Cele mai citite cărți pentru copii: 10 titluri recomandate chiar de ei

Cititorii se formează în copilărie. Dacă mai întâi copiii citesc cărțile impuse de familie, învățători și profesori, atunci când ajung să-și aleagă singuri cărțile, sunt foarte importante recomandările de la prieteni sau colegi.

Dacă ai 10 ani e firesc ca părerea celui mai bun prieten despre o carte să cântărească mai mult decât a unui adult care poate că n-a aflat ce serii fantasy sunt la modă sau ce titluri noi au apărut în colecțiile Smart Blue, Funny Green sau Violet History.

Ne-am gândit să adunăm aici impresiile unor copii despre unele dintre cele mai citite cărți apărute la Editura Arthur. În prima parte, despre cărțile autorilor străini au scris câțiva copii participanți la Școala de lectură Lege et impera, un proiect inițiat de Asociația Vis-à-vis. În a doua parte, au scris despre cărțile autorilor români copii care au fost publicați în revista Ordinul Povestitorilor.

Cele mai citite cărți de autori străini: 5 recomandări

Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling, recomandată de Ioana Velican (clasa a X-a, Colegiul Tehnic ”Constantin Brâncuși” Petrila):

„Universul este foarte bine conturat fiind învăluit de mistere care nu pot fi rezolvate decât cu un strop de curaj și o baghetă bine mânuită. Este o lectură ușoară și plăcută potrivită publicului de orice vârstă. Cartea ne vorbește despre puterea prieteniei și ne arată adevărata valoare care zace în interiorul omului -bunătatea și curajul. Povestea captivantă a lui Harry te va fermeca și pe tine așa cum m-a fermecat pe mine încă din primele pagini. Dacă vrei să ai parte de aventură și mister, ia-ți o bagheta și hai la Hogwarts pentru întâmplări de neuitat și prietenii trainice, căci Hogwarts va fi mereu aici ca să-ți ureze bun-venit”.

Povestea fără sfârșit de Michael Ende, recomandată de Paul-Nicolae Carculea (clasa a V-a, Școala Gimnazială Chirpăr):

Povestea fără sfârșit de Michael Ende este o carte interesantă care m-a încântat prin toate minunățiile ei. Aceasta m-a făcut să îmi imaginez că trăiesc povestea din ea. Cartea a fost publicată la Editura Arthur. Când am descoperit-o, mai întâi am fost fascinat de coperta ei, care mi-a stârnit curiozitatea. Imaginea este incitantă, prin cei doi șerpi ce își mănâncă unul altuia coada, simbolizând poate o nesfârșită călătorie dintr-o poveste în alta. (...) Pasiunea lui Bastian era lectura cărților. După ce a citit câteva pagini din volum, băiatul a intrat în poveste simțind toate lucrurile interesante „pe pielea lui”. Adevărata încercare pe care Bastian trebuie să o depășească nu este doar pătrunderea în Fantazia și salvarea ei, ci descoperirea căii prin care se poate întoarce în lumea reală.

Această poveste în poveste m-a învățat că oricât aș fi de supărat pe ceilalți, din cauza batjocurei, să nu mă răzbun. Am înțeles că oricât aș fi de criticat, pentru ceea ce fac, să nu mă opresc până nu îmi împlinesc visul.

Charlie și fabrica de ciocolată de Roald Dahl, recomandată de Denis Mărginean Petru (clasa a VI-a, Liceul Greco-Catolic „Sfântul Vasile cel Mare” Blaj):

Cartea mea preferată este Charlie și fabrica de ciocolată de Roald Dahl. Este cartea mea preferată pentru că Charlie este un copil sărac, care iubește ciocolata, ca toți ceilalți copii. El este generos, nu ca ceilalți copii. Charlie a primit un baton de ciocolată de ziua lui și a vrut să-l împartă cu familia lui. Domnul Willi Wonka, șeful fabricii care facea batoane de ciocolată, bomboane etc., a pus în batoanele de ciocolată niște bilete de aur. Care erau fericiții norocoși să găsească biletele li se arătau fabrica și primeau o rație de bomboane și de batoane pentru tot restul vieții. Charlie găsește pe jos un dolar umed și murdar, dar în rest era perfect. Charlie se oprește la primul chioșc și cumpără un baton, îl mănâncă, cu mare repezeală, și observă el că restul era de nouă bănuți în total. El se gândește că ar mai putea lua un baton, că doar nu o să se supere nimeni, și restul de opt bănuți îi duce mamei lui. A mai luat un baton și când l-a desfăcut…

Povestea frindelului de Andrew Clements, recomandată de Alexandru Stupariu (clasa a V-a, Colegiul Național Gh. M. Murgoci):

Nicholas Allen, un puşti din şcoala primară se luptă cu profesorii folosindu-se de talentul sau nemărginit pentru a-i face să uite de tema pentru acasă. Clasa a V-a, în schimb, vine cu o mare provocare: doamna Granger, atotputernica maestră a dicţionarelor care crede că poate face faţă puterilor lui Nick. În schimb, planul dumneaei ia o întorsătură neprevăzută. În cȃteva zile, toată ţara ştia de Nicholas Allen, inventatorul cuvȃntului frindel (pix). În final, peste ani, Doamna Granger ȋi dăruieşte lui Nick un dicţionar în care se găseşte cuvȃntul “Frindel”. Mi-a plăcut foarte mult cum, dintr-un om obișnuit, Nicholas Allen ajunge cunoscut ȋn toată lumea doar prin inventarea unui cuvȃnt. Nimeni nu cred că se aştepta la un asemenea final, nici măcar autorul. Toţi ne gȃndeam la un sfȃrşit tragic al acestei ere a cuvintelor inventate, dar nu, Andrew Clements ne surprinde din nou. Mi se pare interesant modul în care autorul prezintă o acţiune de comedie învăţȃndu-i astfel pe copii ce este şcoala şi ce aduce ea.

Ar fi interesant dacă ar fi inventată şi partea a doua. Această carte vrea să ne ȋnveţe că, dacă vrem să reuşim ceva, trebuie să avem ambiţie, susţinere şi noroc. Nu trebuie niciodată să fim leneşi. Dacă ne dorim cu adevărat ceva, trebuie să muncim pentru asta. Adevăratul succes se face doar pe spinarea ta. 

Războiul care mi-a salvat viața de Kimberly Brubaker Bradley, recomandată de Szabo Alissia Maria (clasa a V-a, Liceul Teologic Greco-Catolic “Sf. Vasile cel Mare’’ Blaj):

Cum ar putea un război să salveze viața cuiva? Mulți oameni răniți, morți, mai mult decat v-ați putea imagina.Tristețe la tot pasul, presărată cu speranță pentru tânăra care nu trebuie decât să-și deschidă sufletul și să-și dea o șansă la fericire. Ada, o fetiță de zece ani, oloagă de un picior, lipsită de dragostea de mamă, descoperă salvarea adusă de Al Doilea Război Mondial. Mama sa o umilea și o ținea închisă în casă sub pretextul că era o “urâțenie”, astfel că Ada cunoaște lumea doar de la o fereastră sau prin ochii fratelui ei mai mic. Când acesta urma să fie evacuat din Londra, mama sa refuză să o treacă pe lista de evacuați, deoarece, după spusele ei, ea nu merita. În ciuda acestei, Ada reușește să-și ia frățiorul și să evadeze din mica închisoare în care era ținută fără nicio fărâma de afecțiune.

Cei doi ajung sub îngrijirea lui Susan Smith, o femeie singură, ale cărei lupte interioare o fac să pară insensibilă. Va reuși Susan să îi ajute pe cei doi copii? Va putea oare Ada să accepte tot ceea ce i se oferă fără să creadă că nimănui nu-i pasă? Trăirile Adei te vor purta într-un carusel de emoții. Îți vine să strigi tare ca Ada să audă că totul va fi bine.
Recomand această carte cu toată inima. Fiind foarte pretențioasă când vine vorba despre cărți, această carte a reușit să mă fascineze și să mă facă să privesc părțile bune ale lucrurilor, să transform dezavantajele în avantaje.

Cele mai citite cărți de autori români: 5 recomandări

Olguța și un bunic de milioane de Alex Moldovan, recomandată de Alessia Apătean (clasa a VI-a, Liceul Teologic Gr.-Cat. ”Sf. Vasile cel Mare” Blaj):

Olguța și un bunic de milioane este una dintre cărțile care m-au lăsat cu zâmbetul pe buze, minunată și presărată cu umor. Cartea ne prezintă povestea Olguței, o puștoaică de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta. E neîndemanatică, impertinentă, intră mereu în bucluc, nu prea are prieteni iar familia ei este atât de dezbinată, încât atunci când apare mătușa ei la ușă nu o recunoaște, pentru că nu s-au cunoscut niciodată. Nu-i de mirare că Olguței nu-i convine deloc când e nevoită să petreacă un weekend cu mătușa pe care abia a cunoscut-o: „- Ești gata ?” „ - Aaaa… nu, nu sunt și nici n-o să fiu. Pentru simplu motiv că nu plec nicăieri.”

Cartea conține și multe ilustrații minunate care ne ajută sa înțelegem mult mai bine povestea. Apare și un bunic care ține morțiș să o cunoască și nu acceptă un refuz. Mulți copii se pot regăsi în personajul Olguței. Mi-a plăcut mult cartea și personajul, și pot spune că m-am bucurat de fiecare reușită a personajului și m-am întristat de fiecare dată când a dat greș.

Dosarul Popcorn de Ana Rotea, recomandată de Cosmin Lazăr (în Ordinul Povestitorilor #5) 

Dosarul Popcorn este primul volum al unei serii cu detectivi ce se anunță a fi tare interesantă și pe care cu siguranță nu trebuie s‑o ratați. Dacă e vorba de mistere ce trebuie elucidate, bineînțeles că avem și niște detectivi pe măsură, autohtoni de data aceasta. N‑or fi Sherlock Holmes sau Hercule Poirot, dar cu siguranță sunt la fel de iscusiți, în ciuda vârstei lor fragede. Gașca Detectivilor Aerieni îi are drept membri pe Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, micuțul Scupidu (ce este acceptat cu greu în grup), dar și pe simpaticul cățeluș Șerloc. Totul începe când vecina de la etajul 4, tanti Geta, descoperă că mult iubitul său porcușor de Guineea, botezat Popcorn, a dispărut. Micii detectivi sunt siguri că este vorba de un adevărat caz de răpire și se hotărăsc, din proprie inițiativă, să deschidă o anchetă pe care o intitulează ,,Dosarul Popcorn“. Oferă o mare importanță acestui caz, studiază în amănunt situația, audiază martorii, caută dovezi și piste care i‑ar putea duce la cel responsabil de furt. Fac tot ceea ce e omenește posibil pentru a‑i da de capăt misterului, tratând totul cu o seriozitate pe care nu o întâlnești prea des la niște copii și la prietenul lor canin. Ancheta este încurcată de apariția găștii Fafeflafi alcătuită din două fe‑ tițe, un băiat și o pisică, gașcă ce dorește să preia dosarul și să obțină, în cele din urmă, laurii. Dar uneori trebuie să faci sacrificii, să cooperezi cu adversarul pentru a‑ți atinge scopurile. În orice caz, vă las pe voi să descoperiți cum se sfârșește povestea și cine se află în spatele răpirii drăguțului Popcorn. Cu siguranță e persoana la care nu s‑ar fi așteptat nimeni…

Pericol la petrecere! de Raluca Poenaru, recomandată de Eva Curea (12 ani):

Citind cartea Ralucăi Poenaru, Pericol la petrecere!, am avut ocazia să întâlnesc un personaj numit Pericol. Cine e Pericol? Pericol este un tip rău și rebel și, desigur, cu o reputație remarcabilă obținută după incidentul de la grădiniță.

Însă cum să-și păstreze el reputația neșifonată, când școala vrea să-i pună bețe-n roate cu tot felul de activități facultative („Magie în bucătărie!”, „Un copil-o operă de artă!”, „Porcul, vaca, oaia, capra!” și multe altele) și când mama sa dorește să-i organizeze o petrecere de ziua lui de naștere în locuri ciudate? E greu, însă cu ajutorul celor mai buni prieteni, acesta reușește să iasă din încurcătură. Și, ghiciți ce? Pe deasupra, el și amicii săi reușesc să facă un proiect eco minunat și să organizeze o petrecere pe cinste, într-un loc pe măsură.

Modul în care Raluca Poenaru a scris toate aceste întâmplări este unul amuzant, iar cartea este potrivită pentru copiii care nu prea agreează lectura, fiind accesibilă pentru ei și plină de umor. Pot zice că Pericol la petrecere! este cartea la care am râs cel mai mult, iar mama, văzând asta, a vrut și ea să citească, rezultatul fiind tot un râs puternic. 

O istorie secretă a Țării Vampirilor 1: Cartea Pricoliciului de Adina Popescu, recomandată de Viviana Pantazică (în Ordinul Povestitorilor #4):

Prima carte a seriei O istorie secretă a Țării Vampirilor este dedicată Pricoliciului. „Ce este un pricolici?“ poate vă întrebați acum, ridicând din sprâncene. (…) Surprinzător, trebuie să știți că pricoliciul nu e ceva nou, nu e o aplicație pe iPhone și nici vreo marcă de haine, ci este cunoscut de muuult timp, deși pove[1]stea lui s-a cam estompat ulterior. Cartea Pricoliciului are drept unul din nenumăratele ei scopuri pe cel de a reînvia povestea pricoliciului, de a-i aduce imaginea în lumina modernă a prezentului, în încercarea de a vă face să vă atașați de el și de peripețiile prin care trece. (…) Chit că vă așteptați ca, așa cum citiți în basmele clasice, personajele să fie în plină aventură, în acest basm complex și modern, Ileana Cosânzeana, Zmeul, Făt-Frumos, strigoii și vrăjitoarele sunt prizonierii unei vieți banale, unei rutine de basm care-i face a pieri pe zi ce trece, prin uitarea propriilor povești din care fac parte. Vă veți întâlni, în afară de aceste personaje emblematice ale basmului, cu vampiri, călători (să nu îndrăzniți să vă gândiți la simpli călători!), președinți, turiști, tiriști, oameni care prepară micii (nu știu sigur cum se numește această meserie) și Daniil Sihastrul. Asta printre multe altele. Combinația este permisă doar prin îmbinarea a trei lumi ale basmului: Basmul Străvechi, Basmul Nou și Basmul Comercial, cărora li se adaugă un important procentaj de elemente ale realității. Ceea ce rezultă este un univers complicat și de-a dreptul savuros. O singură problemă există… Când îți amesteci povestea cu a altor personaje de basm, se mai încurcă ițele. Oare Pricoliciul va reuși să le descâlcească? Vă încurajez, dar vă și avertizez, totodată: „Cărțile de acest gen provoacă dependență! A nu se citi fără recomandarea mea!“ 

Tropice tâmpe de Florin Bican, recomandată de Horia Petrean (în Ordinul Povestitorilor #8)

Cartea asta e excelentă și amuzantă în toate felurile posibile, de la personaje până la acțiune... e drept că unele personaje, ca haiducul Tanganyika și calul său vorbitor, ocupă un spațiu mai larg din suprafața ca o tablă de joc a poveștii, iar altele au apariții episodice, dar care provoacă câte un zâmbet sau două pe fața cititorului. Excelentă este critica sistemului politic caricaturizat prin apariția personajului Niță, un băiat care ajunge șeful propriului meteorit a cărui regulă unică este „petrecerea fără oprire“. În același timp hazlie și serioasă, cartea lui Flo‑ rin Bican are un mesaj ecologist, dar nici chiar atât de subtil ca în cărțile postapocaliptice și nici atât de in your face ca în Captain Planet, integrând mesajul proecologie în firul narativ. Momentele de relaxare ale poveștii sunt bune, dar cele antrenante sunt chiar excelente, Florin Bican compensând un capitol ok cu unul aproape perfect. Tonul și atmosfera în sine sunt asemănătoare cu cele din Hobbitul, dar ajunge la niveluri mai complexe, ca Austin Powers, de la o secundă la alta. Cartea nu e doar pentru copii și nici doar pentru adulți, fiecare poate lua ce vrea din ea la fel ca în Micul Prinț. 

Copiii discută între ei despre cărțile care le-au plăcut. Dacă îi ascultăm aflăm că cele mai bune cărți pentru copii sunt cele care te introduc într-un univers magic sau într-o aventură cu personaje grozave. Și e foarte important ca povestea să te facă să râzi sau chiar să suferi, să simți emoțiile personajelor preferate, cu alte cuvinte, să înveți o lecție de empatie.

Descoperă și alte cărți pentru copii între 7-10 ani pe site.