Internetul pentru copii: Avantaje, dezavantaje și riscuri
Pandemia începută anul trecut a luat prin surprindere pe toată lumea. Aproape nimeni nu se aștepta să se trezească într-o distopie de pe-o zi pe alta. Să nu mai poți ieși din casă, să nu-ți mai poți vizita familia, să nu te mai întâlnești cu prietenii la școală. Am ales să discutăm tema internetului pentru copii prin analiza felului în care s-a desfășurat școala on-line în această perioadă de criză sanitară. Și să vedem cine a fost avantajat, și cine dezavantajat de situație.
Elevi și profesori care nu mai folosiseră niciodată dispozitive digitale pentru educație au fost nevoiți să participe la cursuri on-line. Astfel școala a intrat într-un proces accelerat de digitalizare, care a evidențiat și mai mult clivajele socio-economice dintre participanții la actul educațional.
Conform cercetării despre învățarea la distanță, publicată de Ministerul Educației și Cercetării în august 2020, cele mai mari probleme au ținut de accesul la internet sau la tehnologie, de lipsa competențelor digitale în rândul profesorilor și a copiilor proveniți din familii vulnerabile și de susținerea logistică precară din partea autorităților locale.
Evident, școala on-line a fost o alternativă binevenită în contextul pandemic și astfel copiii nu au fost privați total de educație, dar acest fenomen ridică și noi probleme. Pe unele le-am menționat mai sus, altele țin de creșterea numărului de ore petrecut de copii în fața ecranului și de efectele pe termen lung pe care le-ar putea avea, dar și de pericolele la care aceștia ar putea fi expuși. Am încercat să navigăm această situație din mai multe perspective. Am întrebat părinți, educatori, oameni care lucrează în mediul digital, care sunt provocările pentru copiii care au fost nevoiți să studieze on-line.
Care sunt efectele pozitive ale educației on-line?
Care ar fi avantajele învățării la distanță și ale utilizării internetului? Iată ce ne scrie Constantin Ferșeta, dezvoltatorul platformei on-line pentru copii Kidibot:
„Internetul poate fi o șansă nesperată pentru copiii fără posibilități să ajungă la educație de top. Internetul îți dă șansa să înveți de la cei mai deștepți oameni de pe Pământ, foarte repede. Internetul îți aduce la cunoștință ultimele noutăți din orice domenii, care să te ajute să accelerezi creșterea ta.
Copiii pot folosi Internetul ca să învețe prin joacă, să fie motivați să citească mai mult, să gândească mai mult, să facă mai multe fapte bune, să se implice în comunitate, precum Kidibot. Internetul dă o șansă la evoluție accelerată.”
Conform unor studii citate de Forumul Economic Mondial, elevii rețin între 25 și 60% mai multe informații în on-line, față de 8-10% la clasă. E drept, eficiența învățării on-line variază în funcție de vârsta elevilor. Pentru cei mici, spune analiza FEM, e nevoie de un mediu organizat mai riguros, pentru că aceștia pot fi distrași ușor de la lecție. Așa că soluția ar fi folosirea a unor unelte digitale care să compenseze lipsa interacțiunii fizice.
Aceleași statistici spun că prin învățarea la distanță se produce cu 85% mai puțin dioxid de carbon în atmosferă, iar costurile de administrare a unei unități școlare pot scădea semnificativ și acei bani pot fi redirecționați către alte nevoi educaționale din cadrul comunității.
%20resize%20optim.jpg)
Ilustrație de Mircea Pop
Florentina Sâmihăian, coordonatoare a Masteratului de Didactici ale disciplinelor filologice din cadrul Universității București, ne scrie că pe internet „copiii sunt mai relaxați; pot fi folosite diverse aplicații prin care elevii sunt antrenați să participe la oră și care îi ajută pe profesori să evalueze activitatea tuturor elevilor, iar elevii primesc un feedback imediat privind modul în care rezolvă anumite sarcini; profesorii pot fi creativi și pot folosi resurse diverse (clipuri video, imagini, muzică etc.)”.
Care sunt riscurile accesului copiilor la internet și la educația on-line?
Laura Frunză, blogger și mama unei fete de 12 ani, consideră că este necesar un control parental atent al activității online a copilului, dacă nu vrem ca internetul să se transforme dintr-o unealtă într-o armă. O altă perspectivă are Cristina Pîrvu (Asociația Cu Alte Cuvinte), care ne scrie că „pentru o dezvoltare emoțională armonioasă a copilului, legată de utilizarea internetului, nu cred că trebuie să interzicem nimic, ci doar să educăm cu privire la orice, inclusiv pericolele reale ale Internetului.”
Este importantă această diferență, pentru că surprinde cele două atitudini principale în privința internetului. Una dintre atitudini spune că trebuie să încurajăm spiritul critic și să învățăm să discernem între informațiile pe care le accesăm. Cealaltă atitudine spune că internetul e plin de capcane și este necesar să te protejezi cât mai bine pentru a nu cădea în ele. Ambele perspective sunt corecte, iar educarea spiritului critic este esențială pentru a utiliza cu folos platformele on-line. Dar nu toți părinții pot supraveghea comportamentul on-line al copiilor lor. Unii părinți sunt total nepregătiți în fața provocărilor digitale, iar, din păcate, copiii acestora riscă să fie mult mai ușor influențabili decât alții.
Și Constantin Ferșeta este de părere că părinții trebuie să-și ajute și direcționeze copiii și „să le punem niște limite, să îi apărăm de marketeri și hackeri. Este atât de ușor să te pierzi. Iar copiii fără direcționare pierd din eficiență și șanse într-o proporție covârșitoare.”
Care sunt dezavantajele școlii on-line?
Revenim, astfel, la una dintre problemele pe care le menționam la începutul articolului, cea a lipsei de accesibilitate la tehnologie și internet și a lipsei de susținere din partea părinților din medii defavorizate. Familii în care, de exemplu, trei sau patru copii sunt nevoiți să împartă același dispozitiv digital pentru a putea participa la ore. Părinții au fost, într-adevăr, esențiali în această perioadă, iar conform aceleiași cercetări a Ministerului Educației și Cercetării, doi din trei părinți au putut asigura accesul copilului la un PC / laptop funcțional. Din păcate, cei mai mulți elevi au participat la ore prin intermediul smartphone-ului, 88% dintre aceștia. În schimb, participarea prin intermediul unui laptop, dispozitiv mult mai potrivit pentru învățarea la distanță, a fost de 54% în mediul urban și de 41% în mediul rural.
.png)
Evident, calitatea actului educațional nu a fost la fel pentru toată lumea, iar în unele cazuri școala a lipsit cu desăvârșire. Clivajul digital îi favorizează pe copiii care provin din medii educate și cu posibilități financiare, în timp ce-i defavorizează pe cei care trăiesc în precaritate, iar acest lucru poate avea consecințe dramatice pe termen lung, în condițiile în care rata de părăsire timpurie a școlii se redusese la 15,3%, în 2019, față de 19,1% în 2015, iar obiectul era o scădere sub 10%.
Cât despre efectul psihologic al distanțării, Ciprian Mihali, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, descrie într-o postare pe Facebook situația studenților: „Am uneori impresia că nu am realizat îndeajuns cât de traumatizant a fost pentru niște tineri de 20 de ani acest an petrecut acasă, în case, când toată socializarea lor a trebuit să se reducă la grupuri de whatsapp, de teams sau zoom. Mi se pare că nu am acordat atenție suficientă sentimentului lor acut de pierdere, tristeților și depresiilor lor, oboselilor și revoltelor lor, uneori tăcute.”
Am învățat ceva?
Învățarea la distanță a generat și situații haioase, de exemplu prin implicarea activă a părinților la lecțiile on-line. Un cadru didactic îmi povestea cum anumiți părinți le șopteau din off răspunsuri elevilor când erau ascultați. Probabil o formă creativă de interpretare a ideii de „sistem hibrid”. Alți copii erau mai atenți la jocul dintr-o altă fereastră decât la oră, alții au susținut că li se pierde semnalul atunci când urma să fie ascultați.
2020 a fost cu siguranță un an în care atât elevii, cât și profesorii au fost nevoiți să se adapteze „pe repede înainte” contextului epidemiologic. A fost un an în care s-au învățat lucruri noi și în care s-au descoperit tehnologii care să completeze actul pedagogic. Și în care am învăţat cât de mult ne lipsește prezenţa fizică a celorlalţi. Să vedem pe viitor cum vom reuși să reducem clivajul digital, astfel încât toți copiii să poată avea acces la o educație cât mai bună și să vedem cum reușim să integrăm ce am învățat în on-line odată întorși pe băncile școlilor fără plexiglas.
Surse citate:
https://www.edu.ro/sites/default/files/SMART.Edu%20-%20document%20consultare.pdf
https://www.weforum.org/agenda/2020/04/coronavirus-education-global-covid19-online-digital-learning/
https://www.facebook.com/100000747459230/posts/4039999156034960/
