Clasa zburătoare - o poveste despre prietenie, onoare și curaj

Când se întâmplă câte o idioțenie, vinovați nu sunt doar cei care o fac, ci și cei care n-o opresc, a explicat profesorul.

Erich Kästner a publicat Clasa Zburătoare la începutul anului 1933. Câteva luni mai târziu, naziștii ajunși la putere l-au obligat pe Erich Kästner să privească cum cărțile i-au fost arse într-o piață publică. Din păcate, nu au fost suficienți oameni care să-i împiedice pe naziști să facă asta. Și una dintre cele mai mari idioțenii pe care le-a văzut această planetă s-a întâmplat. Iar această mare idioțenie a început și pentru că mulți oameni nu au făcut nimic nici când s-au ars cărți, nici când au fost arse și distruse magazinele și casele evreilor, nici când oamenii au fost închiși în închisori pe nedrept sau uciși în stradă.

• Ilustrații de Walter Trier
• Traducere din germană de Iulian Bocai
• Colecţie: Classic Yellow

Pe când avea 4 ani, Johnny a fost urcat pe un vapor de tatăl său și trimis din America în Hamburg, Germania, Europa. I s-a spus că-n Hamburg îl vor aștepta bunicii lui. Dar bunicii lui Johnny erau morți de mult. Pe Johnny nu-l aștepta nimeni. Și nici tatăl său nu-l dorea.

Căpitanul vasului l-a adoptat pe Johnny și l-a iubit. Johnny a crescut mare și a încercat să vadă mereu partea frumoasă a lucrurilor, chiar dacă nu a uitat niciodată cum tatăl său l-a urcat pe un vapor și l-a trimis peste ocean ca să scape de el.  

Johnny iubește viața, chiar dacă este nedreaptă. Crede în onoare, chiar dacă unii oameni nu par că ar avea deloc așa ceva. Crede în iubirea părinților pentru copii și a copiilor pentru părinți. Crede în prietenie. Crede în dârzenie și curaj. Crede în oameni și în bunătatea acestora.

Clasa Zburătoare este o extraordinar de frumoasă poveste despre onoare, prietenie, dragoste față de semeni, copilărie, despre cât este de greu să devii om și să rămâi astfel.  

Un text de Răzvan Zamfirescu