Olguța și un jurnal de pandemie - săptămâna 5

Autor: Alex Moldovan

SĂPTĂMÂNA 5

Luni

Dacă sunteți curioși ce am făcut vineri și sâmbătă, aflați că asta mă întreb și eu. Tot ce am reținut din zilele astea două e că vineri a fost ziua în care am mâncat cartofi prăjiți, iar sâmbătă ziua în care n-am mâncat cartofi prăjiți. 

Duminică ne-am trezit, am mâncat, ne-am certat, am mâncat, ne-am împăcat, am dormit de amiază, am jucat cărți, ne-am plimbat împreună până la poartă și înapoi de câteva ori, am mâncat și ne-am uitat la un concert. Ne-am culcat. 

Astăzi, în schimb... Mi-am dat seama că locul ăsta se duce de râpă dacă nu mă implic. Nu, serios, oamenii cu care locuiesc aici nu fac absolut nimic. Măcar Farid are scuza cu ghipsul. Așa că m-am apucat de treabă:

• am schimbat becul din baie, apoi pe cel din living și pe cel pod și l-aș fi schimbat și pe ăla de afară, dar am rămas fără becuri

• am lipit un furtun de apă de la baie – cu Picătura, dar măcar l-am lipit

• am aspirat 

• am spălat rufe cu mașina 

• sunt absolut sigură că am mai făcut ceva extrem de important, dar nu-mi amintesc nicicum ce, revin mai încolo

L.E.: E mai încolo, am revenit. Mi-am amintit lucrul ăla important pe care l-am făcut: mi-am propus s-o las mai moale cu hărnicia. Dacă se obișnuiesc ăștia cu mine așa și mă pun să continui și „după”?!

Marți 

Lume, lume! Ne-am animat și ne-am apucat de făcut pâine de casă pentru prima dată în istoria familiei! A fost o experiență ăăă... cel puțin interesantă. Cu șorțuri de bucătar și plini de bune intenții, ne-am străduit cât am putut de bine. Ca dovadă, bucătăria arăta ca după un atac marțian, cu nori de făină și bălți de apă peste tot.

Am băgat-o la cuptor la temperatura pe care o recomanda chef-ul de pe YouTube de unde luase mama rețeta. Apoi, obosiți, dar fericiți, ne-am prăbușit care pe unde am putut. 

Trei ore mai târziu, după ce am aerisit și am aruncat chestiile carbonizate rezultate, am comandat două pizze mari. Ne-am ciondănit un pic cu privire la cine trebuia să aibă grijă să supravegheze focul, dar am depășit momentul. Cred că maiaua crescută cu atâta grijă de mama a blestemat momentul în care a văzut lumina zilei în casa celei mai nepricepute gospodine din cartier. 

Miercuri

Că tot am timp, am făcut niște cercetări pe tema curățeniei și am aflat lucruri interesante. Se pare că cel mai murdar obiect din casă nu este coșul de gunoi. Nici capacul toaletei, nici câinele care intră în casă după o plimbare pe ploaie. De departe cel mai murdar obiect e... BURETELE DE BUCĂTĂRIE!

Obiectul pe care-l folosești pentru a curăța vasele din care mănânci zilnic e de vreo două sute de mii de ori mai plin de bacterii decât toaleta. Asta te pune pe gânduri. Adică ar fi mult mai sigur pentru sănătatea noastră să lăsăm farfuriile în toaletă decât să le spălăm. O să propun asta data viitoare când mai ies din cameră. Azi, mâine, când o fi să fie. 

Pe la prânz m-am întins pe jos și am început să mă rostogolesc prin cameră de plictiseală. Nu mult, așa, vreo oră. Până mi-a trecut plictiseala și m-au apucat durerile de oase. Nu-s făcute pentru mine activitățile astea fizice. Cred că-i momentul să-l ascult pe tata și să mă apuc serios de învățat rusă și chineză. 

Joi

Dacă cari două plase grele din pivniță în bucătărie, aia în care ai sticle se va rupe. Ți se va reproșa că de ce nu ești atentă. Dacă nu le cari, ți se va reproșa că de ce nu le cari.

Dacă aș putea găsi o metodă prin care să le car și să nu le car, în același timp, aș fi cea mai fericită.

Vineri

Ce-mi place la concertele la care te uiți de acasă e că nu-ți tușește nimeni în ceafă. Pot să zic că-s trendsettăriță! Mă enervează să-ți tușească sau să-ți strănute cineva în față, fără să pună mâna la gură, de dinainte să nu fie OK să-ți tușească sau strănute cineva în față, fără să pună mâna la gură.

Apropo de muzică, mi-am petrecut dimineața gândindu-mă ce piesă aș cânta dacă am avea balcon și aș ieși să cânt ceva de acolo, cum am văzut că se poartă. Nu vă zic, că mi-e rușine. Bine, poate vă zic, dar nu chiar acum. Săptămâna viitoare.

În rest, stați cât mai departe de cei apropiați. Dacă înțelegeți ce vreau să zic. Că eu încep să nu mai înțeleg.

P.S.: Nu se mai poartă faza cu balconul încă din martie, scuze, ce zăpăcită sunt!