Interviu cu artistul vizual Dan Ungureanu despre volumul „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame

La Salonul Internațional de Carte Bookfest apare o nouă ediție a cărții lui Kenneth Grahame, Vântul prin sălcii, de data aceasta cu ilustrațiile lui Dan Ungureanu, care a lucrat de-a lungul anilor la o serie de povești clasice publicate la Editura Arthur în ediții foarte frumoase. Morcoveață, Cinci copii și un spiriduș, Comoara din insulă, Fram, ursul polar sunt câteva din titlurile care au trecut prin atelierul artistului vizual Dan Ungureanu, câștigător în acest an al Premiul Cărturino pentru „Cartea ilustrată pentru copii a anului”, acordat volumului Vreau să fiu invizibil. 

Vineri, 30 mai, de la ora 14.00, vă invităm la standul Grupului Editorial ART la o sesiune de live drawing și autografe ilustrate de Dan Ungureanu (programul complet al evenimentelor Arthur îl găsiți aici), dar până atunci puteți citi răspunsurile la întrebările noastre & vedea câteva schițe din timpul procesului de lucru. 
 

*Fotografia este o simulare cu scop de prezentare și pot exista diferențe față de cartea propriu-zisă

Dan Ungureanu, am impresia că știm destule despre tine și încă nu te-am întrebat: cum ai început să desenezi, ce te încântă, ce te enervează?

Desenez de când mă știu, de când am descoperit urma creionului pe hârtie. Ca pentru orice copil, acesta a fost limbajul emoțiilor, modul meu de a vedea lumea, de a înțelege. Așa am ajuns la ilustrația de carte, din nevoia de a pune în imagini experiențele și trăirile acumulate, tot ceea ce mă încântă sau ce îmi displace folosindu-mă de baza solidă a textului pe care lucrez.

Anul trecut, tot în preajma Bookfest-ului, discutam despre noua ta carte, „Vreau să fiu invizibil”, iar acum te iau la întrebări despre cel mai recent volum ilustrat de tine, „Vântul prin sălcii”. Știai cartea lui Kenneth Grahame dinainte sau ai (re)descoperit-o cu această ocazie? Cum ți se pare povestea acum, din perspectiva unui cititor adult? Ai personaje, scene preferate?

Vântul prin sălcii a fost pe lista cărților pe care mi-am dorit să le ilustrez, am făcut schițe, am curtat-o. Mi-am dorit să o ilustrez pentru aerul, ritmul, atmosfera, personajele credibile cu care poți empatiza. Mă regăsesc în Sobol, cu toate trăirile lui, dar cred că, atunci când voi fi mare, vreau să fiu ca Domnul Bursuc. Ca orice carte bună, este relevantă la orice vârstă, pentru că oricând te poți regăsi într-un personaj, oricând poți râde la o glumă bună, oricând te poți bucura de acțiunea din carte.
 

Cum citești o carte pe care știi că urmează să o ilustrezi? Și cum ai ales ce elemente și scene să ilustrezi din cartea lui Kenneth Grahame? E dificil să te decizi ce anume să desenezi pentru a completa vizual povestea?

O carte cum este Vântul prin sălcii, ca mai toate cărțile clasice, are avantajul unei structuri foarte clare, iar ilustrațiile urmează această structură în mod natural. Mă folosesc de ritmul fiecărui capitol, numărul de pagini, intensitatea momentelor și decid împreună cu editoarea cărții și coordonatoarea colecției, Florentina Hojbotă, ce moment punem în valoare, unde plasăm o vinietă sau o ilustrație mare.
 

Ce provocări ai întâmpinat lucrând la „Vântul prin sălcii”? Au fost scene care s-au lăsat desenate mai greu? Și este vreo ilustrație (sau mai multe) de care ești mulțumit în mod special?

Ilustrațiile pentru această carte au curs precum râul pe sub sălcii. Am simțit că mi se potrivește textul ca o mănușă. Sunt multe scene care m-au mulțumit: ieșirea din galerie a Sobolului, picnicul de sub salcie, fuga prin pădurea înfricoșătoare, bătălia finală. 

Ți-a fost ușor să alegi stilul, paleta cromatică? Și ne poți arăta o schiță pentru „Vântul prin sălcii”? 

Am avut clarificată direcția stilistică încă din 2018, când am făcut acel challenge #blackandwhite cu prietena ilustratoare Carolina Rabei. Personajele principale erau stabilite, le-am adăugat și pe cele secundare, am găsit linia potrivită pentru desen, iar culoarea a completat atmosfera, a dat spațialitate ilustrațiilor. Mi-am dorit să mă apropii mai mult de animație prin intermediul acestor ilustrații. 

 

Schițe de personaje pentru „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame
 

La Editura Arthur este disponibilă și ediția cu ilustrațiile lui Robert Ingpen. E complicat să faci ilustrații noi pentru o carte care a apărut în alte ediții ilustrate? Cum te raportezi la ceea ce s-a făcut deja, există riscul să fii influențat de acele ilustrații și cum îți găsești propria „voce” în acest domeniu?

Atunci când lucrez pe texte clasice, caut prima ediție pentru a înțelege mai bine spiritul vremii, lumea și spațiul în care a apărut acea carte. Mă las influențat de ilustrațiile primelor ediții, dar las să transpară, prin tehnică, culori, personaje, lumea contemporană. Este modul meu de a mulțumi predecesorilor pentru tot ce ne-au lăsat.