Fă-ți curaj să zâmbești și să desenezi împreună cu Raina Telgemeier!
Nu-i așa că vi s-a întâmplat să fiți în tramvai sau pe o bancă în parc și să vă imaginați ce vorbesc sau gândesc oamenii din jurul vostru? Să le puneți niște bule de dialog. Ei bine, ce ați zice dacă vi s-ar oferi șansa să vă perfecționați în arta benzilor desenate cu ajutorul unei profesioniste? Nimeni alta decât Raina Telgemeier, scriitoare și ilustratoare americană, autoare a numeroase romane grafice devenite bestsellere New York Times și premiate cu șase Premii Eisner (Oscarurile din lumea comicsurilor). Probabil o știți pe Telgemeier din volume precum Zâmbește! sau Fantome sau din seria Clubul bonelor, adaptarea grafică a romanelor scrise de Ann M. Martin. Acum puteți intra în culisele operei sale. Iar partea cea mai faină este că Raina însăși vă însoțește în această călătorie și vă arată și explică cum se realizează un roman grafic.
Zâmbește și spune-ți povestea!, tradus de Lavinia Mihók și publicat de miniGrafic, este un ghid-jurnal în care, plecând de la patru dintre cărțile sale, artista ne dezvăluie secretele și trucurile realizării unei benzi desenate. Ca totul să fie și mai distractiv, ghidul conține și câteva idei de proiecte pe care le puteți realiza chiar pe paginile special create. Conștientă că de multe ori poate fi dificil să închegi o narațiune, Raina Telgemeier pornește în Zâmbește și spune-ți povestea! de la două dintre romanele sale grafice autobiografice, Zâmbește! și Surori. Folosind propria experiență, puteți fluidiza procesul de creație. Pentru cei care vor să creeze povești bazate exclusiv pe imaginație, autoarea vorbește despre cum a realizat alte două volume: Pe scenă, inspirat de activitatea cluburilor de actorie din școala generală și liceu, și Fantome, un roman în care realismul se îmbină perfect cu fantasticul. Așadar, pasionații de supranatural se vor simți ca peștele în apă.
Înainte însă de a intra în aceste detalii, Telgemeier ne oferă câteva sfaturi practice extrem de utile: „Schițele în miniatură sunt formatul în care scriu și schițez în mare cuvintele și desenele într-un caiet, ca să mă asigur că ideile curg din punct de vedere vizual. Unii artiști de benzi desenate încep cu un scenariu scris, constând doar din text, dar mie mi se pare mai ușor să-mi transpun gândurile pe hârtie în felul acesta.” Urmează realizarea machetei și a bulelor de dialog și reliefarea schițelor, apoi trasarea casetelor și îngroșarea cu tuș a scrisului, digitalizarea, aplicarea culorii și tot așa.
Primul roman autobiografic al Rainei Telgemeier, Zâmbește!, a fost publicat parțial mai întâi sub formă de episoade pe site-ul de BD-uri Girlamatic.com. Ulterior, Scholastic, una dintre cele mai mari edituri dedicate literaturii pentru copii din lume, cu o tradiție de mai bine de un secol, cu care Raina colabora la adaptarea grafică a seriei Clubul bonelor, a decis publicarea romanului, apărut în original în 2010. Cartea povestește aventura protagonistei, Raina, prin cabinetele de stomatologie. După un accident petrecut în clasa a VI-a, au urmat mai bine de patru ani de intervenții chirurgicale, proteze și aparate dentare. Plus disconfortul și deseori rușinea de a interacționa cu cei din jur. Toate acestea au fost topite în roman, în care autoarea a adăugat detalii despre viața de familie, activitatea de la școală și evenimentele principale din San Francisco-ul sfârșitului anilor ’80 și începutul următoarei decade. Odată avută ideea, a urmat dezvoltarea poveștii, pe care Telgemeier ne-o dezvăluie astfel: „Cu câțiva ani înainte să mă apuc de scris și de desenat, am început să-mi notez o listă de idei și amintiri, doar ca să-mi aduc aminte ordinea în care s-a întâmplat totul. […] Am actualizat, extins și revizuit lista pe măsură ce lucram”.
După ce ne-a prezentat principalele puncte ale procesului său creativ, Raina ne propune primul proiect: propria noastră poveste. Începem cu schițarea planului, răspunzând la câteva întrebări: Cum te cheamă? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce talente unice ai? Iar apoi plonjăm: „Scrie o poveste amuzantă de familie pe care îți place să o tot povestești”. Fără teamă, pentru că Raina este mereu alături de noi: „E nevoie de multă răbdare și de mult exercițiu pentru a desena comicsuri. Dar întotdeauna se începe cu un personaj.” Cel mai important? Nu vă descurajați. O spune o profesionistă: „Nu te îngrijora dacă desenul nu-ți iese bine din prima. Continuă să exersezi. Mie mi-a luat ani buni să-mi dezvolt stilul de desen și încă încerc să mi-l îmbunătățesc!”
Exercițiile continuă cu mici studii ale fizionomiei și cu atenția acordată fundalului în care este plasată acțiunea – în cazul autoarei, orașul San Francisco, unde s-a născut și a copilărit. Totul culminează cu punerea alături a textului și a schițelor pentru realizarea propriei benzi desenate. Raina continuă să ne îndrume: „Nu uita să incluzi bule de dialog!”
Cu același refren al bulelor de dialog se încheie și următoarele trei proiecte propuse în ghid: unul tot autobiografic, inspirat de romanul Surori, și două ficționale. Dacă în Zâmbește! drama personală ocupa locul central, în cel de-al doilea familia și, mai precis, relația cu sora mai mică sunt sub lumina reflectoarelor. Ca să fie și mai convingătoare când vorbește de experiența scrierii acestui roman autobiografic, Telgemeier include și aici câteva fotografii personale. Cea de la paisprezece ani este de departe cea mai amuzantă! Urmează câteva chestionare care să ne ajute să ne punem povestea cap la cap: unul despre familia noastră și altul despre amintirile din călătorii, o altă temă a romanului grafic. Apoi aventura BD-ului nostru poate începe. Neuitând, desigur, de bulele de dialog.
Inspirat din realitate, Pe scenă, romanul publicat de Raina Telgemeier în 2014, o are ca protagonistă pe Callie Marin, „îndrăgostită de spectacolele clasice de pe Broadway”. Volumul este pretextul pe care autoarea îl folosește pentru a ne învăța cum să construim un BD ficțional: cum să găsim ideea, cum să conturăm povestea, cum să construim personajele și cum să oferim credibilitate întregului. Sfaturile nu lipsesc nici aici: „Uneori poți avea o idee grozavă de poveste, dar subiectul în sine să nu fie ceva cu care ești pe deplin familiarizat. Și nu e nimic rău în asta! Cea mai bună cale de a dezvolta o idee bazată pe un subiect real este să faci cercetări. Fie că stai de vorbă cu experți, citești despre asta la bibliotecă sau chiar vizitezi muzee și galerii de artă, munca ta, ca autor, este să descoperi cât mai multe detalii posibile ca să-i dai poveștii tale autenticitate.” Nu lipsesc nici exercițiile premergătoare proiectului propus: găsirea inspirației printre amintirile de la școală, documentarea subiectului ales și condimentarea poveștii cu câteva episoade mai intense.
Asemănător este și ultimul proiect din carte, cel intitulat „Lumea din jurul tău”. Accentul cade pe includerea elementelor supranaturale, cum a făcut autoarea în Fantome. Apelând la un set de întrebări, Raina ne îndeamnă să descoperim „latura înspăimântătoare a următoarei noastre povești”. Încă mă gândesc la una dintre ele: „Ai vizitat vreodată vreun loc despre care se spune c-ar fi fost atins de supranatural? Cum te-a făcut să te simți?” Pentru că încă mă iau fiorii pe șira spinării când mă gândesc la centrala termică dezafectată din orașul natal, în care se spunea că niște spirite rele ar aduna bebelușii. Brrr! Desigur, nu am avut curaj să merg acolo. Dacă m-aș pricepe la desen, probabil că asta aș desena în casetele puse la dispoziție în secțiunea de jurnal. Poate că odată puse hârtie, lucrurile se vor limpezi. Dar cine știe?
Bazându-ne pe numeroasele sfaturi și trucuri oferite de Raina Telgemeier, la finalul cărții am putea avea patru proiecte grozave cu care să ne începem sau să ne continuăm cariera de autori de benzi desenate. Iar dacă vreți să vă însușiți și mai bine această artă, puteți citi sau reciti romanele autoarei pe măsură ce parcurgeți ghidul.
Cum spuneam deja, Zâmbește! este bazat pe drama stomatologică a eroinei-naratoare. După ce cade într-o seară, nu cu mult înainte de a împlini doisprezece ani, Raina își pierde doi dinți din față. Urmează o operație nereușită și un lung proces de reparare a danturii, de-a lungul căruia puștoaica ajunge pe scaunul multor tipuri de „ologi”, cum îi numește, și „onți”: de la „simplul” stomatolog la paradontolog, de la ortodont la endodont. Cum era de așteptat, să-ți lipsească dinții din față la doisprezece ani nu e o treabă prea ușoară, mai ales când ai colegi și așa-ziși prieteni puși pe glume. Noroc că mai apar episoade care-o fac pe Raina să uite de dantură și de durerile uneori insuportabile. Drept cadou de ziua ei, primește acordul mamei de a-și face găuri în urechi și în sfârșit poate purta cercei; pe când era în clasa a VII-a, a avut loc cutremurul care a zguduit bine tot orașul; și, mai presus de toate, încep suspinele din dragoste. Ce folos că o gașcă întreagă de băieți o plac, dacă tipul drăguț dintr-a șasea nu-i acordă atenție? Ce folos dacă tipul drăguț dintr-a șasea îi dă un cadou dacă Sean, baschetbalistul din echipa școlii, nici nu știe că există? Continuând aventura școlii generale cu anii mult mai relaxați și distractivi din liceu, Zâmbește!, tradus de Ioana Vîlcu și publicat la miniGrafic, este dovada că „se întâmplă ceva ciudat când zâmbești. Lumea îți zâmbește înapoi!”
Deși și-a dorit mult de tot o soră, Rainei îi dispare orice zâmbet de pe față când în sfârșit primește una și descoperă că nu e chiar partenera de joacă pe care și-o imaginase. De ce? Explică chiar ea: „În primul rând, era un bebeluș (drăgălașă, dar nu tocmai în stare să se joace cu păpușile). Apoi, mai târziu, a vrut să-mi fure păpușile.” Ce s-a întâmplat în continuare descrie în romanul Surori, tradus de Lavinia Vasile. Așezat în aceeași serie autobiografică, volumul este „inspirat de o excursie de-o săptămână pe care am făcut-o cu mama, sora mea și frățiorul nostru în vara de dinainte să încep liceul. Acea excursie a fost un punct de cotitură pentru mine și sora mea. Ne-am călcat pe nervi una pe alta, dar ne-am și apropiat într-un fel care avea să ne schimbe viețile pentru totdeauna.”
Zâmbetele au fost aici înlocuite cu râsete de-a dreptul, căci încă de la primele pregătiri se anunța o călătorie ca nicio alta: „Ești sigură c-ai împachetat tot? N-ai uitat nimic? Ai luat cortul?”, „Dar lanternele? Bateriile?”, „Hărți! Ai luat hărțile?” – sunt doar câteva dintre întrebările tatălui stresat. Care, apropo, urma să ajungă la destinație cu avionul, și nu cu dubița în care mama și cei trei copii urmau să-și petreacă muuuulte zile pe drumul spre Colorado. Prea multe, judecând după certurile celor două fete, Raina și Amara. Bineînțeles că cea mică nu pricepe de ce Raina își face atâtea probleme cu ce haine să-și pună în bagaje sau de ce părinții i-au dat o cameră numai a ei. Dar are grijă să se răzbune pe drum. Un drum foarte lung. Având inserate numeroase flashback-uri din prima copilărie, Surori este un adevărat test de anduranță, punând la încercare nu numai relația celor două fete, dar și răbdarea mamei. Iar în cele din urmă confirm ceea ce autoarea spunea în ghidul-jurnal: „Familia contează enorm pentru mine. Amintirile frumoase care ne țin împreună își croiesc drum în povestirile mele zi de zi.”
Din seria autobiografică face parte și Curaj, dedicat „tuturor celor cărora le e teamă”. Prin clasa a patra, Raina se confruntă cu o indispoziție la stomac care-i declanșează o frică generală. Abia mai poate să mănânce, doarme prost, iar activitatea de la școală este și ea afectată. Nu ajută nici bullyingul lui Michelle, colega de clasă. Cu ajutorul celor din jur și cu mult curaj, Raina reușește să treacă peste aceste probleme și află că „râsul e cel mai bun medicament”.
Tradus tot de Ioana Vîlcu, Pe scenă cotește spre zona ficțiunii și spune povestea lui Callie, cea pasionată de teatru. Deși și-ar dori să joace în musicalul organizat la școală, cântatul nu prea-i iese, așa că se ocupă de scenografie. Va fi una pe cinste! Ca pe Broadway, nu alta. Cum era de așteptat, drama de pe scenă este completată de cea din culise și de pe holurile școlii. Mai ales că Bonnie s-a despărțit de Greg, iar Callie nu poate rata șansa asta. Lucrurile se complică, dar una dintre morale e clară: „Dacă eu mă îndrăgostesc vreodată până peste cap de tipul greșit, vreau să vină cineva să mă salveze.” Căci tipi greșiți par să fie la tot pasul. Noroc că există prietenii pe lumea asta.
Raina Telgemeier (fotografie preluată de pe americanlibrariesmagazine.org)
Fie că sunteți pasionați de realizarea benzilor desenate sau doar de lectura lor și sunteți curioși cum se scrie și se desenează un roman grafic, cărțile Rainei Telgemeier, de la cele autobiografice și ficționale la ghidul-jurnal Zâmbește și spune-ți povestea!, sunt prietenii perfecți, care vă pot dezvălui secretele și trucurile acestei arte. În plus, în cuvintele autoarei, „veți fi cu siguranță pregătiți/te să-i faceți pe cei din jur să zâmbească cu povestea voastră”.
