Voi ați gătit vreodată o prăjitură sau o altă mâncare după ce-ați citit despre ele într-o carte? Eu da, ardei umpluți, și-am fost grozav de mulțumită de mine. În fine, nu știu cât vă pricepeți voi la gătit și dacă nu cumva aveți interdicție să vă apropiați de aragaz, dar mă gândesc că la un moment dat vi s-a făcut o poftă teribilă când ați citit că un personaj mânca macaroane cu cașcaval sau o prăjitură pufoasă cu mere și ați rugat-o stăruitor pe mama, bunica sau sora mai mare să vă prepare ceva asemănător.

      Am răsfoit cărțile publicate la Arthur pentru a afla ce mănâncă personajele și dacă nu cumva ne oferă și rețete, căci imediat vine Crăciunul și poate ne găsește în pană de inspirație. Cu prima ocazie când părinții se plâng că nu mai știu ce să gătească, voi să le arătați lista asta și să le spuneți: Uite, mama (sau tata, sau bunica), ce mănâncă orfanii Baudelaire! Sau Tim Degeţel! Gâscă umplută, poți să-mi prepari gâscă umplută de Crăciun? Sau prăjituri cu whisky, ca în povestirea lui Truman Capote? (Aici o să aveți parte de niște sprâncene ridicate.)

      Poate aveți noroc și vi se îndeplinește dorința… Și mai bine, dați o mână de ajutor în bucătărie și nu vă îngrijorați dacă nu vă iese din prima – căci iată ce ne spune Tom din Crăciunozaurul: „În ultimii ani m‑am ocupat eu de masa de Crăciun şi, cu toate că acum ceva vreme sosul de friptură îmi ieşea catastrofal, una peste alta am ajuns să mă pricep desul de bine.” 

Ilustrație de Rocio Bonilla din „Marea carte a superputerilor”, de Susanna Isern

Aperitive

O idee de aperitive găsim în Sora de zăpadă, de Maja Lunde, minunat ilustrată de Lisa Aisato: „Ne‑am pus la masa acoperită cu față de masă, pe care tronau o mulțime de sortimente de brânză, clementine, cârnăciori de casă, nuci și somon, mezeluri și omletă și alte bunătăți”. În loc de omletă recomandăm ouă umplute – sunt foarte, foarte gustoase și, ornate cu bucăți colorate de ardei sau felii de măsline și frunze de pătrunjel, arată chiar drăguț.

Crackers cu sos puttanesca

Dacă orfanii Violet, Klaus și Sunny s-au priceput să facă un sos puttanesca, cu siguranță veți reuși și voi. Se prepară simplu, în mai puțin de jumătate de oră, și o să vă facă papilele gustative să zbârnâie, într-atât este de aromat. Îl puteți întinde pe biscuiți sărați sau amesteca cu paste în mai multe culori. Cantitățile exacte le găsiți pe net, până atunci iată ce ne spune Lemony Snicket în Înneguratul început, primul volum din O serie de evenimente nefericite: 

Ilustraţie de Done Stan pentru „Morcoveață”, de Jules Renard

„Violet rumeni usturoiul, apoi spălă și mărunți anșoa. Klaus coji roșiile și scoase sâmburii de la măsline. Sunny bătu într-o oală cu o lingură de lemn și cântă un cântec ușor repetitiv, compus chiar de ea. Și toți trei se simțiră mai puțin nefericiți. Sosul fierbea la foc scăzut (o expresie culinară care înseamnă „gătit la flacără mică“) și orfanii povesteau amintiri frumoase cu părinții lor.”

Mirosul de mâncare gătită are adesea un efect liniștitor. (Lemony Snicket)

Fel principal

Varianta dietetică: Pește poșat

Dacă vreți un preparat ușor și blând cu ficatul, atunci peștele este alegerea perfectă – pentru aceia dintre voi care agreează așa ceva, desigur. Roald Dahl ne dezvăluie în cartea lui autobiografică, Din copilărie, că pentru norvegieni, cea mai bună mâncare din lume este peştele. Nu prăjit, copt sau saramură, ci poșat – adică peștele este gătit într-un lichid (apă, lapte sau vin alb, cu diferite mirodenii și plante aromatice) care atinge maxim 85 °C. Așadar, lichidul nu dă în clocot, ca în cazul fierberii, însă temperatura este suficient de ridicată pentru a găti o carne delicată cum este cea a peștelui.

„Marele ospăţ sărbătoresc începea, desigur, cu peşte. Un peşte masiv, o plătică mare cât o tavă pentru ceai, cam cât braţul de groasă, era adusă la masă. Avea o piele aproape neagră deasupra, acoperită cu puncte portocalii strălucitoare şi fusese, desigur, poşată perfect. Hălci mari şi albe din acest peşte erau apoi tăiate şi aşezate pe farfuriile noastre, iar lângă peşte primeam sos olandez şi cartofi noi fierţi. Şi, pe cuvânt, era delicios.”

Varianta pretențioasă: Gâscă umplută

Despre acest fel de mâncare cu adevărat festiv aflăm din Poveste de Crăciun, de Charles Dickens – scena în care Spiritul Crăciunului‑de‑Acum îl duce pe Ebenezer Scrooge în vizită la familia lui Bob Cratchit, copistul lui Scrooge. E mai complicat de preparat și necesită câteva ore bune petrecute în bucătărie, dar va arăta impresionant la masa de Crăciun. 

Ilustraţie de Anca Smărăndache pentru „Poveste de Craciun”, de Charles Dickens

      „Nicicând o gâscă nu mai fusese gătită atât de bine. Frăgezimea şi mireasma, mărimea ei şi preţul mic erau subiectele admiraţiei generale. Alături de sosul de mere şi de piureul de cartofi, cina era suficientă pentru toată familia.”

      Îmi place toată mâncarea de sărbători. Chiar şi cea care nu‑mi place – dacă are un nume de Crăciun şi un ambalaj magic, o vezi la mine‑n coş. („Crăciunozaurul”, Tom Fletcher)

Pagină ilustrată de Shane Devries din „Crăciunozaurul”, de Tom Fletcher

Desert

Înghețată

      Cu înghețata n-o să dați greș niciodată, iar de Crăciun vă puteți imagina că mâncați zăpadă dulce și aromată adusă special pentru voi din Regatul Aromelor Copilăriei. Cu grijă, însă, că doar nu vreți să petreceți Anul Nou în pat, răpuși de vreun guturai. Tot la Roald Dahl am găsit o referință despre o înghețată de casă cu fulgi de zahăr ars, al cărei gust formidabil o să vă bântuie papilele gustative zile în șir. (Roald Dahl, dacă nu știați, mânca zilnic cel puțin o ciocolată, ceea ce nu-l face neapărat un exemplu bun de urmat. E de ajuns să aflăm povestea lui Jörg-Pofticiosul, băiețelul care adora dulciurile, pentru a o lăsa mai moale cu bomboanele. ? )

Despre Jörg, pe care-l dureau dinţii, de Hanna Künzel și Christa Unzner-Fischer

      „Un nemaipomenit munte stâncos de îngheţată de casă era adus la masă. Dincolo de faptul că era cea mai cremoasă îngheţată din lume, aroma era de neuitat. În ea erau mii de fulgi mici şi tari de caramele arse (norvegienii îi numesc krokan) şi, prin urmare, nu se topea în gura ta ca îngheţata obişnuită. O mestecai şi făcea cranţ‑cranţ, iar gustul era unul la care visai zile întregi după aceea.” (Din copilărie, Roald Dahl)

Prăjituri cu fructe, nuci și whisky

      Truman Capote povestește pe larg despre prepararea acestui desert în povestirea O amintire de Crăciun, însoțită de ilustrațiile lui Beth Peck. Este un adevărat ritual care durează nu mai puțin de patru zile, timp în care Buddy și prietena lui mai în vârstă se aprovizionează cu ingrediente, stau la povești și sparg o grămadă de nuci adunate dintr-o livadă care nu e a lor, apoi frământă și amestecă și coc în bucătăria invadată de arome.

      „Cireșe, lămâi, ghimbir, vanilie, conserve de ananas din Hawaii, fructe decojite și stafide, alune, whisky și, oh!, multă făină, unt, ouă; condimente și mirodenii. Dintre toate ingredientele folosite la prăjiturile noastre cu fructe, cel mai scump și totodată cel mai greu de obținut e whisky-ul. Legile statului interzic vânzarea lui. (...)

        Spargem o grămadă de nuci, doborâte de vânt și aduse cu căruciorul. (...)

    Mixerul se învârtește, lingurile frământă untul și zahărul din castroane, vanilia parfumează aerul, iar ghimbirul răspândește miros de mirodenii. (...)

În  patru zile am sfârșit treaba. Treizeci și una de prăjituri îmbibate cu whisky se răsfață la soare pe pervazurile ferestrelor și pe rafturi.”

Pentru cine sunt prăjiturile? Pentru prieteni. Dar nu neapărat pentru vecinii care ne sunt prieteni. De fapt, cele mai multe sunt făcute pentru oameni întâlniți doar o singură dată sau poate deloc. (Truman Capote)

Băuturi

      La băuturi aveți mână liberă. Puteți amesteca coloranți alimentari (asigurați-vă dinainte că nu conțin nimic dăunător!) într-o citronadă sau limonadă, pentru a crea propriile „poțiuni vrăjitorești” inspirate de cocktailurile fără alcool preparate de Roald Dahl pentru copiii săi. (Apropo de Roald Dahl, nu cumva să vă dea prin cap să încercați rețeta din George și miraculosul său medicament, căci veți petrece sărbătorile la cel mai apropiat spital.)

      Vă oferim doar o idee: berea cu caramel fierbinte menționată în Harry Potter și prizonierul din Azkaban, ediția ilustrată de Jim Kay. N-avem nici cea mai vagă idee despre gustul băuturii – s-ar zice că lui Harry îi place la nebunie –, dar cei mai îndrăzneți dintre voi pot încerca această combinație neobișnuită.

      „Harry și Hermione se îndreptară spre fundul sălii, unde se găsea o măsuță liberă între fereastră și un brad frumos de Crăciun care fusese așezat lângă cămin. Ron se întoarse după cinci minute, ducând trei căni înspumate de bere cu caramel fierbinte.

— Crăciun fericit! spuse el vesel, ridicându‑și halba.

Ilustrație de Jim Kay din „Harry Potter și prizonierul din Azkaban”, de J.K. Rowling

Harry trase o dușcă zdravănă. Era cel mai bun lucru pe care‑l gustase vreodată și părea să‑i încălzească fiecare părticică din corp pe dinăuntru.(J.K. Rowling)