Dragă domnule Henshaw

Dragă domnule Henshaw este câștigătoarea medaliei Newbery în 1984 și una dintre acele cărți care te fac să te întrebi cum de reușește atât de bine un scriitor adult să redea gândurile, emoțiile, frământările, supărările, bucuriile și întrebările unui copil. Beverly Cleary pare să fie cu adevărat maestră la așa ceva, iar cărțile ei cu și despre copii care se confruntă cu diverse probleme au fost cărți de căpătâi pentru generații întregi de mici cititori.

Protagonistul din Dragă domnule Henshaw este Leigh Botts, un băiat de clasa a cincea, ai cărui părinți tocmai au divorțat. Mama lui Leigh, Bonnie, provine dintr-un orășel mic de provincie, căreia până și Bakersfield, orașul în care locuiesc în prezent, i se părea pe atunci la fel de mare ca o metropolă. La terminarea liceului, Bonnie s-a căsătorit cu Bill, un șofer de camion, și împreună au străbătut țara în lung și în lat, până când a apărut Leigh. De atunci, viața odată palpitantă și mereu pe drumuri nu i s-a mai părut la fel de atrăgătoare lui Bonnie și nici faptul că Bill părea mult mai îndrăgostit de camion decât de familie. Prin urmare, a decis să divorțeze și să se mute în Bakersfield, unde s-a angajat la o firmă de catering, cu gândul de a-i oferi lui Leigh un stil de viață stabil.

Când mama lui se înscrie la un colegiu comunitar, Leigh devine un copil cu cheia de gât, petrecând destul de mult timp singur acasă, întrucât nu reușește deloc să-și facă prieteni la noua școală sau prin împrejurimi. Ba mai mult, odată cu mutarea și divorțul, și-a pierdut unicul prieten, pe Bandit, câinele familiei, care a rămas cu tatăl.

Pentru a-și alina singurătatea, dar și din nevoia disperată de a găsi o figură paternă care să-l sfătuiască, Leigh începe să-i scrie lui Boyd Henshaw, autorul cărților sale preferate. După un șir de scrisori rămase fără răspuns, Henshaw îi răspunde în momentul în care simte că în viața băiatului se petrece ceva care îl frământă. Răspunsurile lui Henshaw nu sunt incluse în carte dar, din scrisorile și jurnalul lui Leigh, ne dăm seama cam ce îi răspunde. Henshaw nu se repede să ofere sfaturi și soluții, ci, prin metode istețe, îl îndeamnă pe Leigh să găsească singur răspunsurile la întrebările care îl frământă.

• Beverly Cleary, Dragă domnule Henshaw (Editura Arthur, 2016, colecția Classic Yellow)
• Ilustrații de Paul O. Zelinsky
• Traducere din limba engleză de Iulia Pomagă

Leigh își dorește să devină scriitor, așa că Henshaw îl impulsionează să scrie: mai întâi un jurnal, apoi o povestire pentru un concurs școlar. Leigh nu câștigă niciun premiu cu povestirea, dar îi este publicată în revistă și asta îi ridică foarte mult stima de sine. Tot Henshaw îi sugerează o soluție pentru problema furturilor repetate din pachețelul de prânz și Leigh vine, până la urmă, cu ideea instalării unei alarme la cutia pentru sandvișuri.

Pe măsură ce timpul trece, și Leigh și cu Henshaw continuă să își scrie, băiatul începe să se simtă mai bine în pielea lui și asta generează și o schimbare de atitudine față de cei din jur. Reușește să se împrietenească cu cineva de la școală, o apreciază mai mult pe mama lui (pe care o acuza, chiar dacă nu fățiș, pentru faptul că divorțase), îl iartă pe tatăl lui care nu sună, nu trimite pensia alimentară la timp și mai pierde și cățelul, și se simte mai împlinit în noua lui viață.

Dragă domnule Henshaw nu este o carte tristă, ba chiar e amuzantă pe alocuri, însă este o carte care forează foarte adânc în sufletul unui copil ai cărui părinți tocmai au divorțat, obligat să se adapteze la un mediu nou și aparent ostil pentru el. M-am bucurat că la final, Leigh a reușit să își schimbe singur viața și m-am bucurat că, undeva, acolo, în lumea fictivă, un scriitor și-a găsit timp să-i răspundă la scrisori.

Un text de Laura Frunză