O nouă misiune pentru agentul secret al Reginei. „Mac B. Micul spion #3: Un meci strict secret” de Mac Barnett
Vă spun ceva ce am aflat de la un spion adevărat. Dar trebuie să promiteți că nu spuneți nimănui. Nici celui mai bun prieten, nici părinților. Oricât de mult s-ar ruga de voi. Chiar dacă v-ar șantaja. Chiar dacă v-ar tortura punându-vă să vă faceți curat în cameră (inclusiv dat cu aspiratorul) în FIECARE săptămână. Bine, dacă v-ar face asta, puteți să le spuneți. E, totuși, prea mult de îndurat. Așadar. Secretul. Sunteți pregătiți? Regele-Marii-Britanii-mănâncă-pizza-cu-cârnați-și-ceapă! Poftim? Nu ați înțeles? Ok, spun mai rar: Regele Marii Britanii mănâncă pizza cu cârnați și ceapă. Exact! Scârbos, nu-i așa?
De unde știu? De la un spion, v-am zis. Cum care spion? Mac B., micul spion. Cel mai perspicace spion al anilor ’80, mâna dreaptă a Reginei în materie de servicii secrete și asul din mânecă al blocului democrat (ăla democrat pe bune, cu libertăți și drepturi respectate) în Războiul Rece purtat împotriva blocului comunist din Est. Ok, ok, prea multe informații? O să le luăm pe rând.
Dar, mai întâi, să clarificăm bomba pe care tocmai v-am dezvăluit-o. Poate că acum, în zilele noastre, Regele Marii Britanii nu mai mănâncă pizza cu cârnați și ceapă. Deși, cine știe, dacă or fi virșli din Viscri și ceapă de apă din vreun alt sat fortificat din România, poate nu o zice nu. Dar e sigur-sigur că asta mânca (bine, nu mereu-mereu) pe când era doar Prinț al Țării Galilor. O știu din sursă sigură, de la Mac B., care se afla la telefon cu însăși Regina atunci când prințul a ridicat receptorul greșit (cel pentru spioni, și nu pe cel tot din aur, dar cu mâner din sidef) dorind să-și comande o astfel de pizza. Deci e cât se poate de adevărat.
Acum să ne întoarcem la Mac B. și la cariera lui de spion în timpul Războiului Rece. Sigur îl știți deja pe puștiul din Castro Valley, California. Este protagonistul seriei Mac B. Micul spion a lui Mac Barnett. Vi se pare că ceva se leagă? Ei bine, nu doar vi se pare, chiar așa e. Autorul american și-a împrumutat numele personajului său. Sau povestește aventurile prin care a trecut chiar el? Greu de spus, deși, dacă ne luăm după propria-i mărturisire, este cât se poate de real: „Numele meu este Mac Barnett. Sunt autor. Dar înainte să devin autor, am fost copil. Și când eram copil, am fost spion. Meseria unui autor este să inventeze povești. Însă povestea pe care ești pe cale să o citești e adevărată. Toate acestea chiar mi s-au întâmplat când eram mic.” Cam greu să nu crezi așa ceva.
Iar nota de mai sus explică și de ce se întâmplă totul în anii ’80. Pentru că atunci era Barnett copil. Pe vremea când nu existau telefoane mobile, internet (mă rog, în forma de astăzi) sau rețele social media. Dar existau computere capabile să prindă semnalele radioemițătoarelor (cum veți vedea) și antene TV. Sau „aeriale”, cum le spuneau britanicii.
Fie că sunt povești adevărate-adevărate, fie că sunt puțin inventate, isprăvile din Mac B. Micul spion sunt cât se poate de palpitante. Iar la Editura Arthur tocmai a apărut cel de-al treilea volum al seriei, Un meci strict secret, tradus de Irina Georgescu și ilustrat, ca și anterioarele, tot de Mike Lowery.
Credit foto: Florence Middleton
Mac Barnett este un scriitor pentru care aventura și umorul merg mână în mână și când e vorba despre cărți ilustrate, și când scrie romane pentru copii. Dacă nu ați citit deja Trolul cu trei iezi, o adaptare a unui basm norvegian, ilustrată de Jon Klassen și tradusă de Florin Bican, trebuie s-o faceți! Este o combinație faină de tot între basm, thriller și comedie, toate însoțite de ilustrații care vă vor face să vreți să deveniți voi înșivă ilustratori. Iar dacă vreți să râdeți cu gura până la urechi și să învățați ceva skill-uri pentru supraviețuirea în școala generală, musai să citiți seria Cei doi teribili, scrisă de Barnett împreună cu Jory John și ilustrată de Kevin Cornell. Ok, poate ar fi bine să nu preluați chiar toate farsele puse la cale de Miles și Niles, că uneori nu au ajuns chiar bine, dar unele dintre poveștile lor clar vă vor da mai multă încredere în voi. Iar dacă vreți să aflați mai multe despre Mac Barnett, puteți arunca un ochi pe articolul de aici.
Așa, să ne întoarcem la Mac B. Locuia, cum am spus, într-un orășel din California, împreună cu mama lui. Prima dată când a vorbit la telefon cu Regina Angliei, Mac a primit o misiune extrem de periculoasă: recuperarea Bijuteriilor Coroanei, sustrase de un inamic. Desfășurarea misiunii se găsește în primul volum al seriei, Mac sub acoperire. Sunt implicați și președintele Franței, și un celebru tablou de la muzeul Luvru, și furtul consolei lui, Game Boy, și o pereche de blugi, și un agent KGB, fostul serviciu secret sovietic. Tot cu o dispariție, și tot a Bijuteriilor Coroanei, are Mac de-a face în volumul al doilea, Jaful imposibil. De data aceasta, are de înfruntat o cobră periculoasă, de dezlegat misterul unei camere încuiate și de făcut pace într-un plan de răzbunare vechi de sute de ani. Noroc că-l are de partea lui pe Freddie, cățelul corgi preferat al Reginei; uneori pare că mai mult îl încurcă. Dar, până la urmă, o scot împreună la capăt.
Lucrurile sunt la fel de serioase și în volumul al treilea, Un meci strict secret. Cum era de așteptat, și cum a presupus și Mac când l-a sunat Regina, tot Bijuteriile Coroanei trebuie să fi fost în pericol. Numai că e cât se poate de greșit. Bijuteriile sunt bine-mersi. De data asta au dispărut niște păsări. Nu, nu lebedele mute, ci cei șase corbi din Turnul Londrei. De ce i-ar păsa Reginei de dispariția unor corbi croncănitori? E poveste lungă. Și o legendă care implică un blestem capabil să pună în pericol însăși Coroana. Sau e posibil să fie doar o invenție. Dar nu contează. Corbii trebuie recuperați și Regina se bazează pe Mac să facă asta.
De ce avea însă Regina Angliei nevoie de un băiat american să-i rezolve cele mai sensibile cazuri? Greu de spus. E posibil să aibă de-a face tot cu Războiul Rece pe care l-am amintit deja. Știți că, după cel De-al Doilea Război Mondial, după ce puterile câștigătoare și-au împărțit sfera de influență în Europa (și nu numai), a luat naștere un conflict mocnit între spațiul controlat de Uniunea Sovietică și cel Occidental, dominat economic, cultural, militar (dacă ne gândim numai la cercetările în domeniul armelor de distrugere în masă) de Statele Unite. Așa că, probabil, un spion cu sânge american prin vene reprezenta un avantaj competitiv important. Pentru că, v-ați prins deja, intervine din nou agentul KGB, vechiul prieten al lui Mac. Astfel, Mac a reintrat în misiune (nu e ca și cum avea altceva mai bun de făcut):
„Acum stai lungit pe jos și plictisit în camera ta, în clipa următoare te îmbarci într-un elicopter care te duce la un avion de spioni (un avion normal, c-un spion înăuntru, eu), cu care zbori în Regatul Unit. Poate părea ciudat că viața se poate schimba atât de rapid, însă viața e ciudată și se schimbă mereu, chiar dacă nu ești spion. Iar eu eram spion. Deci viața mea e foarte ciudată.”
Echipat cu panseuri filosofice ca cele de mai sus, Mac pornește spre Londra, iar apoi pe urma corbilor. Ajunge mai întâi în Islanda; mai precis, în orașul Grímsey. Aici degeră de frig, găsește o tablă de șah, este răpit (la mijloc e o încurcătură, dar tot răpire se cheamă) și merge la tölt cu un cal lățos. Ce e töltul? Nimic mai simplu:
„Majoritatea cailor au patru umblete: la pas, care e lent; la trap, care e mai rapid; canter, care e și mai rapid; galop, care e cel mai rapid. Însă un cal islandez are o viteză chiar mai rapidă decât cea mai rapidă: töltul!”
Mirosind că ceva nu e în regulă cu așa-zisul agent al Reginei, Johnny P. Hamburger (cu P de la pizza), Mac pune la cale un plan împreună cu nimeni alta decât președinta Islandei. Când își dau seama că „la nord de aici e numai Polul Nord”, se îmbarcă în elicopterul prezidențial și aterizează la „capătul pământului”; nu înainte de a ne face o scurtă trecere în revistă a țărilor care își înfipseseră steagurile în pământul înghețat de acolo; cum probabil știți deja, Mac Barnett este un specialist al digresiunilor, mai ales când e vorba să ne învețe câte una, alta despre istorie, geografie, cum să supraviețuiești atacului unui urs polar sau chestiuni din acestea interesante precum râca dintre el și omul de la KGB:
„Omul de la KGB era dușmanul meu de moarte! Era spion al Uniunii Sovietice, un stat din anii 1980. (Mare parte din acest stat a devenit Rusia.) Și să vezi: Uniunea Sovietică era dușmanul de moarte al Marii Britanii! Omul de la KGB făcea prăpăd oriunde se ducea. Furase Bijuteriile Coroanei. O furase pe Mona Lisa. Iar odată mă bătuse la o partidă de karate și îmi furase pantalonii.”
Așa că misiunea devenise și cât se poate de personală. Și trebuia dusă la capăt, chit că va fi nevoit să înfrunte un urs polar, să nu înghețe (sau să nu se mureze) într-un butoi cu cod sărat sau să câștige un meci într-un sport care nu este tocmai real.
Nici de data aceasta nu va fi lăsat la greu de Regină și se va dovedi că uneori e bine să asculți toooate poveștile îndrugate de cei mai în vârstă. Chiar dacă par plictisitoare. E posibil să-ți salveze viața. Cum a pățit însuși Mac B., micul spion.
