Caracteristicile dezvoltării copilului în perioada cuprinsă între 6/7- 10/11 ani

Între 6/7 ani și 10/11 ani se dimensionează stadiul de școlar mic ce corespunde ciclului primar de învățământ, relevante fiind comportamentele de adaptare la mediul școlar și implicarea în activitatea de învățare (Șchiopu & Verza, 1981).

Unii copii, mai ales cei care au frecventat grădinița, se adaptează rapid, integrându-se în colectiv, interiorizând cerințele și răspunzând adecvat, în timp ce alții au nevoie de perioade mai lungi de timp pentru acomodare, de atenție mai mare din partea învățătoarei/ învățătorului și a părinților, de încurajări și sprijin în realizarea sarcinilor școlare ce devin din ce în ce mai complexe pe parcursul stadiului, pe măsură ce capacitățile cognitive ale copilului se extind.                                                                               

Sursa foto: FREEPIK

Văzul și auzul sunt amplu implicate în sarcinile școlare, în orientarea în spațiul paginii, respectarea rândurilor, distingerea sunetelor și scrierea lor corectă, în limba maternă sau într-o limbă străină al cărei studiu a debutat, în unele cazuri, în stadiul preșcolar. Orientarea temporală este bine definită, copilul realizând ciclicitatea orarului săptămânal și putând reda ordinea activităților ceea ce permite o mai bună organizare.                                                                           

Evoluțiile de la nivelul motricității, inclusiv a mișcărilor fine conduc la rapiditate și control în reacții, scris din ce în ce mai rapid și îngrijit. Vocabularul este alimentat cu multe noțiuni noi, specifice conținuturilor studiate, comunicarea fiind cu atât mai eficientă cu cât copilul este stimulat și în mediul familial. Copilul cunoaște și respectă regulile gramaticale, își organizează ideile în comunicarea orală și scrisă, folosește fraze din ce în ce mai lungi, citește cu intonația  potrivită, respectă în scris semnele de punctuație. Pronunția poate fi afectată de apariția dentiției permanente, alte tulburări de pronunție pot fi menținute din stadiul de preșcolar. Omisiunea unui sunet sau a mai multora, substituirea acestuia, inversiunea sunetelor în cuvânt pot fi menținute și în scris, de aici importanța corectării tulburărilor de pronunție. Apar, mai ales la începutul stadiului, confuzii între literele asemănătoare, dificultăți în realizarea sintezei sunetelor în silabe și a silabelor în cuvânt,  în reținerea sensului unor cuvinte, utilizarea incorectă a unor noțiuni, a sensului figurat (Verza & Verza, 2017). Memoria este alimentată și solicitată permanent. La începutul stadiului memorarea este preponderent mecanică, iar ulterior se dezvoltă memoria logică și caracterul ei voluntar - copilul își propune să rețină conținuturi pe care le structurează, le organizează și le integrează în cadrul elementelor reținute deja. Reușește să reproducă mai bine decât în stadiul trecut cele memorate și înțelege importanța strategiilor de memorare, iar până la sfârșitul stadiului își însușește strategii de învățare (Verza & Verza, 2000). Reține mai ușor ceea ce îl interesează sau conținuturile disciplinelor predate de profesorii preferați. Atenția devine mai stabilă și se extinde timpul de concentrare.                                                      

Motivația pentru învățare este, inițial, extrinsecă- dorința de a bucura părinții și învățătoarea, diverse recompense promise de adulți, dar, ulterior, ca urmare a intensificării evaluării personale, a comparațiilor cu colegii, a înțelegerii mai bune a rolului învățării pentru succesul școlar și reușită în general se dezvoltă motivația intrinsecă. Copilul sesizează competiția și ierarhizarea în funcție de rezultatele școlare, dorindu-și să se remarce prin performanțele sale, prin comportamentele adecvate, politicoase, prin exprimare.

Sursa foto: FREEPIK

Școlarul mic înțelege cauzalitatea și operează cu litere, cifre, cuvinte, cantități, categorii (animale, forme geometrice, substanțe etc.), noțiuni aritmetice astfel reușind să redea realitatea concretă cu ajutorul conceptelor din ce în ce mai bine pe parcursul stadiului. Face diferența între posibil și imposibil, între real și fictiv, poate face comparații, descrieri și clasificări după criterii date (culoare, mărime, formă etc.). Puternic antrenată de învățarea școlară este și imaginația. Copilul realizează compuneri, desene după anumite teme, citește, povestește, recită, participă la orele de muzică etc. Devin, acum, tot mai evidente aptitudinile copilului care trebuie stimulate de către adulți în mediul familial, dar și în activități extrașcolare specifice - cercuri de matematică, cursuri de dans, înot, pictură etc. 

Sentimentele resimțite sunt și mai diverse, acum și în relație cu persoane diferite- colegi, prieteni, învățătoare, părinți, iar controlul emoțional este mai bun (Verza & Verza, 2017).                                                                                                             

Școlarul mic este mai autonom și preocupat să își planifice acțiunile. Efortul necesar învățării îl solicită și poate afecta adaptarea la viața de școlar. Atitudinile parentale de sprijin, înțelegere, entuziasm și căldură, laudă și recompensare, suport în planificarea timpului au efecte pozitive. Deși învățarea este prioritară, jocul se menține. Copilul preferă jocuri mai complexe, cu reguli respectate cu strictețe, jocurile de rol (în care rolurile sunt împărțite în funcție de caracteristicile fiecăruia, iar subiectele sunt complicate și influențate de acțiunea din filme, desene animate, spectacole de teatru, cărți pentru copii). Interesul pentru citit se menține ridicat, mai ales dacă a fost stimulat încă din stadiile anterioare, iar acum este susținut în școală prin lecturi obligatorii, dar și prin competiții în lecturarea unor titluri suplimentare. Legendele, cărțile de aventuri, jurnalele, biografiile, jocurile de mișcare, șahul, dar și jocurile de memorare, de atenție, jocurile de cuvinte, modelajul, artizanatul sunt specifice în această perioadă. Interesul pentru colecționare este ridicat și evoluează de-a lungul stadiului, obiectele colecționate fiind selectate în funcție de preferințele copilului pentru anumite domenii sau tematici (timbre, monede, reviste, cărți, șervețele, plante etc.).   

Referințe bibliografice:

Șchiopu, U., & Verza, E. (1981). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.   

Verza, E., & Verza, F. E. (2017). Psihologia copilului. București: Editura Trei.    

Articol scris de Asist. Univ. Dr. Sabina Stan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București