Florentina Sâmihăian: „Literatura pentru copii, o Cenușăreasă devenită prințesă” #2

Ca explorator al literaturii pentru copii în căutarea de texte pentru manualelede gimnaziu, am încercat să găsesc soluții diverse. Dincolo de „recuperarea“ unor texte din literatura pentru copii a unor autori consacrați sau de „umanizarea“ unor texte canonice prin abordări mai neconvenționale, am reușit să îi convingem pe unii dintre scriitorii români actuali pe care îi apreciam să scrie texte pentru manualele noastre. Astfel au apărut Florin scrie un roman de Mircea Cărtărescu (în manualul de clasa a VII-a de la Humanitas), Prietenul meu de Ioana Pârvulescu sau Tezeu și Minotaurul de Florin Bican (în manualul de clasa a V-a de la Art), Un păianjen care se crede Spiderman de Adina Popescu și Indescriptibil de Simona Popescu (în manualul de clasa a VI-a de la Art), Cum e  lumea de Veronica Niculescu și Vrem să vă dăruim câte o fereastră de Matei Vișniec (în manualul de clasa a VII-a de la Art), sau Platanos de Doina Ruști (în manualul de clasa a VIII-a de la aceeași editură). Și ce sunt aceste texte, dacă nu exemple de bună literatură pentru copii? Am primit pe multe căi dovezi ale entuziasmului copiilor, ca și al profesorilor care au citit și discutat în școală aceste texte. Iar asta mi-a întărit convingerea că, cel puțin la acest nivel de școlaritate, este bine să existe un echilibru între textele literaturii canonice și cele ale literaturii scrise special pentru copii. Pentru că, în acest fel, profesorii reușesc să îi apropie mai ușor pe copii de literatură, să le deschidă gustul pentru lumile imaginare, interesul pentru temele mici și mari ale omenescului, pentru personaje care sunt croite din cele mai diverse aluaturi sau pentru artă și frumos, pur și simplu. Literatura pentru copii bună este calea cea mai firească pentru stimularea gustului pentru citit, pentru că îi învață pe copii să-și pună întrebări, să se amuze, să-și pună în mișcare imaginația, să se identifice cu vreun personaj, să vadă dincolo de ceea ce e vizibil.

Dar pentru că între școală și realitate trebuie create punți autentice, e nevoie de o piață a literaturii pentru copii, din care aceștia, părinții și profesorii lor să poată alege. Având ocazia să văd cât de efervescentă este piața literaturii pentru copii în alte țări și observând peisajul golaș al acestui gen la noi, am propus câteva proiecte, pentru care am găsit în editura Art un partener de încredere. Am inițiat, împreună cu Liviu Papadima, în 2010, o serie intitulată Cărțile mele, din care au apărut până acum șapte volume. Am încercat să propunem de fiecare dată teme „palpitante“, care să inspire deopotrivă autorii și copiii care vor citi aceste volume: de la mărturisiri sau plăsmuiri despre ce poate însemna lectura (Care-i faza cu cititul?), la inventarea unei povești sau a unei poezii pornind de la un „binom fantastic“ (Ce poți face cu două cuvinte), la găsirea unei perspective inedite din care să rescrii lumea (Uite cine vorbește), până la punerea în pielea unui marțian care vizitează Pământul (Lumea-n gamă marțiană). Mai jos, puteți vedea toate titlurile apărute până acum în această serie. Ultimul volum, Când viitorul era mic, care poartă cititorii în epoci diferite, este gata pentru tipar și urmează să fie publicat curând. Auacceptat invitația noastră nu doar autori care au mai scris pentru copii, ci și autori care nu încercaseră acest gen până atunci. Editura a inițiat, în paralel, și un concurs pentru alegerea ilustratorilor care să creeze o interpretare vizuală a textelor din fiecare volum.

Articolul integral poate fi citit în numărul 17 al revistei Tribuna Învățământului.