Prietenia este o armă cu două tăișuri. Indiferent cum sau unde pui mâna pe lamă, există o șansă destul de mare să te alegi cu o tăietură urâtă și cu o cicatrice care, deși se va estompa în timp, va rămâne o amintire dureroasă a felului în care ți-ai subestimat adversarul și ai lăsat prietenia să-ți înșele simțurile. Altfel spus, oricine poate trăda pe oricine, așa cum ne demonstrează însuși Soman Chainani în seria-bestseller Școala pentru Bine și Rău.

Toate seriile middle-grade relevă diferite forme de prietenie. Fie că vorbim de Harry Potter sau de Percy Jackson, fiecare bucurându-se de un fandom înfocat și, nu de puține ori, foarte „guraliv”, fie că ne îndreptăm atenția spre legătura aparent indestructibilă dintre frații Baudelaire în O serie de evenimente nefericite, autorii încearcă mereu să ne surprindă prin noi întorsături de situație și momente inedite, ajungând până-n punctul în care să-și provoace cititorii să aleagă o „tabară” și să vadă prietenia cu alți ochi.

Când rostești cuvântul, te gândești la încredere și onoare. La respect și înțelegere. La bunătate și compasiune. Ei bine, lucrurile stau puțin diferit în seria Școala pentru Bine și Rău, deoarece îți vei schimba de foarte multe ori părerea în privința prieteniei dintre Agatha și Sophie.

Prezentate încă de la început în antiteză, una de altfel relativ „tăioasă”, de la felul în care arată până la modul în care se comportă și aspirațiile care le definesc, cele două protagoniste ale seriei trec prin nenumărate aventuri periculoase și imprevizibile, schimbând totul (iar când spun totul, chiar nu glumesc, referindu-mă inclusiv la ordinea lucrurilor în lume) prin alegerile lor impulsive, egoiste sau născute din cea mai pură dragoste.

Cu un zâmbet oarecum malefic întipărit pe chip, Soman Chainani ne-o prezintă mai întâi pe Sophie, cea mai frumoasă fată din Gavaldon, care vrea să fie răpită de Directorul Școlii și să ajungă prințesă. La prima vedere, pare perfecțiunea întruchipată, o învălmășeală de mătase, dantelă și parfum, răpitoare în ținutele ei elegante și aproape nefiresc de grațioasă. Însă, contrar așteptărilor, sub acea frumusețe de netăgăduit, pare să se ascundă o tânără neașteptat de... Rea. O Nefericită.

Răutatea lui Sophie e vizibilă încă de la început, chiar dacă autorul o temperează cu mici ironii sau glume nevinovate. Poate că îi putem admira ambiția și încăpățânarea, dar când cele două trăsături capătă o latură întunecată, dezvăluind o dorință scăpată de sub control, fioroasă prin însăși intensitatea ei, abia atunci o distingem pe adevărata Sophie. Oh, nu mă înțelegeți greșit! E un personaj deosebit de complex. O fată inteligentă, vicleană și dureros de egoistă, care ar muta munții din loc pentru a recăpăta locul ce, în viziunea ei, i se cuvine de drept, mai ales când descoperă că este trimisă la Școala pentru Rău. Ah, ironia!

Pe de altă parte, Agatha, timida și tăcuta Agatha, locuiește într-un cimitir și vrea să fie ignorată, bucurându-se de prietenia ei cu Sophie fără să ceară nimic în schimb. Încă de la prima întâlnire, simți că această fată tăinuiește o tristețe foarte mare înăuntrul ei. Ignori comentariile răutăcioase cu privire la hainele largi și negre, încerci să-i zărești ochii pătrunzători, mult prea des ascunși de păr, și să înțelegi cum ar putea o persoană atât de altruistă și de tăcută, care nu ezită să-i protejeze pe cei pe care îi iubește, să fie cea mai bună prietenă a arțăgoasei Sophie?

De-a lungul seriei, le urmărim pe cele două tinere cum încearcă să-și accepte sau să-și renege soarta, să elucideze mistere, să-și facă prieteni sau dușmani (hai să spunem că Fericiții și Nefericiții au „obiective” foarte diferite), să supraviețuiască la cursuri și să descopere toate secretele Școlii pentru Bine și Rău. Și nu sunt nici pe departe puține.

La început, din cauza unei „greșeli” de neînțeles, pe care toți o scot în evidență, de la profesori și paznici până la elevi și fel și fel de ființe supranaturale, prietenia dintre Sophie și Agatha pare supusă primului test cu adevărat important: până la urmă, firește că s-a produs o încurcătură. Cum ar putea Sophie să fie Rea, iar Agatha, Bună? Însă Directorul Școlii are nenumărați ași în mânecă, poveștile se pot schimba oricând, iar aparențele pot fi minunat de înșelătoare.

Treptat, Școala pentru Bine și Rău se preschimbă într-un teren de joacă, un câmp de luptă și o tablă de șah. Sophie începe să-și piardă răbdarea și-și impune mereu voința, conștientă că fiecare zi petrecută în școala „greșită” îi va distruge frumusețea și bunătatea, furându-i șansa de a Trăi Fericită până la Adânci Bătrâneți. Ambiția ei nu are limite și, cu fiecare ocazie ivită, se străduiește din răsputeri să o convingă pe Agatha să-i pună în aplicare toate planurile, fără să o întrebe nici măcar o singură dată ce-și dorește cu adevărat sau să se gândească la consecințe, punându-și prietena în pericol.

Cu o iscusință de-a dreptul fascinantă, autorul spulberă cu fiecare volum masca pe care Sophie a clădit-o cu atâta îndârjire, oferindu-i totodată Agathei posibilitatea să-și spună cu glas tare propriile dorințe. Ce-i drept, transformarea e spectaculoasă. Nu vă imaginați că rățușca cea urâtă devine o lebăda, fiindcă Agatha nu a fost niciodată o rățuscă urâtă. Doar o fată timidă și introvertită, care nu are o părere prea bună despre ea, dispusă să riște și să se pună, măcar o dată, pe ea pe primul loc, sperând să se descopere pe sine și, de ce nu, să devină ea însăși o prințesă.

Iar după atâtea probe, teste, provocări, lupte, revolte, trădări și povești, prietenia lor rezistă. Cum? E greu de zis. Există un echilibru între cele două fete, care nu reprezintă mereu o întruchipare dublă, Binele și Răul. Sophie nu e întotdeauna nemiloasă și egoistă, la fel cum nici Agatha nu e întotdeauna înțelegătoare și darnică. Magia nu le fură umanitatea, doar le aruncă în plasa țesută de destin (sau așternută pe hârtie de un anume Povestaș, cine știe?), și le obligă să-și reconsidere prioritățile, sentimentele și idealurile. Evoluția lor îi va pune de multe ori pe cititori pe gânduri, care își vor da ochii peste cap, vor bombăni în miez de noapte și vor citi cu nerăbdare fiecare volum, fiindcă fix atunci când crezi că toate lucrurile s-au rezolvat și au căpătat sens... afli că povestea încă nu s-a sfârșit.

Și că prietenia le este din nou testată. Poate că nici măcar nu este vorba despre prietenie. Ci despre competiție. Maturizare. Ambiție. Manipulare. Sau poate că autorul nu a vrut să ne ușureze deloc misiunea și a preferat să creeze obstacole și să le pună pe Agatha și Sophie în situații mai mult sau puțin plăcute, așteptând cu viclenie primul impact al consecințelor, pentru a spulbera orice mit despre basme și prietenie.

Până la urmă, Soman Chainani nu ne-a dezvăluit dacă el este Bun sau Rău.