Olguța și un jurnal de pandemie - luni, săptămâna 4

Autor: Alex Moldovan

Luni

Săptămâna a patra de izolare. Petrecerea continuă.

Azi m-am trezit puțin mai optimistă. Apoi m-a sunat bunicul. Era curios să vadă ce mai facem, cum ne descurcăm, dacă nu trebuie să ne trimită ceva. L-am asigurat că suntem cum nu se poate mai fericiți și avem de toate, dar că statul în casă mă scoate din minți. Imediat a venit cu o propunere: să-i fac o vizită.

― Bunicule, în caz că n-ai auzit, e carantină! Dacă mă oprește poliția?

― Te descurci tu. Poți să le spui că trebuie să duci de mâncare unei persoane vârstnice, care nu se poate descurca singură. Adică eu. Dacă insistă, mă suni și le confirm. Pentru orice eventualitate, să ai la tine un coș cu de-ale gurii și – neapărat – o sticlă de vin. Dacă se poate, alb. Știi ceva, mai bine îți trimit eu un link ca să ai de unde alege, știi doar că nu beau orice poșircă.

După asta, nu s-a mai abținut și a izbucnit în râs. A zis că a glumit și că să fac bine să stau în casă, că n-o să pățesc nimic dacă nu ies câteva luni.

― O să vă trimit totuși una, alta. Câteva kile de făină, drojdie, ulei, icre negre și niște foie gras. Doar strictul necesar, să aveți ceva prin casă în caz că rămâneți fără mâncare. A, și, dacă ții la viața ta, roagă-i pe ai tăi să gătească doar lucruri simple. Fără extravaganțe. După cum îi știu eu, pericolul cel mai mare pe care vă pândește este toxiinfecția alimentară.

Spuneți și voi cu ce trebuie să mă lupt! Omul ăsta e ceva de groază.