Dosarul mascotelor Patata

Asta e o carte de citit în vacanţa de vară, cu siguranţă, dar dacă tot e la precomandă, de ce nu şi în vacanţa de iarnă? Cu siguranţă, o să vă ajute să vă faceţi planuri pentru la vară, când veţi ajunge în vacanţa obligatorie la bunici, dacă îi aveţi la ţară. Şi chiar dacă nu aveţi, ce contează? Nici personajele noastre nu au toate bunici la ţară, dar se „lipesc” de bunicii altora.

Care e motto-ul unei vacanţe reuşite la bunici?

Copiii: “Dar la țară nu avem calculatoare sau internet, a spus Teo. — Crede‑mă, nu le vei simți lipsa! l‑a asigurat Bobo. Se găsesc mereu chestii distractive de făcut.”

Părinţii: „Bobo, să nu‑l scapi din ochi pe Bibi. Să aveți grijă de Sherlock. Bobo, să ai mereu mobilul la tine. Dacă tot îl iei cu tine, te rog să și răspunzi la el când te sun! Să îi ajutați pe bunici. Să ascultați de bunici. Să nu vă îndepărtați de casă… Încă alte câteva „să“‑uri de genul acesta și apoi a reluat: — Să nu‑l scapi din ochi pe Bibi. Să aveți grijă de…”

Bunicii: “Umblați cât vreți, atâta timp cât sunteți atenți să nu pățiți ceva.”

În cel mai recent volum din seria Detectivii Aerieni de Ana Rotea, personajele deja cunoscute de copii ajung la ţară la bunicii familiei Calamitate. Bobo, Bibi, Ada, Teo şi câinele Sherlock, pe care copiii l-au luat cu ei cât stăpâna e plecată în străinătate, se bucură de libertatea şi distracţiile oferite de mediul rural. Numai că, aşa cum se întâmplă mereu în filmele cu detectivi, unde apare un caz oriunde se duce personajul, Detectivii Aerieni se apucă şi aici de investigat, pentru că cel mai mic membru al echipei lor pare să fi fost răpit!

Ceea ce începe ca un caz simplu devine mult mai complicat pe parcurs când nimeni nu e ce pare a fi, ba chiar apar şi nişte sălbatici ciudaţi prin sat, o vloggeriţă care ţine cursuri de adaptare a orăşenilor la mediul rural, un Profesor misterios, bănuit de cele mai rele intenţii, o dronă care îi urmăreşte peste tot, o grămadă de mascote în formă de cartof, un afacerist care vorbeşte în rime şi un poliţist suspectat de trafic cu “micuţi”.

Dintre toate “Dosarele” pe care le-am citit până acum, acesta mi s-a părut cel mai amuzant. Recunosc că m-au uns pe suflet ironiile fine la adresa unor tipuri de părinţi şi a ambiţiilor lor sau la adresa cursurilor moderne pentru copii, dar nu mi-a plăcut doar din cauza asta. Citind-o, mi s-a făcut dor de copilăria mea, de libertatea din vacanţele la bunici, chiar dacă nu erau atât de aventuroase ca ale Detectivilor Aerieni, de vacanţa de vară, de bomboane cumpărate de la magazinul din sat, de copănele de pui la ceaun şi de mere verzi culese direct din copac.

Dacă vă uitaţi lung spre vacanţa de vară şi aveţi impresia că nu mai vine odată, Dosarul mascotelor Patata o să vă mai aline dorul. Citiţi-o şi pregătiţi-vă de pe acum lista de aventuri şi locuri de explorat. Iar dacă nu aveţi bunici, învăţaţi din stilul expert al Aerienilor de a se infiltra peste tot: sigur nu aveţi nişte prieteni cu rude la ţară, care să fie mai mult decât bucuroase să vă primească şi pe voi?

Un text de Laura Frunză