O mărturie a iubirii necondiționate

de Alessandra Gemeș06 iunie 2023
O mărturie a iubirii necondiționate

Pe data de 1 iunie am citit cartea „De ce plânge mama” și m-am simțit pe tot parcursul lecturii foarte aproape de sufletele copiilor care au sărbătorit doar pe jumătate – pentru că pe de o parte, simțeau bucuria jocului și pe de altă parte, simțeau durerea provocată de comportamentele unui părinte viciat.

Romanul „De ce plânge mama” de Ion Sîrbu este compus din trei părți, care ilustrează parcursul emoțional a doi copii ce experimentează separarea părinților.

Prima parte răspunde întrebării din titlu: mama plânge pentru că soțul ei, tatăl celor doi copii, s-a schimbat – nu mai miroase a oboseală și a mină, ci a rom, nu mai are aceeași privire și se întoarce târziu acasă. Mama părăsește casa familiei și nu poate lua copiii, așa că îi lasă tatălui. Totul se schimbă pentru ei, durerea se amplifică și puținul care era bun devine rău – nici hainele nu mai sunt haine de când nu le mai spală mama. Rana abandonului este adâncită de gânduri: „Dacă ar fi murit, îmi zic uneori, ar fi fost groaznic, dar ar fi fost altceva. Și lui David Copperfield i-a murit mama. Am fi mers cu Ligia în cimitir, în fiecare zi, aşa pe înserate. I-am fi dus flori şi am fi stat lângă ea până când s-ar fi întunecat. Am fi zis: e moartă, biata noastră mămuță, suntem orfani... Dar aşa? E numai plecată. Pe maşina de cusut, lucrul început a rămas neterminat; în dulap îşi are o parte din haine care şi acum, dacă-ți afunzi capul între falduri, miroase a mamă dulce și bună şi vie. leri i-am găsit iglițele, Ligia i-a încercat toate baticurile. Oglinda în care se pieptăna diminețile am mutat-o în camera noastră... Din fericire, mama nu a murit, ne-a părăsit numai...”

Partea a doua este o metaforă a drumului pe care copiii îl străbat de la un părinte către celălalt, este o metaforă a copilului aflat mereu la mijloc, care pendulează între mamă și tată, între real și ideal, între iubire necondiționată și frică.

„De ce beau oamenii mari? L-am întrebat odată pe unchiul Gavrilă, dar a râs de mine.,,Mãi, mi-a zis, asta nimeni n-o ştie. Unii beau fiindcă sunt veseli: alții fiindcă sunt trişti. Unii pentru că sunt singuri, alții fiindcă nu sunt. Unii de prea mult bine, alții de prea mult rău. Unii din scârbă, alţii din plăcere, unii de prea multă viață, alţii de frica morții... Unii din ură, alţii de dragoste..." Ce poți să înțelegi din asta? Tata are copii, o are pe mama, îşi are meseria lui frumoasă: de ce bea? Ce-i lipseşte? Cred că tot baci-Todor are dreptate: lampa e de vină. Pierzi lampa şi atunci te apuci să bei ca să uiți că umbli fără ca... Bietul tata! Oare şi-o va găsi-o vreodată?! Că dacă nu şi-o va găsi, va fi ca şi pierdut; va fi tata şi nu va fi... Va fi om şi totuşi, toți se vor uita la el cu milă sau cu ciudă, vor da din cap şi vor zice: ce păcat!....”

Această poveste este încă o mărturie a iubirii necondiționate pe care copiii o poartă părinților și toate aceste înțelesuri sunt ascunse sub o călătorie prin munți, în care cei doi frați cunosc oameni buni și oameni diferiți, experimentează frica și dobândesc curajul.

„<< Dragă tată, când vei citi aceste rânduri noi doi vom fi departe, în munţi, în drum spre mama noastră cea dragă şi bună. Să nu te superi că am fugit. Dar nu mai puteam suporta. Ne pare rău că ți-ai pierdut lampa. Dacă ai s-o găsești, venim înapoi. Cu mama. Noi te iubim şi ştim că nu eşti un om rău. Dar lângă tine nu mai putem sta fiindcă vii noaptea târziu şi fiindcă nu vorbeşti frumos ca altădată.

Te sărutăm cu lacrimi în ochi,

Radu şi Ligia. >>

Ligia era de părere să mai adăugăm la urmă, << Să nu vii după noi până nu îți vei găsi lampa...>>. Am ezitat, mă gândeam să nu-l supărăm prea tare. Am închis scrisoarea într-un plic şi am scris pe el adresa casei noastre. (Mai târziu i-am pus timbre şi am aruncat-o într-o cutie. Ştiam că această scrisoare va ajunge la el abia peste trei zile. Și atunci noi vom fi departe.)”

În cea de a treia parte, tatăl își găsește lampa (alege drumul cel drept) și povestea se încheie așa cum se încheie fanteziile multor copii ai căror părinți s-au despărțit – prin reîntregirea cuibului. Mai important decât atât, finalul surprinde maturizarea precoce a copiilor, lucru comun pentru micuții care se confruntă cu astfel de experiențe. 

Lectura m-a lăsat cu sufletul ghemuit, cu o mare admirație pentru scriitorul Ion Sîrbu și cu dorința de a nu îmi pierde și de a nu ne pierde lampa! 

„Ce bine că am plecat. Și ce drum frumos am străbătut. Dacă aş putea să adun tot ce am acum în suflet, as face un bulgăre de aur. Şi l-aş da tatii. Ca să ne ierte că am fugit de lângă el. Totul e ca un vis, nu mi se pare că trăiesc aievea.”

 

 

Recomandări (459) Crești cu povești (15) Interviuri (133) Noutăți (152) Artstagram (81) Călătoriile micului om (10) Titluri în focus (440) Evenimente (81) Cartea în 3 minute (19) Dragă scriitorule (29) 15 cărți recomandate de copii (3) Topuri (34) Chestionar Arthur (14) Locuiește în poveste (50) Pasiuni & Colecții (8) Caravana Arthur (14) Trofeul Arthur (22) Ordinul Povestitorilor (16) Artstagram 4 (7) Școală (32) Concursuri (137)
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu de Oana Purice 01 august 2025
Valuri de căldură, atenționări meteo de caniculă și vijelii puternice. Poate și-o vacanță multă așteptată, dar care este precedată, invariabil, de fur...
Mai multe
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“ de Oana Purice 24 iulie 2025
Motanul Ochi-Verde vrea să-i vină de hac rândunicii neatente. Puiul de lin îi joacă o festă bibanului rănit. Păpușa cu inimă de piatră nu-și găsește s...
Mai multe
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott de Oana Purice 21 iulie 2025
Vă propun să vorbim din nou despre creier. Bine, mai mult o să vorbesc eu, că asta-i convenția în majoritatea textelor (nu să vorbesc eu, ci să vorbea...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART