu să vorbesc eu, ci să vorbea...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART