Sigur ați ghicit după nume și copertă că Angelino e un înger. Apare din senin în buzunarul de la piept al cămășii lui Bert Brown, un șofer de autobuz care se apropie de pensie. Când a simțit o fluturare în piept, a crezut că are un infarct.  Când colo, din buzunar se ițește un căpșor cu o claie de bucle. Un corp mic, un băiețel care-ți încape în palmă.

Bert știe ce are de făcut: îl duce pe băiețelul înaripat acasă, la soția lui, Betty. Ea are mereu soluții. Fără să pună la îndoială situația stranie, Betty e absolut încântată când îi vede. Cei doi soți îl numesc Angelino și îl primesc cu brațele deschise în familia lor, o familie care poartă cicatricea pierderii unui copil.

Angelino nu vorbește. Doar fredonează, se fâțâie, scoate sunete de entuziasm sau dezgust, mănâncă numai dulciuri. Poartă o cămașă albă și lungă ca o rochie, dar se bucură când Betty îi croiește haine ca cele pe care le poartă copiii din oraș: blugi și o cămașă în carouri, cu găuri speciale, prin care să-i iasă aripile. Merge la școală și, cu vocea lui firavă, îi șoptește unei colege de încredere „Nu știu cine sunt.”

Apariția lui Angelino stârnește două tipuri de reacții: acceptare ori suspiciune. Acceptarea îi aduce o familie, prieteni la școală, o comunitate. Suspiciunea vine dinspre profesorii scorțoși care au tendința să încadreze orice în tipare bine cunoscute lor. În plus, escrocii din oraș văd pretutindeni ocazia de a face bani: un înger de vânzare pentru cine oferă cel mai bun preț.

Măiestria lui David Almond ca scriitor constă în ușurința cu care transmite toate acestea, în felul în care aduce laolaltă două realități opuse – lumina și întunericul. Cartea prezintă întrepătrunderea lor, zona de mijloc în care ne regăsim cu toții. Angelino nu e un înger de copil, nici un împielițat: e un copil care merge la școală, face greșeli de scriere, încalcă reguli care țin de eticheta socială. Iar răufăcătorii, de la tânărul Kevin care a abandonat școala mult prea devreme, la temutul Brutus Malone, care a fost dintotdeauna violent și agresiv, primesc fie o a doua șansă, fie un răgaz pentru a reflecta.

Personajele se pun în evidență unele pe altele. Angelino aduce speranță, deschide drumuri către a doua șansă. În oglindă, întâlnirea lui cu răufăcătorul suprem, Brutus Malone, îl face pe Angelino să descopere furia din sine însuși, curajul și puterea înspăimântătoare cu care lupți ca să-i aperi pe cei dragi în fața pericolului sau a nedreptății.

Povestea lui Angelino Brown aduce  în discuție problema educației pentru copii, a înclinării  acestora spre o materie sau alta și a îndrumării lor în direcția respectivă. Angelino e un norocos, fiindcă se bucură de susținerea familiei  și colegilor, a unei profesoare care-l lasă să se exprime în felul lui, a unei echipe de fotbal care-l primește să joace, chiar dacă la început e mai mic decât mingea. Kevin, în schimb, e un adolescent care nu are parte de sprijinul părinților și care, neglijat de ei, abandonează școala și devine interesat exclusiv de bani, punându-se în slujba cuiva cu un trecut asemănător. Dar ce ne spune David Almond prin această carte este că nu ne oprim niciodată din a crește. Învățăm despre lume și viață în fiecare clipă, la școală și în afara ei: din cărți, din situații, din reacții. Ne transformăm în permanență, întâlnim oameni, descoperim mentori. Cu îndrumarea potrivită vom crește, indiferent de vârstă,  spre a ne atinge potențialul.

 Cartea e scrisă cu multă pricepere și umor. Situații apăsătoare și amuzante sunt descrise simplu, pe înțelesul copiilor, într-un limbaj ușor de urmărit și adeseori poetic. Textul savuros al lui Almond e însoțit de reușitele ilustrații alb-negru ale lui Alex T. Smith, creatorul seriei Claude.

Povestea lui Angelino Brown, David Almond

Ilustrații de Alex T. Smith

Traducere din limba engleză de Roxana Tocilescu

Colecția Smart Blue, Editura Arthur, 2023

Categorie de vârstă 10 ani+