Interviu cu autoarea Nadia Ciobotaru despre volumul ,,Născuți în spațiu’’
La Salonul Internațional de Carte Bookfest de la Romexpo apare un nou roman recompensat cu Trofeul Arthur, ajuns la ediția a VII-a. Născuți în spațiu de Nadia Ciobotariu a primit Premiul pentru secţiunea 14 ani+ și promite o poveste cu mult suspans în cele aproape 400 de pagini. Pe autoarea Nadia Ciobotariu o puteți întâlni vineri, 30 mai, de la ora 18.00, când la standul Grupului Editorial ART va avea loc o sesiune de autografe (găsiți aici programul complet al evenimentelor Arthur). Până atunci, o puteți cunoaște un pic mai bine din interviul care urmează, unde Nadia Ciobotariu ne face și câteva recomandări de lectură.
Nadia Ciobotaru, aflăm din prezentarea inclusă la începutul volumului că ați absolvit Facultatea de Filosofie la Iași și că dintotdeauna ați fost o cititoare pasionată. Ce altceva ne mai puteți spune despre dumneavoastră? Ce vă încântă, ce vă scoate din sărite?
Îmi place să merg la munte, asta însemnând ture de creastă cu rucsacul în spate, cu dormit la cort, iar iarna în refugii montane, la stâne. Turele montane de vară includ și trasee de canyoning în care, împreună cu prietenii, cobor în rapel pe cascade. Mergem în peșteri etc. Mișcarea face oarecum parte din viața mea. Când nu merg pe munte, alerg prin pădurile din jurul orașului (Iași - n.r.). Mă bucură un peisaj, o floare care se luptă să supraviețuiască în condițiile dificile de creastă, o carte bună, întâlnirile cu prietenii. Nu-mi plac momentele în care unii oameni intră peste rând la magazin, la cabinete medicale, în trafic.
Care sunt cărțile care v-au format? Se regăsesc ele într-o formă sau alta în ,,Născuți în spațiu’’?
Am citit multe cărți, iar la unele din ele revin cu plăcere. Dintre cele care și-au lăsat o amprentă puternică asupra mea menționez câteva: Un veac de singurătate a lui García Márquez, Sărbătoarea țapului a lui Llosa, Dune a lui Frank Herbert. Din Dune mi-am format o imagine despre cum ar arăta o planetă-deșert locuită.
Dacă e să mă gândesc la o carte care m-a inspirat, atunci Dune e aceea. Spiritul de luptă al fremenilor, tenacitatea lor, tacticile de supraviețuire pe o planetă deșert, prețuirea fiecărei picături de apă... O parte din această tenacitate și adaptabilitate a fremenilor m-a inspirat să creez unele din personajele secundare ale cărții mele. Pot chiar să spun că unul din aceste personaje secundare va fi personajul central al următoarei cărți pe care am început deja să o scriu. Dar despre acest lucru vom vorbi mai târziu, atunci când cartea va fi gata. Poate chiar anul viitor.
,,Născuți în spațiu’’ a căștigat premiul pentru secțiunea 14 ani+ la ediția a VII-a a Trofeului Arthur. Ne puteți povesti pe scurt ce îi așteaptă pe viitorii cititori în acest roman de aproape 400 de pagini?
În Născuți în spațiu, Rain, o adolescentă de paisprezece ani, care ducea o viață obișnuită împreună cu fratele ei geamăn și cu bunicii, s-a trezit într-o noapte în fața pietrelor funerare ale părinților săi. Era îmbrăcată în pijamale și desculță. Habar n-avea cum ajunsese acolo și de ce. Trauma îngrozitoare a făcut-o să nu mai poată vorbi. A devenit mută. Nici fratele ei, nici bunicii și nici altcineva n-au crezut-o când le-a povestit, în scris, ce i s-a întâmplat. Trăia fiecare clipă cu teama că i se va întâmpla din nou, iar noapte de noapte era bântuită de coșmaruri înfiorătoare. Cum nu a găsit o explicație pentru ce i se întâmplase, singura speranță care îi rămăsese era că experiența fatidică fusese doar un episod izolat și că, în scurt timp, va putea reveni la vechea viață de adolescent fără griji. Dar această speranță i s-a spulberat peste câteva săptămâni. Căci adevărul a năvălit în viața ei și a fratelui ei ca o explozie colosală. Nașterea lor a fost un secret. Un secret cunoscut la cel mai înalt nivel, dar care lor le-a fost interzis. Toată viața lor de până atunci fusese o minciună de la un capăt la altul. Rain și Noah au ajuns să nu mai poată ieși din casă din cauza hoardelor de jurnaliști și a mulțimilor de curioși. Pentru cei doi frați începea o viață nouă, fără să știe ce se va întâmpla mai departe.
Cum a apărut ideea acestei povești și cât timp v-a luat s-o duceți la capăt?
Născuți în spațiu nu e singura carte pe care am scris-o. Am scris alte două cărți, una pentru copii mai mici, a doua pentru copii mai mari, adolescenți. Doar că nu le-am publicat până acum. Așa că Născuți în spațiu a venit oarecum de la sine. Prima versiune a cărții am scris-o doar în zece luni, dar apoi, revenind la ea, am hotârât că vreau să o rescriu, păstrând subiectul, personajele principale, dar introducând unele elemente de noutate. Această rescriere mi-a luat câțiva ani buni. Înainte de a începe să scriu la carte, am avut o discuție cu fiica și fiul meu, amândoi fiind cititori pasionați. Fata era pe atunci adolescentă, băiatul era în școala primară. Fata mi-a zis că ea refuză să citească o carte în care personajele nu au niciun fel de puteri, iar băiatul mi-a spus că lui îi plac poveștile în care personajele se confruntă cu lucruri necunoscute. Amândoi mi-au cerut ca numele personajelor să fie neobișnuite. Așa că, în cartea mea, o parte din numele personajelor sunt inventate, ele neexistând în realitate.
Autoarea Nadia Ciobotaru la sesiunea de autografe de la Bookfest București.
Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat? Ce a fost cel mai greu și cel mai ușor de scris la ,,Născuți în spațiu’’ ? Începuturile și finalurile vă dau bătăi de cap ?
Pe măsură ce scriam la carte, aveam momente în care mă poticneam, când nu eram mulțumită de cum decurgea acțiunea, așa că decideam să mă opresc. Câteva zile, uneori chiar săptămâni nu scriam niciun cuvânt. Apoi reciteam tot ce am scris și cumva inspirația revenea și reușeam să scriu pasaje care îmi plăceau. Cel mai greu a fost să scriu începutul. L-am rescris de cel puțin trei ori. În schimb, sfârșitul a fost ușor de scris. Deja știam cum voiam să fie finalul.
Cum vă raportați la literatura pentru copii și adolescenți? Citiți în mod frecvent astfel de cărți? Care sunt autorii dumneavoastră preferați?
M-am familiarizat cu literatura pentru copii și adolescenți datorită copiilor mei. Ca să știu dacă o carte e ok pentru ei, mai întâi o citeam eu. După ce copiii au crescut, alegeau singuri ce doreau să citeacă. Și le ceream eu să-mi recomande o carte. Cum ar veni, se întorsese roata.
Am mai mulți autori preferați. Îi menționez aici pe Michael Ende, R. J. Palacio, J.K. Rowling, Rick Riordan etc.
Ne puteți face o listă cu cinci cărți publicate la Editura Arthur care v-au plăcut foarte mult și credeți că n-ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă?
Harriet spionează, de Louise Fitzhugh
Minunea, de R. J. Palacio
Momo, de Michael Ende
Harry Potter, de J.K. Rowling
Percy Jackson și Olimpienii, de Rick Riordan
Ce îndrumări le-ați da tinerilor cititori care își doresc ca într-o bună zi să publice propria carte?
Unui tânăr scriitor aspirant, i-aș recomanda în primul rând să scrie. Deoarece dacă stai să te gândești prea mult la un subiect perfect, s-ar putea să nu găsești niciodată perfecțiunea. Să pornească de la ce-i este familiar, de la ceea ce-i place, de la ceea ce urăște etc. Și, cel mai important, să nu renunțe. Să ducă o carte până la capăt.
La ce lucrați acum?
După finalizarea cărții Născuți în spațiu am început o altă carte ce are ca personaj principal unul dintre personajele secundare din acest roman. Deocamdată sunt pe la pagina o sută și un pic.
