Alessandra Gemeș este licențiată în psihologie, masterand în cadrul masterului Psihologie clinică, psihoterapia copilului și a familiei (Universitatea București) și în cadrul Master of Arts of Marriage and Family Therapy (Florida Christian University), consilier în dezvoltare personală, autoarea cărții cu povești terapeutice Mansarda secretă, coautoarea a mai multe volume colective, formator, NLP Practicioner și absolventa cursului Getting Started in Creative Writing by Oxford.

Mulți copii au obiceiul de a-și dori un jurnal întrucât îi captivează ideea de avea un obiect secret, o agendă pe paginile căreia își pot așterne gândurile și visurile. 

Numeroase studii din literatura internațională susțin că scrisul este un instrument util, care oferă voce emoțiilor, stărilor de spirit și gândurilor. Psihologul James W. Pennebaker a explorat legătura dintre traume, starea de sănătate și scris. Astfel, a dezvoltat și un model care poate fi utilizat de populația largă.

Utilitatea modelului se trage din constatarea că exprimarea gândurilor și sentimentelor noastre profunde poate avea ca rezultat beneficii semnificative pentru sănătate pe termen scurt și lung. Studiile din ultimii 25 de ani au arătat că scrierea expresivă, adică scrierea simplă a gândurilor și sentimentelor profunde, este un instrument util pentru atenuarea atât a simptomelor fizice, cât și a celor psihologice (Annalisa Tonarelli, 2017).

Scriitorul poate include opinii, valori personale sau episoade autobiografice. Sunt specifice pronumele la persoana întâi și la persoana a doua, argoul și exprimarea liberă. Felul în care este exprimată experiența personală dictează stilul scrisului (Skrabanek, 2012).

În urma cercetărilor, James W. Pennebaker a început să susțină teoria conform căreia a scrie despre tulburările emoționale din viața noastră poate îmbunătăți sănătatea fizică și mentală. Deși cercetarea științifică în jurul valorii scrisului expresiv este încă în fazele incipiente, există unele abordări ale scrisului care s-au dovedit a fi utile. Pornind de la beneficiile scrierii expresive, acesta propune clienților și cursanților lui să își promită că timp de cel puțin 4 zile consecutive vor scrie pentru 15 minute pe una dintre următoarele teme: ceva care îi preocupă/îngrijorează, ceva la care visează, ceva care le afectează viața într-un mod nesănătos sau ceva ce amână zile/luni/ani (Chad M. Burtona, 2004).

Uneori, copiii respectă această temă în mod involuntar, întrucât fără să pună presiune pe ei sau să ofere o atenție deosebită schimbărilor, scrisul le oferă stare mai bună, motiv pentru care își formează un obicei.

Baikie și Wilhelm recomandă următoarele pentru a avea un jurnal constructiv:

1. Scrie când ești într-un spațiu privat, fără distrageri.
2. Scrie constant.
3. Acordă-ți timp să reflectezi și să te echilibrezi după ce ai scris.
4. Dacă scrii pentru a depăși o traumă, nu te simți obligat să scrii despre un anumit eveniment - scrie despre ceea ce simți că este în regulă în momentul respectiv.
5. Structurează scrisul așa cum ți se pare corect.
6. Păstrează jurnalul privat (Karen A. Baikie, 2005).

Pentru un adult, respectarea acestor reguli nu pare dificilă, însă dacă dorim să menținem activă dorința copiilor de a scrie în jurnal, este util să ținem cont de partea distractivă, misterioasă și fascinantă a acestei activități.

Jurnalul meu, de Jeff Kinney, apărut la Editura Arthur este instrumentul perfect, întrucât cuprinde tot ce și-ar putea dori un copil atunci când vine vorba despre un jurnal. Pornind de la iubita serie Jurnalul unui puști, autorul a creat o carte pe care cititorul este invitat să noteze răspunsul la diverse întrebări, astfel încât să devină mai conștient de el însuși, să descopere ce îi place și ce nu, ce a făcut și ce ar vrea să facă.

Câteva dintre provocările care din punct de vedere psihologic ajută copilul să devină mai conștient de sine, de propriile emoții și gânduri:

• „Ce ai în minte?”

În această secțiune copilul trebuie să deseneze lucrurile sau activitățile care îl preocupă. În urma exercițiului, părintele poate afla interesele celui mic, astfel încât să știe cum să trateze diverse situații sau spre ce activități să îl orienteze.

• „Înregistrează momentele tale de glorie: cea mai reușită poză, cel mai amuzant citat, cea mai bună performanță sportivă [...]. ”

Rememorarea momentelor de bucurie, în care au predominat sentimente de fericire și acceptare, duce la creșterea rezilienței. Psihologii definesc reziliența ca procesul de adaptare bună în fața adversității, traumei, tragediei, amenințărilor sau surselor semnificative de stres - precum probleme de familie și relații, probleme grave de sănătate, probleme la muncă, dificultăți financiare. Reziliența nu numai că te ajută să treci prin circumstanțe dificile, ci îți dă putere să crești și chiar să-ți îmbunătățești viața pe parcurs.

• „Care este povestea ta? Folosește restul paginilor din această carte pentru a ține un jurnal zilnic, a scrie un roman, a desena benzi sau pentru a scrie povestea vieții tale.”

Inhibarea pe termen lung a gândurilor este asociată cu stresul. Confruntarea activă a experiențelor supărătoare poate reduce efectele negative ale evitării și ignorării sentimentelor (Martha E. Francis, 1992).

Scrierea despre evenimente traumatice, stresante sau emoționale s-a dovedit a avea ca rezultat îmbunătățiri atât ale sănătății fizice, cât și ale sănătății psihologice. Scrierea în jurnal a evenimentelor și sentimentelor zilnice implică ambele emisfere cerebrale, îmbunătățește starea de spirit, reduce simptomele depresiei și îmbunătățește memoria (Karen A. Baikie, 2005).