Interviu cu Dan Ungureanu despre noua sa carte, „Vreau să fiu invizibil”

de Ema Cojocaru29 mai 2024
Interviu cu Dan Ungureanu despre noua sa carte, „Vreau să fiu invizibil”

Dan Ungureanu, creatorul de imagini și povești pe care îl știți din cărțile cu Apolodor și din alte volume pe care le-a desenat pentru Editura Arthur și Genius, lansează în curând o nouă carte scrisă și ilustrată de el, la aproape zece ani după Nara și insula. Este vorba de Vreau să fiu invizibil, în care protagonistul este Toma, un băiat de opt ani care se înțelege de minune cu cățelul său, Moby, însă de fratele mai mic tare și-ar dori să scape…

Vineri, 31 mai, de la ora 15:00, puteți lua autografe de la Dan Ungureanu în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (programul complet al evenimentelor de la standul Arthur este aici), iar până atunci vă invit să citiți un interviu cu autorul și să vedeți fotografii cu interiorul cărții, minunat ilustrată de Dan Ungureanu, și câteva secvențe din procesul de lucru.   



Dragă Dan Ungureanu, povestește-ne pe scurt despre ce este vorba în noua ta carte, Vreau să fiu invizibil. Cum ți-a venit ideea?

Vreau să fiu invizibil este povestea lui Toma, care își dorește să scape de fratele mai mic, Toni, ce se tot ține după el. Singura soluție și dorința lui cea mai mare este să devină invizibil. Pentru asta citește multe, multe cărți, dar fără niciun rezultat. Până când, în mijlocul nopții, apare un ajutor magic și neașteptat. Asemenea lui Toma, de multe ori ne dorim să fim lăsați în pace, să avem liniște, să devenim invizibili. Și nu cred că e musai să fii introvertit ca să simți nevoia asta.

 

Am fost uimită să citesc în cuvântul de încheiere că această carte „a trecut prin multe schimbări, a fost văzută, citită și discutată timp de zece ani”. Care au fost etapele prin care a trecut povestea ta și provocările de care te-ai lovit? Ce-a fost ușor, ce-a fost dificil în procesul de lucru la Vreau să fiu invizibil

Tim the Invisible Boy a fost titlul inițial, poveste pe care am început-o la masteratul de la Cambridge, ca proiect de final al cursului. Tim era mai mic și își dorea să fie invizibil din alte motive, nu avea un frate de care să își dorească să scape, iar magia invizibilității se întâmpla cu ajutorul unor pantofi sport misterioși. 

În acești ani am arătat proiectul persoanelor apropiate și fiecare a avut câte o întrebare sau o sugestie care a îmbogățit povestea. Invizibilitatea mi s-a dezvăluit tot mai mult, am înțeles că nu este o dorință specifică vârstelor foarte mici, ca a lui Tim. Așa a apărut fratele mai mic, relația dintre frați, relația mama-fiu. Atunci când mi-am lămurit aceste aspecte, mi-a fost ușor să construiesc firul narativ vizual. Datorită Florentinei Hojbotă am împins povestea mai departe, am eliminate scene și am introdus altele noi. Pentru asta îi mulțumesc, încă o dată.
 



Vreau să fiu invizibil apare la aproape zece ani după Nara și insula. Cum s-a schimbat stilul tău în tot acest timp? La o privire mai atentă, se pot regăsi similitudini între ilustrațiile celor două cărți… Ai teme grafice, motive, simboluri care s-au păstrat de-a lungul acestor ani? 

Nu știu dacă stilul meu s-a schimbat în toți acești ani, dar îmi place să încerc lucruri noi pentru fiecare proiect de carte. Ce se regăsește, cred, în fiecare carte la care am lucrat, este chiar cartea. Fie că este citită, lăsată pe noptieră sau pe jos, cartea mi se pare un element de legătură între cititor și personaj, ca o oglindă între lumi.

Deși diferite ca desen, număr de pagini și poveste, Vreau să fiu invizibil este legată de Nara și insula. După ce am încheiat lucrul la Nara, unde acțiunea se petrecea în natură, în exterior, mi-am dorit să spun o poveste de interior, din zona urbană. Toma a devenit un fel de explorator, ca și Nara, dar nu peste mări și insule, ci prin propriile emoții. În ambele cărți mi-am dorit să construiesc o lume cât mai credibilă în jurul personajului, fie că a fost vorba de o insulă sau de interiorul unei case.

 

În ambele cărți este vorba de copii care se simt, într-o formă sau alta, singuri și neînțeleși. Ai trecut prin situații asemănătoare sau le-ai observat la alții? Ce anume te cheamă înapoi la tema asta? Crezi că e ceva ce părinții trec cu vederea prea ușor?

Mi-am dorit să creez personaje pe care cititorii să le înțeleagă, să empatizeze cu ele și poate să se regăsească în dorințele lor. Nu i-am văzut pe cei doi copii ca personaje neînțelese, outcasts, cei din ultima bancă, ci mai curând ca o părticică din oricare dintre noi. Cred că e în regulă să îți dorești într-o zi să ajungi pe insula cealaltă și în altă zi să te bucuri de o carte pe canapea. Uneori, chiar și părinții uită că este în regulă să ai zile mai bune sau mai rele.

 

Povestește-ne un pic despre procesul tău de lucru, ce tabieturi ai atunci când lucrezi, cum abordezi ilustrarea unui volum. 

Pornesc de la personaj, pe care îl desenez ca să îl descopăr, în diferite situații. Schițez mai apoi întreaga carte, firul narativ fiind stabilit din imagini și modul în care se succed. Textul în această fază este minimal, doar cât să fie mai ușor de înțeles povestea. În paralel, desenez câteva scene unde testez tehnica, atmosfera și paleta cromatică. În cazul lui Toma, am făcut multe variante în toți acești ani: creion, acuarelă, carbine, tuș, digital sau combinații ale acestora. În versiunea finală am lucrat cu creioane de moliciuni diferite pe care le-am colorat digital. 
 

Cum găsești fizionomia personajelor tale, vin din imaginație sau te inspiră oameni reali? Ai schițe de personaj pe care ni le poți arăta sau alt gen de schițe pentru Vreau să fiu invizibil

Pentru personajul principal am încercat mai multe versiuni. Inițial, Tim era blond și avea 5 ani, iar Toma a devenit brunet și are 8 ani, Fratele Toni a început prin a fi blond, dar prin contrast cu Toma, părul roșcat și creț m-a încântat.

Personajele au apărut din multitudinea de schițe, prin încercări repetate, dar influențat de persoane reale, dintre oamenii apropiați sau observați pe stradă. 

 

Ce îndrumări i-ai da unui tânăr sau unei tinere care desenează și scrie și ar vrea să publice o carte ca Nara și insula sau Vreau să fiu invizibil? Unii ar putea crede că sunt niște povești ușor de realizat, și totuși… 

Literatura pentru copii în genere este văzută ca un domeniu ușor, dar presupune o claritate greu de obținut. De aceea, în spatele fiecărei cărți există multe ștersături, reporniri, editări, renunțări, completări. Cred că toată această muncă necesită perseverență, spirit autocritic și sinceritate, pentru că orice notă falsă din carte este sesizată de cei mici. 
 

Ce ilustratori urmărești? Ne poți recomanda 5 volume ilustrate sau de bandă desenată care îți plac foarte mult?

Lista de ilustratori și autori pe care îi urmăresc este foarte diversă și lungă, așa că cinci titluri sună dureros de puțin: Professional Crocodile de Giovanna Zoboli și Mariachiara Di Giorgio; Vacanța lui Nor de Maria Surducan și Ileana Surducan, Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendak, Geis de Alexis Deacon și seria A Mile End Kids a lui Isabelle Arsenault. (Recunosc, sunt opt cărți în total.)

 

Mi-ai spus mai demult că ai o mulțime de povești în minte, și iată că una dintre ele a ieșit în lume. La ce lucrezi acum? Și care dintre poveștile rămase „la sertar” te trage de mânecă să o pui pe hârtie?

Vreau să fiu invizibil a avut nașterea cea mai lungă, dar sper ca următoarea carte să nu necesite tot atât de mult timp. Am deja primul draft pentru o continuare a acestei cărți, unde personajul principal nu va mai fi Toma. Dar râmâne între noi. ☺
 

Dan Ungureanu
Autor
Dan Ungureanu
DAN UNGUREANU (1981, Câmpulung Muscel) a început să deseneze la vârsta la care încep toți copiii și nu s-a mai oprit de atunci. A pictat la Facultatea...
mai multe
Recomandări (459) Crești cu povești (15) Interviuri (133) Noutăți (152) Artstagram (81) Călătoriile micului om (10) Titluri în focus (440) Evenimente (81) Cartea în 3 minute (19) Dragă scriitorule (29) 15 cărți recomandate de copii (3) Topuri (34) Chestionar Arthur (14) Locuiește în poveste (50) Pasiuni & Colecții (8) Caravana Arthur (14) Trofeul Arthur (22) Ordinul Povestitorilor (16) Artstagram 4 (7) Școală (32) Concursuri (137)
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu de Oana Purice 01 august 2025
Valuri de căldură, atenționări meteo de caniculă și vijelii puternice. Poate și-o vacanță multă așteptată, dar care este precedată, invariabil, de fur...
Mai multe
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“ de Oana Purice 24 iulie 2025
Motanul Ochi-Verde vrea să-i vină de hac rândunicii neatente. Puiul de lin îi joacă o festă bibanului rănit. Păpușa cu inimă de piatră nu-și găsește s...
Mai multe
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott de Oana Purice 21 iulie 2025
Vă propun să vorbim din nou despre creier. Bine, mai mult o să vorbesc eu, că asta-i convenția în majoritatea textelor (nu să vorbesc eu, ci să vorbea...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART