Olguța și un jurnal de pandemie - joi, S4

16 aprilie 2020

Autor: Alex Moldovan

 

Joi

 

Vorbesc  zilnic cu Cora. E tot mai deprimată. Mă sună și nu spune nimic. Obișnuită să stea în casă doar noaptea, acum nu știe ce să facă cu ea. O înțeleg perfect. Ieri am stat cu telefonul la ureche vreo două minute până să scoată o vorbă. O și văd învârtindu-se prin cameră ca un leu în cușcă, dând pumni în pereți. Și în uși. Și în ce-o mai fi având ea prin casă. Mi-ar plăcea tare mult să...

 

 

[O secundă, că am ceva de rezolvat.

 

 

― Mamaaaaaaaaaaa! Se poate puțin mai încet acolo? Încerc să fac ceva aici! Cum vreți să mă concentrez la lecții dacă voi vorbiți întruna, vă uitați la televizor și... Hm, faci gogoși? Super, adu-mi și mie când termini! Serios, acuma, puțin respect pentru cei care se străduiesc să aibă o viață. Nu-i vina mea că vouă nu vă iese. Mulțumesc mult!

 

 

Gata.]

 

 

Hm, unde eram? A, da, mi-ar plăcea s-o ajut cumva, dar habar n-am cum. Am sfătuit-o să-și găsească ceva util de făcut. Cum ar fi să citească. Tăcerea din telefon a devenit brusc și mai grea. Grea ca o găleată cu mercur. A fost prima dată când mi-a convenit povestea cu distanțarea socială. Apoi am avut o ideea genială. I-am zis că revin și i-am închis telefonul în nas. (Nu, nu închisul telefonului a fost ideea genială.) Am alergat până în biroul tatei, care acum lucrează în living, și l-am întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva. Parcă avea de ales. Normal că m-a ajutat.

 

 

Am sunat-o înapoi pe Cora. Cu cea mai optimistă voce de care eram capabilă, i-am zis:

 

 

― Te-am rezolvat!

 

 

La cât o știam de reticentă, mă așteptam la un refuz. Când a aflat despre ce era vorba, a urmat o pauză mai lungă decât mi-ar fi plăcut, și am auzit doar atât:

 

 

― Copilă, ești genială.

 

 

Pe scurt, i-am făcut lipeala cu niște amici care au un ONG pe care-l folosesc ca să dea o mână de ajutor la fabricarea de măști de protecție. Pe Cora au pus-o să se ocupe de partea de design. Știu dinainte cam cum vor arăta măștile, dar nu le-am zis nimic. Puțină surpriză nu strică.

 

 

Oare preferă modelele cu cranii? Sau pe cele cu semnul de pericol de contaminare radioactivă?

 

 

Abia aștept să le văd fața!

 

 

 

Recomandări (459) Crești cu povești (15) Interviuri (133) Noutăți (152) Artstagram (81) Călătoriile micului om (10) Titluri în focus (440) Evenimente (81) Cartea în 3 minute (19) Dragă scriitorule (29) 15 cărți recomandate de copii (3) Topuri (34) Chestionar Arthur (14) Locuiește în poveste (50) Pasiuni & Colecții (8) Caravana Arthur (14) Trofeul Arthur (22) Ordinul Povestitorilor (16) Artstagram 4 (7) Școală (32) Concursuri (137)
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu de Oana Purice 01 august 2025
Valuri de căldură, atenționări meteo de caniculă și vijelii puternice. Poate și-o vacanță multă așteptată, dar care este precedată, invariabil, de fur...
Mai multe
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“ de Oana Purice 24 iulie 2025
Motanul Ochi-Verde vrea să-i vină de hac rândunicii neatente. Puiul de lin îi joacă o festă bibanului rănit. Păpușa cu inimă de piatră nu-și găsește s...
Mai multe
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott de Oana Purice 21 iulie 2025
Vă propun să vorbim din nou despre creier. Bine, mai mult o să vorbesc eu, că asta-i convenția în majoritatea textelor (nu să vorbesc eu, ci să vorbea...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART