Crești cu povești #6: trei cărți care oglindesc tipuri diferite de a face educație

Trei cărți care oglindesc tipuri diferite, ( chiar și greșite!) de a face educație și de a ne raporta la acest proces

Știm că educația joacă un rol fundamental în formarea caracterului și personalității unui copil. Iar abordările greșite pot avea efecte profunde asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, in ciuda performanțelor intelectuale care pot fi prezente.  

În literatura de ficțiune pentru copii, aceste abordări sunt prezentate oferind oportunități de reflecție asupra impactului pe care mediul educațional îl are asupra copilului.

Vom explora împreună, trei exemple de astfel de abordări: educația prin blândețe, educația caracterizată de agresivitate și abuz și situațiile în care un copil se revoltă împotriva sistemului pentru a aduce o schimbare pozitivă.

Educație cu empatie și blândețe

Începem cu o carte care face parte dintr-o serie de cărți educative din seria „Ursuleții Berenstain”, apărută de Editura Vlad și Cartea cu Genius: „Ursuleții Berenstain și adevărul”. Cartea este scrisă și ilustrată de Stan și Jan Berentstain și tradusă în limba română de Vlad Russo.

Cei doi usuleți Berenstain caută idei de joacă și după ce exclud câteva variante de care s-au plictisit deja, ajung să încalce o regulă a casei. Deși nu au voie, se joacă cu mingea în sufragerie.  Treaba aceasta nu se termină cu bine,  are drept consecință o lampă spartă. Și nici nu constată bine dezastrul că imediat își face apariția și mama. Iar frățiorii speriați că au încălcat o regulă încep să fabrice o minciună care se face tot mai mare, și mai mare....

Mama adună tristă cioburile și fără să-i certe, sau să le reproșeze că mint, le spune copiilor că ar putea cumpăra altă lampă, sau ar putea-o repara, doar încrederea nu se mai câștigă, odată ce a fost pierdută.

Ce fac atunci ursuleții? Citiți și veți afla!

Cartea vă oferă ocazia să discutați cu micuții vostri despre minciună, încredere și curajul de a spune adevarul și a-ți asuma greșelile, chiar și atunci când ai avut un comportament nepotrivit. Să ascunzi este mai grav decât să recunoști și să ceri ajutorul pentru a repara o situație neplăcută pe care ai creat-o, este mesajul pe care îl transmite, cu blândețe, mama Berenstain, fără supărare și fără să le țină morală.

Bullyingul și rolul lui pervers în educație

Roald Dhal, „Din copilărie”, cu ilustrații de Quentin Blake, tradusă de Ciprian Jeler, spune povestea unui personaj numit Roald Dahl, născut în 1916. De ce a unui personaj și nu chiar a lui Roald Dahl? Pentru că, iată ce ne spune autorul:

„O autobiografie este o carte pe care cineva o scrie despre propria sa viață și, de obicei, este plină de tot felul de detalii plictisitoare. Aceasta nu este o autobiografie.”

Toți oamenii mari au fost cândva copii. Precis, chiar și marii scriitori. Și din copilăria lor nu au lipsit poznele, nici trăirile intense, nici faptele de curaj. Au avut emoții, lupte și frici. Au stat cu inima cât un purice. Și tuturor li se întâmplă lucruri pe care nu le uită niciodată. Lucruri care le conturează viața și care îi fac eroii de mai târziu. Sau chiar de atunci.

Cartea aceasta nu este nicidecum o autobiografie, după cum spune chiar Roald Dahl. Ci un cumul de amintiri: „Aceasta nu este o autobiografie. Nu mi-aș scrie niciodată propria istorie... Mi s-au întâmplat câteva lucruri pe care nu le-am uitat niciodată... Unele sunt amuzante. Unele sunt dureroase. Unele sunt neplăcute. Bănuiesc că de aceea mi le-am amintit întotdeauna atât de viu. Toate sunt adevărate."

Și dacă nu este o autobiografie, atunci ce este?

„Din copilărie” este o autoficțiune, adica întâmplările ne sunt prezentate ca și când ar fi în totalitate reale, deși o parte dintre ele sunt imaginare.

Această autoficțiune cuprinde mai multe întâmplări din copilăria mică a personajului Roald, dar mai ales povestea școlarizării, care începe la 6 ani și se termină la 20 de ani.

În aceste școli mai mici sau mai mari, prezentate în carte, abuzul și frica erau la tot pasul, iar succesul principal la elevilor este să supraviețuiască profesorilor și colegilor.

Această luptă pentru supraviețuire, adesea plină de umilințe este întreruptă de vacanțe în care nu se întâmplă întotdeuna lucruri plăcute, dar măcar lipsește presiunea agresivității venite de pretutindeni.

Elementele grotești și umorul sunt la tot pasul, iar cartea are inserate textele unor scrisori reale trimise de elevul Dahl mamei sale și fotografii din arhiva autorului.

Chiar dacă modul de a face educație descris în carte nu mai este actual, bullyingul este în continuare un fenomen îngrijorător în școli. Tonul pentru bullying nu este dat doar de colegi, ci uneori chiar de profesori.

Discuțiile despre bullying pot fi delicate, dar foarte importante pentru a afla dacă copilul tău se confruntă cu probleme la școală sau în alt mediu social.

Iată trei întrebări pe care le poți adresa copilului pentru a descoperi dacă este în pericol sau se confruntă cu bullying:

1. „Cum te simți la școală/în alte grupuri de copii?”

Aceasta este o întrebare generală, care oferă copilului spațiul de a exprima emoții și experiențe fără presiune. Dacă copilul tău se simte în siguranță, este mai probabil să menționeze ceva negativ sau neplăcut legat de colegi sau prieteni.

2. „Se întâmplă vreodată ca unii copii să fie răi cu tine sau cu alți colegi? În ce fel ?"

Întrebarea este specifică, dar nu îl pune direct pe copil în centrul atenției, ceea ce poate să-l facă mai deschis să vorbească despre situații care îl implică pe el sau pe alții. Poate să povestească despre un coleg sau despre experiențe indirecte care ar putea reflecta și propria lui situație.

3. „Ai văzut vreodată pe cineva să fie tratat urât de alți copii? Cum ai reacționat?”

Această întrebare îi permite copilului să vorbească despre bullying într-un mod în care nu se simte direct vizat. În plus, îți oferă o idee despre felul în care reacționează el, sau cum percepe astfel de comportamente în jurul său.

Este esențial să asculți cu atenție răspunsurile, să eviți să îl judeci și să-i arăți că ești acolo pentru a-l sprijini și proteja. Iar dacă se confruntă cu astfel de situații asigură-l că nu este el de vină și că împreună puteți găsi soluții.

Când educația creează impact

Spre deosebire de personajul Roald din romanul „Din copilărie”, protagonista Nora, din „Carnetul de note”, (volum de Andrew Clements, marcat Funny Green, traducere de Alexandru Macovei), nu vrea doar să supraviețuiască școlii, ci vrea să aibă impact, să producă schimbările de care este nevoie în mediul școlar.

Metoda pe care o alege pentru a face dreptate elevilor nu este foarte inspirată. dar reușește să atragă atenția asupra subiectului care o preocupă: presiunea notelor.

N-o să vă spun ce face, veți afla singuri, citind cartea.

Norocul Norei este că învață într-un mediu care îi permite să aibă voce și impact. Deci, în ciuda imperfecțiunilor, sistemul este flexibil și permite feedback din partea elevilor și dialog.

Pentru că urmează un nou an școlar, vorbiți cu copiii despre așteptările și obiectivele lor, dar și despre note, în contextul în care acestea nu sunt sentințe definitive, ci pot fi îmbunătățite și pot indica progresul.

Recomandări de Livia Lucan-Arjoca

Pentru recomandări video de lectură, destinate copiilor de toate vârstele, urmăriți canalul de Youtube Arthur, rubrica „Crești cu povești”.