Florentina Sâmihăian: „Literatura pentru copii, o Cenușăreasă devenită prințesă” #3

La evenimentul de la Muzeul Țăranului Român pentru discutarea temei pentru al doilea volum al seriei, am invitat și copii, care să ne ajute să alegem trei binoame fantastice pe care să le propunem scriitorilor. Binomul fantastic este, în viziunea lui Gianni Rodari (Gramatica fanteziei) alcătuit din „doi poli electrici“ care iscă „scânteia imaginației“. Cu cât cei doi poli sunt mai îndepărtați, cu atât povestea pe care o generează e mai surprinzătoare. Adulți și copii, am scris fiecare câte un cuvânt pe un bilețel, am amestecat bine apoi toate bilețelele într-o pălărie și am extras câte două cuvinte care puteau deveni un binom fantastic. După ce am notat toate perechile de cuvinte extrase pe un poster, copiii au votat binoamele preferate; acestea au fost: aripi – lacrimă, cocoloș – explorator și tatuaj – pelerină. Dar copiii nu s-au mulțumit cu acest rol, ci au avut ideea de a scrie și ei texte pentru perechea lor preferată. Așa s-a născut proiectul Juniorilor, care s-a bazat pe concursul de creație Locuiește în poveste, la care au participat în fiecare ani foarte mulți copii. După jurizarea textelor, am lansat și concursul pentru ilustratori, adresat tot copiilor. În taberele oferite câștigătorilor, autorii și ilustratorii juniori s-au întâlnit cu seniorii, s-au distrat împreună în ateliere, au discutat, au citit și au primit sfaturi despre cum pot scrie texte și mai bune. Seria Cărțile mele – juniorii cuprinde astăzi tot atâtea volume câte numără cele ale seniorilor și demonstrează că autorii literaturii pentru copii pot fi chiar ei. Unele dintre textele lor au fost preluate în manuale sau în culegeri de teste și, mai ales, au fost citite cu interes de copii și adulți deopotrivă.

Chiar dacă într-un volum colectiv fiecare cititor poate găsi măcar un text pe placul lui, ne-am gândit totuși că ar fi bine să avem și volume de autor. Și, astfel, am lansat, în 2012, Trofeul Arthur, un concurs de literatură pentru copii, ajuns la a IX-a ediție, care are trei secțiuni pentru vârste diferite (0-7 ani, 8-14 ani și 14+ ani). Și acum am fost surprinși de interesul mare de care s-a bucurat ideea noastră, iar alegerea volumelor câștigătoare a dat întotdeauna bătaie de cap juriului. Dintre volumele câștigătoare, amintesc aici Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc, de Florin Bican, Să creștem mici, de Laura Grünberg, O istorie recentă a Țării Vampirilor. Cartea pricoliciului, de Adina Popescu, Rostogol merge acasă, de Lavinia Braniște, Cei trei măgăruși și cartea fermecată, de Gabriel Decuble, Aventurile piratului Ket, de Alis Popa, Dosarul Popcorn, de Ana Rotea, Pericol, de Raluca Poenaru, Domnul Papuzek, de Cornel Vlaiconi, Lupul jucător de poker, de Irina Dobrescu, Alfred, un monstru mult prea simplu, de Corina Dascălu. Unele dintre aceste volume au devenit parte a unor serii apreciate de copii (seria O istorie recentă a Țării Vampirilor, de Adina Popescu, seria Rostogol, de Lavinia Braniște, sau seria Popcorn, de Ana Rotea).

Proiectele editurii Art nu au fost însă singulare, astfel că oricine vizitează târgurile de carte sau intră în librării poate vedea că astăzi, mai mult ca niciodată, piața literaturii pentru copii s-a îmbogățit nu doar cu traduceri ale cărților mai vechi sau mai noi din alte literaturi, ci și cu volume ale unor autori români. Aș aminti doar câteva dintre editurile care au deschis, la rândul lor, drum autorilor români de literatură pentru copii: Humanitas (unde au apărut excelentele volume ale Anei Alfianu Val și Cetatea Sufletului și Tue, uriașul de gheață), Curtea Veche, Polirom, Nemira. O mențiune specială merită și proiectul Bookătăria de texte și imagini (din care au apărut două volume, primul la Clubul ilustratorilor), inițiat de Florin Bican și Stela Lie. Un alt semn bun este existența asociației De basm, care reunește scriitorii pentru copii și adolescenți din România.

Iată că noul peisaj al literaturii pentru copii este unul foarte divers și eforturile celor care au crezut în ea au dat roade, astfel că astăzi își poate lepăda hainele ponosite ale Cenușăresei și se poate transforma într-o adevărată prințesă. Sigur că sunt încă multe de făcut, dar drumul este deschis. Și, pentru a reveni la rolul școlii și al profesorilor în a le forma elevilor treptat plăcerea de a citi, aș spune că un profesor poate alege texte potrivite sau poate face recomandări de lectură doar dacă este informat cu privire la noile apariții ale literaturii pentru copii și dacă se lasă el însuși cucerit de plăcerea de a citi aceste cărți. Doar cine mai deschide uneori, cu aceeași bucurie, Antologia inocenței lui Chimet, cine caută într-o librărie secțiunea pentru copii, cine colindă târgurile de carte în căutarea noilor apariții sau cine abia așteaptă să dăruiască unui copil o carte crede în potențialul pe care literatura pentru copii îl are. Și asta este o condiție pentru a-i contamina pe copii cu pasiunea pentru lectură și pentru a deveni cititori de cursă lungă.

Articolul integral poate fi citit în numărul 17 al revistei Tribuna Învățământului.