Coțofenele clănțănitoare sunt aici să-și bombănească cititorii (avanpremieră)

Dacă ați descoperit cartea Coțofenele clănțănitoare și ați citit-o deja în repetate rânduri la insistența celui mai mic cititor din casă, vă propunem să aflați mai multe despre cum a fost scrisă și ilustrată. Veți vedea mai jos câțiva pași prin care au trecut ilustrațiile din anumite fragmente înainte să ajungă în forma finală.

Aceste coțofene, odată ce au apărut pe hârtie, s-au dovedit a fi foarte vanitoase, nu voiau să apară oricum în fața cititorilor, așa că au stat trei ani la salonul de înfoiat pene, curățat gheare și lustruit ciocul. Acum sunt gata să-i bombănească și pe alții.

Am întrebat-o pe autoarea Oltea Enache care ar fi lucrurile cele mai importante pe care le-a descoperit în procesul de creație al cărții și iată ce ne-a spus:

Cel mai mult m-a surprins să învăț că scrisul, în special al unei cărți ilustrate, este de  fapt o muncă de echipă. Aveam impresia că scriitori se retrag dintre oameni pentru a scrie. Poate autorii mai experimentați ca mine pot să facă asta, dar eu am avut nevoie de ochi și urechi proaspete care să îmi spună cum sună povestea la prima citire. Atât la scris, cât și la ilustrații am avut corectori și prieteni minunați care au adus cartea la nivelul la care este.

Fragmente în avanpremieră - evoluția ilustrațiilor

(…) coțofenele noastre s-au aciuat tocmai la marginea pădurii ciolănite.

Îndată ce au ajuns acolo, au și început a-și plânge de milă:

ilustrațiile finale:

Vrând să le înveselească, privighetoarea începu să cânte o sonată.

ilustrația finală:

Zis și făcut. A doua zi, zburătoarele au răscolit tufele, au scurmat pământul și au ciocănit copacii în căutare de fructe dulci, nuci crocante și larve aromate.

ilustrația finală:

Dar coțofenele au început să bombăne:

— Vezi, dragă, știam că așa o să se întâmple. După ce că-i urâtă, în pădurea asta nu găsești o firimitură cât de cât comestibilă.

ilustrațiile finale: