„Sunt o specie de urs foarte rară, răspunse el cu importanţă. Nu au mai rămas mulţi ca mine, acolo de unde vin.

— Şi unde este locul acela? întrebă doamna Brown.

Ursuleţul se uită grijuliu în jur şi abia apoi răspunse.

— În întunecatul Peru. Nu ar trebui să mă aflu aici. Sunt pasager clandestin!”

(Un urs pe nume Paddington de Michael Bond, traducere din engleză de Iulia Arsintescu)

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autorul Michael Bond a fost marcat de poveștile refugiaților care ajungeau în gara din Reading. Printre ei, foarte mulți copii care purtau în jurul gâtului etichete cu numele și adresele familiilor din Londra, și doar câteva lucruri într-o mică valiză. Imaginile acestor oameni și copii speriați i-au rămas în minte scriitorului, care urma să declare: „Într-un fel, Paddington era un refugiat și cred că nimic nu e mai trist decât imaginea refugiaților.”

Multe generații de cititori au fost în pielea lui Paddington. Michael Bond a primit scrisori de la copii imigranți care i-au îndrăgit poveștile. Și ei, la fel ca Paddington, au fost nevoiți să se adapteze vieții în altă țară. Povestea ursulețului are un mesaj puternic, încurajându-i pe cititori să-i privească pe refugiați ca pe niște oameni care au nevoie nu de respingere, ci de îmbrățișări și sandvișuri cu marmeladă.

Foto: Geoff Pugh/Rex/Shutterstock (2014)

Michael Bond povestește despre Paddington

„Sursa mea de inspiraţie a fost un ursuleţ de jucărie de pe poliţa căminului din micul nostru apartament, situat în apropierea pieţii Portobello din Londra. Îl cumpărasem în ajunul Crăciunului ca să i-l fac cadou soţiei mele. L-am botezat Paddington pentru că mi-a plăcut mereu cum sună, iar numele sunt importante, mai ales dacă eşti ursuleţ şi nu ai multe lucruri pe lumea asta.

Paddington a devenit imediat un membru al familiei noastre. De fapt, multă vreme el a fost chiar familia şi l-am tratat ca atare. Stătea cu noi la masă, venea cu noi în vacanţă şi uneori ne întrerupea discuţiile.

Nu o scrisesem gândindu-mă la o grupă anume de vârstă, ceea ce a fost un noroc. Până atunci scrisesem numai literatură pentru oameni mari. Dacă m-aş fi gândit că mă adresez copiilor, aş fi scris-o „cu adresă“, ceea ce reprezintă întotdeauna o idee proastă. Oricum, sunt de acord cu Gertrude Stein: o carte este o carte şi ar trebui să o poată citi cu plăcere oricine.

Ursuleţilor simţi că le poţi încredinţa secretele tale şi nu te temi că le vor spune mai departe. Alt avantaj este că urşii sunt imaginaţi chiar şi în sălbăticie mergând în două labe, aşa că par pe jumătate umani."

Din învățăturile lui Paddington: 

- Fii bun cu refugiații! O familie și un urs cu inima de aur ne învață o lecție de bunătate, prietenie și ospitalitate.

- Codul bunelor maniere. Paddington e un model pentru cititorii mici și le transmite următoarele lecții:

- să fii politicos;

- să-i respecți pe ceilalți; să respecți regulile casei;

- să acorzi atenție ținutei; să fii mereu curat;

- să știi să te prezinți;

- să știi să asculți și să-ți pese de ceilalți;

- să-ți ceri iertare atunci când greșești.

- E nevoie de atenție și vigilență pentru a putea percepe ceea ce se ascunde în spatele aparențelor. Domnul Gruber, prietenul lui Paddington îi demonstrează că „Lucrurile strălucitoare nu valorează întotdeauna mulţi bani”.

- E bine să știi că și tăcerea e un răspuns: „Există momente când e mai bine să taci.”

Cel mai iubit urs amator de marmeladă de portocale

„Îl respect foarte mult pe Paddington... În Marea Britanie, e o adevărată instituţie.“

- Stephen Fry

După ce șapte edituri i-au respins manuscrisul, Michael Bond a primit £75 de la Collins pentru publicarea primei cărți în 1958. Până în prezent, cărțile lui Paddington au fost traduse în 40 de limbi, inclusiv în latină, și s-au vândut în peste 35 de milioane de exemplare în întreaga lume.

„Faptul că şi alţii cred în Paddington reprezintă pentru mine o recompensă. Un băiat mi-a scris că s-a obişnuit atât de mult ca Paddington să fie numele unui ursuleţ, încât i se pare ciudat că şi o gară se numeşte astfel. Iar o călugăriţă mi-a scris că se afla în spital – bănuiesc că din cauza unei boli incurabile – şi dorea să-mi mulţumească pentru alinarea pe care i-o aducea Paddington. Nu cred că există compliment mai mare pentru el.”

- Michael Bond

Curiozități: filme, statui, tururi ghidate, “Paddington’s Pop-Up London”

Filmele și serialele de televiziune produse după poveștile lui Paddington au avut atât de mare succes, încât au atras și mai mulți cititori, iar ursulețul a devenit un adevărat simbol al Londrei.

- În prezent, în capitala Angliei există peste 50 de statui Paddington decorate de artiști și celebrități. Prima statuie din bronz a apărut în gara Paddington.

- În Londra se organizează plimbări ghidate pentru turiștii care vor să vadă locurile în care ajunge Paddington. 

Foto: KIRSTY WIGGLESWORTH / sursa aici

- Echipa de producție a filmului Paddington (2014, David Heyman, producătorul seriei Harry Potter) a dovedit că a „avut grijă de acest ursuleț” primind acordul scriitorului pentru transpunerea cinematografică a poveștilor despre Paddington. Michael Bond a avut chiar o apariție episodică în filmul regizat de Paul King. Personajele din prima carte sunt prezente și în film: toți cei patru membri ai familiei Brown, doamna Bird, inclusiv ursuzul domn Curry. Acestora li se adaugă Millicent (jucată de Nicole Kidman), o Cruela de Vil taxidermist, care vrea să-și completeze colecția de specii rare cu un exemplar de urs din „întunecatul Peru”.

- A urmat filmul Paddington 2 (2017), cu o dedicație pentru Michael Bond care a murit în anul lansării.

- Promovarea filmului a cuprins o expoziție “Paddington’s Pop-Up London” cu cinci cărți pop-up uriașe expuse în oraș.

- Serialul TV Aventurile lui Paddington a apărut în 2019, iar cărțile dedicate copiilor  4+ au fost traduse în română și publicate la Vlad și Cartea cu Genius.