Cum învață creierul să citească

Învățând să citească și să scrie – un obiectiv major al programei școlilor primare -, copiii se eliberează de constrângeriile comunicării față în față și capătă acces la ideile și imaginația omenilor din ținuturi îndepărtate și din vremuri de demult. Odată ce pot să transforme semnele de pe o pagină în tipare sonore cu sens, copiii își pot dezvolta strategii tot mai complexe pentru a înțelege ceea ce citesc și pot folosi cuvintele scrise ca să exprime idei, gânduri, sentimente. (Dezvoltarea umană, Diana E. Papalia)

Să știi să citești pare o însușire evidentă.

Cititul este biletul tău către lumi pline de aventură! Poți călători pe dragoni care scuipă foc, să descoperi universul pe coada unei comete sau chiar să salvezi lumea – totul între paginile unei cărți. Dar te-ai gândit vreodată cum înveți să citești? Și, de ce uneori pare atât de dificil?

Activitatea preferată a  Micului Om este să stea cu nasul în cărți. A învățat să citească și de atunci nu s-a mai oprit. Atunci când citești foarte mult îți vin tot felul de idei și întrebări. Micul Om și-a pus cartea deoparte și s-a întrebat: Oare cum am învățat să citesc? Oare ce se întâmplă în creierul meu atunci când văd literele?

Care-i faza cu cititul?

Pentru a putea înțelege ce conține o pagină tipărită, copiii trebuie să stăpânească anumite abilități anterioare citirii: abilități de limbaj (vocabular, sintaxă, structură narativă) și abilități fonologice (corelarea literelor cu sunetele). Aceste procese ajută la decodificarea limbajului scris.

Cititul este o abilitate dobândită și nu un proces natural. În schimb, creierul nostru este cablat pentru producția de vorbire. Acest lucru înseamnă că pentru a putea citi, creierul nostru trebuie să preia limbajul auditiv și să-l traducă în scris.

Dacă din cuvinte se fac povești și din litere se fac cuvinte, înseamnă că poveștile se fac din litere. Micul Om îți recomandă să citești A fost odată un alfabet. Minipovești pentru (aproape) toate literele de Oliver Jeffers. Această carte te va ajuta să te împrietenești cu literele, o carte ca un abecedar, dar mult mai colorat și amuzant.

Să explorăm diferitele părți ale creierului și rolul pe care îl joacă atunci când învățăm să citim.

Emisfera stângă este partea creierului asociată limbajului, în special în forma scrisă. Acestă emisferă este împărțită în patru lobi: frontal, parietal, temporal, occipital.

În plus, există trei regiuni ale emisferei stângi utilizate pentru citire: zona vizuală (sistemul de procesare vizuală), zona de înțeles (comprehensiunea limbajului oral), zona sunetelor (locul unde se produce vorbire).

Pe măsură ce o persoană învață să citească, aceste regiuni sunt reconfigurate pentru a acționa ca un sistem de citire. Creierul nu este construit pentru citit. În schimb, acele zone sunt reconfigurate în timp, permițând creierului să se schimbe pentru a permite cititului să se întâmple.

Pentru a înțelege mai ușor ce se întâmplă în creierul lui, Micul Om a citit un manual de anatomie alternativ, decoperit în colecția miniGrafic.  Teatrul Corpului Uman de Maris Wicks este o bandă desenată care prezintă corpul uman într-un mod nostim și prietenos. Povestitorul este un schelet care începe să povestească despre componentele corpului uman, pornind de la celule și trecând prin toate procesele și sistemele organismului. Pe parcurs, mai divaghează cu lecții de fizică, zoologie sau medicină și oferă și sfaturi legate de alimentație, igienă și siguranță personală.

Așadar, să explorăm diferitele părți ale creierului și rolul pe care îl joacă în știința cititului.

 Lobul frontal este responsabil pentru conștientizarea sunetelor. Această parte a creierului acționează ca procesorul nostru fonologic, care ne ajută să analizăm sunetele vorbirii. Tot aici, se află se află aria lui Broca. Aria lui Broca este crucială pentru limbajul expresiv și producerea vorbirii.

Tare, încetișor, în șoaptă de Romana Romanyshyn, Andriy Lesiv este un album minunat ilustrat, în culori vii, care îți explică întreaga lume a sunetelor. Micii cititori vor fi captivați.

 Lobul parietal și cel temporal formează centrul limbajului receptiv. Este partea creierului care ne permite să înțelegem semnificația cuvintelor. Aici, se situează aria lui Wernicke, unde creierul analizează și leagă cuvintele de simbolurile lor sonore. Pe scurt, este locul unde liniile curbe de pe o pagină se conectează la sunete.

 Lobul occipital și cel temporal sunt situați în partea inferioară, din spate a creierului. Această zonă este adesea denumită „zona formei vizuale a cuvintelor” sau „casuța literelor”.

Ca să înțelegi de ce vezi, autorii Romana Romanyshyn și Andriy Lesiv și-au continuat călătoria în lumea simțurilor și au desenat cu multă migală și atenție universul lucrurilor văzute în cartea, Văd, nu văd, întrevăd.

Inițial, când ne naștem, această parte a creierului este folosită pentru a recunoaște fețe și obiecte. În felul acesta bebelușii își recunosc părinții. Totuși, pe măsură ce începem să învățăm să citim, această parte a creierului se adaptează: începe să recunoască litere și modele la cei care citesc. Această zonă se transformă într-un centru pentru stocarea informațiilor provenită din cuvintele tipărite. Ea devine procesorul ortografic al creierului pentru stocarea informațiilor despre cuvintele tipărite: ortografia cuvintelor, pronunția și semnificația acestora. Creierul se adaptează și se schimbă pe măsură ce învățarea are loc.

Așadar, dacă sunteți la început de drum, iar literele pare niște semne încâlcite, Micul Om îți poate trimite un ajutor de nădejde. Peppa Pig este unul dintre cele mai iubite personaje și este pasionată de citit. Exersează cu Peppa cu ajutorul acestor cărți:  Scrie și șterge! Primele litere sau Peppa Pig sărbătorește Ziua Cărții. Cititul alături de un personaj este mult mai distractiv.

Când elevii învață să citească, creierul vede un cuvânt, iar „căsuța literelor” începe să recunoască literele. Apoi, zona sunetelor începe să decodeze sunetul literei. În final, zona de înțeles a creierului intervine și leagă cuvântul de semnificația acestuia.

Știința cititului este omniprezentă și implică un proces complex. De aceea, este important ca părinții sau profesorii să trateze învățarea cititului cu blândețe.

Elevii începători au nevoie de încurajare și susținere, altfel se vor simți ca în această carte de Peter Brown, Domnișoara învățătoare e un monstru!

Mitul că cititul este natural încă există în mintea noastră.

Majoritatea oamenilor nu-și amintesc cum au învățat să citească. Ca adulți, cuvintele par să zboare de pe pagină, creând iluzia că alfabetizarea a fost ceva natural sau ușor. Cititul nu este ca mersul sau vorbitul; creierul nostru de cititor a avut nevoie să fie automatizat, astfel încât să proceseze literele și sunetele simultan.

De aceea, există și necititori. Micul Om are o recomandare specială pentru ei. Cum să faci să NU citești: Ghidul lui Charlie Joe Jackson de Tommy Greenwald este primul volum dintr-o serie dedicată celor mai înrăiți necititori din lume. O poveste amuzantă și inteligentă despre un puști care nu vrea nici măcar să se atingă de vreo carte. Însă, obiectivul lui îi aduce cele mai inedite surprize.

„O să dau şi câteva ponturi specifi ce despre citit – sau NE-citit – pe parcursul cărţii. Unele sunt despre cum să evitaţi cititul în general, stra tegia pe care, personal, o recomand, iar altele despre ˘ cum să scoateţi totuşi ceva bun din citit, dacă sunteţi absolut nevoiţi să citiţi o carte. Poate fi surprinzător de greu – să evitaţi citirea unei cărţi, la un moment dat, în viaţă chiar şi în şcoala generală, după cum se pare. Veţi înţelege mai mult pe măsură ce povestea noastră va începe să se depene. (Unul dintre prietenii mei cititori de cărţi, Jake Katz, a folosit odată această expresie în timp ce povestea despre referatul pe care îl scria. Mi-a devenit ceva mai puţin prieten în momentul acela.)” (Cum să faci să NU citești: Ghidul lui Charlie Joe Jackson de Tommy Greenwald )

Să nu uităm: toți elevii ar fi cititori fluenți dacă cititul ar fi fost atât de simplu. Știința cititului a demonstrat că în spatele descifrării unui text se află o întreagă rețea de conexiunilor neuronale.

Cititul este un proces complex care implică multe abilități lingvistice și cognitive. Mai mult de 40 de ani de cercetare în domeniul cititului au identificat dovezi care, dacă sunt implementate, vor schimba viețile copiilor.

Poate că este timpul să reevaluăm convingerile noastre despre știința cititului. Urmărește-l mai departe pe Micul Om și află noi curiozități despre știința cititului.

Iar, până atunci citește și celelalte aventuri ale lui Charlie Joe Jackson în lupta lui cu cărțile.

 Cum să faci să NU citești, dar să ai note mari: Ghidul lui Charlie Joe Jackson, Tommy Greenwald

 Cum să faci să NU citești în vacanța de vară: Ghidul lui Charlie Joe Jackson, Tommy Greenwald

 Cum să faci să NU citești dar să te umpli de bani: Ghidul lui Charlie Joe Jackson, Tommy Greenwald

 Cum să faci să NU citești dar să fii cool. Ghidul lui Charlie Joe Jackson, Tommy Greenwald

Surse: 

https://blog.heinemann.com/reading-is-thinking-when-kids-discover-that-theyre-understanding-as-they-read

https://www.structuredliteracy.com/the-science-of-reading-how-the-brain-learns-to-read/

https://www.lexialearning.com/blog/what-is-the-science-of-reading-how-the-human-brain-learns-to-read

https://www.researchgate.net/publication/256530887_The_Science_of_Reading_and_Its_Educational_Implications