Harta cititorului în vacanță - cele mai aventuroase destinații literare pentru copii. Prima oprire: „Vine vacanța cu trenul din Franța”

Împreună cu toți tovarașii mei mici genii, jur solemn să pun întrebări, să caut răspunsuri, să cercetez, să asimilez. Voi fi veșnic însetat de cunoaștere și îmi voi dedica descoperirile întregii umanități, iar curozitățile pe care le voi afla nu le voi ține doar pentru mine, ci le voi împărtăși cu toți.

(fragment din Cărțile micului geniu: Hărți și geografie)

O listă lungă de lectură sau o hartă cu destinații fantastice pentru vacanța de vară?

Atunci când plecăm în vacanță, punem de obicei în bagaje haine comode, pălăria de paie sau o șapcă cool, ochelarii de soare, încărcătorul și tableta, tricoul cu trupa preferată, iar deasupra ceva ușor, făcut din hârtie, ceva care să ne poarte printr-o mulțime de destinații de vacanță. Te invităm să descoperi harta cititorului Arthur în vacanța de vară.

Am ales 20 de titluri care să te inspire pentru următoarea ta excursie și să te țină cu sufletul la gură până la final. Pentru cei care cred că 20 de cărți sunt prea mult pentru o vacanță de vară, trebuie să le vindem un pont. Știai că poți termina toate cele 20 de titluri dacă citești 32 de pagini în fiecare zi din vacanța de vară? 

Te provocăm să pornim în aventură împreună. În felul acesta sigur nu te vei rătăci!

Și ca să-ți fie simplu să ții evidența cărților pe care le-ai citit, te poți înregistra aici, iar la final vei primi o surpriză din partea noastră cu care să te mândrești în noul an școlar.

Ți-am pregătit destinații surpinzătoare, fragmente audio din cărți, interviuri cu autorii, recomandări de lectură și concursuri pe toată perioada verii.

Descoperă, cercetează, fă-ți prieteni poznași, ia-ți părinții de mână și reamintește-le cât de minunată este vacanța de vară!

Cu ajutorul hărții Arthur și al imaginației, lăsăm planificarea traseului în seama ta, ajutându-te doar să-ți pregătești cel mai bun itinerar de lectură. Practic poți să faci ce vrei.

Ne poți ține la curent cu statusul itinerariului tău pe  Facebook,  Instagram și  Tik Tok. Suntem tare curioși prin ce locuri vei lua cu tine cărțile noastre. ?

Prima noastră destinație literară este cartea Adinei Popescu, Vine vacanța cu trenul din Franța. În acest volum o reîntâlnim pe Adina din Povestiri de pe Calea Moșilor, împreună cu Anton și Doina, de data asta în sejur la mare sau la munte, dar și în vacanțe petrecute „în orice împrejurare”, adică la bunici sau în spatele blocului. V-ați prins deja că povestirile sunt scrise cu naturalețe și umor, în stilul binecunoscut al autoarei. Ilustrațiile îi aparțin artistei bulgare Bilyana Velikova.

Adina, cum ți-a venit ideea acestei cărți? Și ce fel de cititor ai avut în minte când ai scris-o?

Adina Popescu: Mi-am dorit să scriu o a doua carte în stilul Povestirilor de pe Calea Moșilor, să păstrez vocea copilului și să recuperez ce mai pot din acel comunism al lucrurilor mărunte, comunismul „domestic” din anii '80. Mi-am propus ca în centru să fie familia - „celula de bază a societății”, cum se spunea pe atunci. Așadar personajele principale sînt Adina mică, mama și nelipsitul Anton, în diferite situații „de vacanță”, la odihnă și recreere, ca să folosesc un alt termen al epocii.

Niciodată nu mă gîndesc la un cititor anume sau la vîrsta cititorilor mei. Aș spune că e o carte „de familie” care se poate citi în familie, de către mai multe generații. La o întîlnire cu cititorii, o mamă mi-a mulțumit pentru faptul că Povestirile... deschiseseră un dialog între ea și copilul ei care o tot întreba: Cum era pe vremea aia? Așa că au citit cartea împreună.

Poți face o paralelă între vacanțele de atunci versus vacanțele de azi? Ce s-a pierdut, dacă se poate spune că s-a pierdut ceva?

Adina Popescu: Privind la modul pragmatic, nu s-a pierdut nimic, ba dimpotrivă - s-a cîștigat foarte mult. Copiii de azi nu-și dau seama ce norocoși sînt și de multe ori nu profită din plin de vacanțe, stau tot timpul cu nasul în telefoane și tablete.

Înainte, vacanțele erau trasate și organizate de către Stat, ca multe alte activități din timpul liber. Mergeai la Oficiul Național de Turism - ONT, îți cumpărai un bilet pentru un sejur de 12 zile pe litoral sau la băi. Acum poți merge oriunde. În anii '80 cel puțin, nimeni nu mai mergea în excursii în străinătate, nici măcar în țările socialiste „prietene”. Pentru mine, granița era un capăt al lumii cunoscute, nu reușeam să-mi imaginez ce se întîmpla dincolo.

Taberele erau niște mici lagăre de concentrare pentru copii. Erau părinți care își pasau copiii în vacanțe la bunicii de la țară - astăzi bunicii de la țară au cam dispărut. Și multe altele.

Ce s-a pierdut, totuși? Cu siguranță că s-a pierdut bucuria lucrurilor simple, cum ar fi să găsești Pepsi la bufetul de plajă de la Neptun sau ciocolată chinezească la cabana Miorița de la Cota 2000. În vacanțele de azi, ne permitem de toate și parcă nu ne mai bucurăm îndeajuns. Însă acea bucurie venea totuși pe un fond de tristețe, de neputință și de frustrare. Și de sărăcie. Așa că e cu dus și întors.

Povestește-ne pe scurt o experiență memorabilă din vacanțele tale împreună cu Doina și Anton. Ai putea izola un episod emblematic pentru sejururile anilor '80?

Adina Popescu: Cam toate episoadele emblematice apar în carte, cosmetizate și ficționalizate, desigur. Așa că n-aș vrea să dezvălui prea multe, voi lăsa cititorii să le descopere singuri.  

Aș menționa totuși vara memorabilă din 1986, cînd a fost isteria cu radiațiile post Cernobîl și nimeni nu mai voia să meargă la mare. Toată lumea credea că Marea Neagră e „iradiată”, așa că în mod miraculos am găsit bilete la un hotel din Cap Aurora, o stațiune unde stăteau numai ștabii și cadre ale armatei. Iar litoralul era pustiu, de parcă ar fi fost în lockdown.

Erau și momente reconfortante care se repetau. De pildă, călătoria la munte cu trenul Personal, tren „de plăcere”, duminica - plecam dimineața și ne întorceam seara, pentru că în comunism nu existau weekend-uri, doar duminici.

În viața de adult, am renunțat la ideea de vacanță, nu vreau să merg nicăieri „la odihnă și relaxare”. Îmi place mai mult ideea de călătorie

Vara trecută am făcut un drum pe jos, pe malul mării, de la Neptun pînă la Mangalia și am trecut prin toate stațiunile în care „oamenii muncii” de altădată își petreceau sejururile de 12 zile. Am fost năucită, nu s-a schimbat mai nimic, rămășițele comunismului sînt peste tot, după mai bine de 30 de ani... Ar trebui să se facă excursii tematice pentru copii în aceste stațiuni: iată cum se distrau părinții voștri pe litoral în anii 80!