Caravana Juniorilor - recomandări de lectură: Andreea Dumitrescu
Vrăjitorul din Oz - Mare vă va fi mirarea când veți afla că pantofii roşii ai lui Dorothy sunt, de fapt, argintii.
Prinţ şi cerşetor - Dacă ai face un joc de rol cu moştenitorul tronului şi, între timp, tu ajungi rege, iar el trăieşte printre hoţi şi cerşetori, în locul tău, ai vrea să schimbaţi din nou rolurile?
Insula comorii - Originalii Pirați din Caraibe, iar tu, prin ochii lui Jim, vei fi printre ei; le vei demasca intențiile, îi vei pândi, îi vei ochi cu muscheta şi unora le vei mulțumi că ți-au salvat viața. Dar ține minte: un pirat va rămâne pentru totdeauna un pirat!
Povestea lui Harap Alb, povestiri cu Păcală şi Tândală - Umorul şi talentul de povestitor al autorului nu poate fi contestat, oricât de tare te-ai sătura de compuneri si eseuri la română.
Cişmigiu & Comp - Dacă vrei să afli cum învățau copii de gimnaziu acum un secol şi cum se ajutau unii pe alții să treacă cu bine peste anii de şcoală. Pe lângă asta mai sunt poreclele pentru profesori, metodele de uşurat munca de a învăța şi farsele pe care şi le fac colegii, care sunt „ca frații”.

Colegiul Național „Mihai Viteazul”, clasa a XII-a
Prima ei povestire, Eu și Jad, a apărut în antologia Lumea-n gamă marțiană - Juniorii, iar cea de-a doua urmează să fie publicată în antologia Când viitorul era mic (în curs de apariție la Editura Arthur). A participat în taberele de creație Locuiește în poveste! din 2018 și 2019.
Cărțile sunt fie despre vieți fabuloase, mai bune decât o viaţă obişnuită, fie despre vieți triste şi nedrepte, mult mai rele. Ambele variante îmi provoacă suferinţă pentru că nu am destul sau pentru că alții au prea puțin. Cu aşa paradox al cititului, m-am pomenit că mă întreb dacă aş fi avut sufletul mai uşor de n-aş fi citit nicio carte, dar nu aş da la schimb mintea pe care am dobândit-o şi sutele de vieţi pe care le-am trăit. Cărţile care te transformă cu adevărat nu sunt uşor de citit, sunt rare, şi cu atât mai speciale sunt cele care nu te transformă doar pe tine. Când voi fi mare, vreau să scriu o aşa carte! Iar ca să transform ultima frază într-o promisiune făcută faţă de mine, care să călătorească în timp cu ajutorul cuvântului tipărit, schimb „vreau să scriu” cu „voi scrie”. Când voi fi mare, voi scrie o aşa carte!