Micul Urs - o poveste minunată despre dorințe
Poate ți s-a întâmplat vreodată să primești de la școală o temă de imaginație care sună cam așa: ce ai face cu o cheie, un dulăpior vechi și un indian mic de plastic? Răspunsurile sunt mereu care mai de care. Cartea Micul Urs îți dă și ea o soluție. Ei bine, cu o cheie, un dulăpior și un indian de plastic ai putea face… o poveste minunată despre dorințe și responsabilitățile care vin odată cu ele.
Omri, un băiețel de nouă ani, primește de ziua lui chiar aceste trei obiecte. Dezamăgit, dar nevrând să o arate, pune peste noapte indianul de plastic în dulăpior, închizându-l cu o cheie care îi aparținuse străbunicii lui.
Sigur te-ai jucat cu jucăriile tale și ți-ai imaginat că vorbesc, că gesticulează și că au sentimente, când le-ai pus să facă tot felul de lucruri. Dar rămânea mereu doar o joacă, coordonată de tine. Mare minune când Omri deschide dulăpiorul și indianul nu mai e deloc de plastic, ci o ființă în carne și oase, venită dintr-un trecut îndepărtat, căreia îi e greu să se acomodeze în prezentul lui Omri. Băiețelul de nouă ani împreună cu prietenul lui, Patrick, descoperă curând responsabilitatea de a transforma joaca în viața reală și de a încerca să controleze ființele care mai sunt readuse la viață – pentru că Patrick este extrem de încântat și indianului i se alătură curând și un cowboy.
Lynne Reid Banks, Micul Urs
Traducere din engleză de Alina E. Bogdan
Colecție: Classic Yellow
Este o poveste și despre prietenie în ciuda diferențelor, prin exemplul dintre Omri și indian, dar și dintre indian și cowboy, între care la început apar o mulțime de neînțelegeri. Cu timpul, fiecare începe să aibă încredere în celălalt, în urma încercărilor prin care trec împreună.
Micul Urs, o carte clasică a literaturii pentru copii, trasează liniile fine dintre dorința copilărească de a te juca cu figurine și conștientizarea faptului că nu poți controla oameni reali, oricât de mărunți ar fi, cât să încapă într-un dulap. Cartea ne spune cu alte cuvinte și lecția: ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea îndeplini.
Recenzie de Felicia Irimia
