Întâmplări cu sare și piper #3. Povestitori: Dan Ungureanu și Diana Barbu

În seria poveștilor cu temă culinară din noiembrie, citim astăzi doi ilustratori români. Ne încântă foarte tare că Dan Ungureanu nu se rezumă la ilustrații, ci ne descrie pe larg un desert simplu cu care-și potolea pofta de dulce în vremurile comuniste, când ciocolata era o raritate, precum și un fel de mâncare care-i stârnea plăcere în copilărie. Apoi, Diana Barbu – cea care a ilustrat cartea Plufii, de Raluca Poenaru – ne lasă gura apă cu un mic dejun nepretențios, luat în curtea de la țară. 

Dan Ungureanu - Pâine cu unt și zahăr & sote de morcovi 

Poate pentru mulți din generația mea, cei care au copilărit în comunism, felia de pâine cu unt sau margarină și zahăr (da, zahăr presărat peste unsoarea de pe felia de pâine) reprezintă desertul cel mai la îndemână. Pe atunci nu aveam prea multe opțiuni la capitolul dulciuri: bananele verzi care erau lăsate pe un ziar, dar nu se coceau niciodată, o ciocolată chinezească odată la un secol sau glucoza pe care o detestam. Deci, ce ne rămânea de făcut dacă aveam poftă de ceva dulce?

Rețetă: Se ia o felie potrivită de pâine, se unge cu un strat subțire de unt (nu recomand margarina) și se presară deasupra un vârf de cristale de zahăr, cât luăm între degete (nu puneți în exces). Se servește imediat.

Și mai bine: înlocuiți zahărul cu mierea.

Însă madlena mea este soteul de morcovi. Înțeleg că este un fel de garnitură foarte simplu de preparat, dar pentru mine rămâne gustul bun din copilărie de care, ca un făcut, nu am mai ajuns vreodată să mă bucur. De fiecare dată când venea vorba de gătit ceva, uitam cu desăvârșire de sote, pentru ca apoi să-mi aduc aminte de acel gust din copilărie și să-mi pară rău că nu am încercat să-l prepar. Sigur voi uita și după ce termin de scris aceste rânduri, pentru că deja am luat masa.

Am amintirea clară a farfuriei înflorate cu morcovii aburinzi din fața mea, lumina de după-amiază din bucătăria părinților, când mă întorceam de la grădiniță, mirosul dulce, gustul și mai ales bucuria care mă invada după prima înghițitură.

Diana Barbu - Ochiuri și salată

Pentru mine combinația de ouă de curte, prăjite în ulei de floarea soarelui presat la rece, servite lângă o salată de vară din grădină și un colț de pâine pe vatră reprezintă tabloul copilăriei. Mirosul proaspăt al legumelor de grădină și gustul bogat al gălbenușului pătruns de pâinea pufoasă mă transportă pe un tărâm magic unde viața se desfășoară simplu, calm și în afara timpului.