Anchetă „Locuiește în povesteˮ #4 | Daria Merce: „Nimeni nu trebuia să știe că scriuˮ
DARIA MERCE este studentă Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. A locuit de trei ori, adică maximum posibil, în poveste, asistând, printre altele, la întâlnirile ardelenilor cu extratereștri (a scris o proză scurtă despre asta). A fost finalistă și la un concurs național de eseuri inițiat de Dilema veche. Scrie. Are de gând să scrie.
Nu am știut că vreau să scriu. Și până la urmă, de ce aș vrea? Nu se presupune că trebuie să învăț, să termin liceul și să încep să lucrez în mica fabrică din orașul minier în care locuiesc? Că trebuie să îmi construiesc o casă, ca toată lumea, să îmi întemeiez o familie, ca toată lumea? Pot să mă îndepărtez de calea pe care părinții mei, bunicii mei, străbunicii mei au ales-o? Alegerea nu e deja făcută? Nu au luat-o deja alții pentru mine?
Nu mi-am pus întrebările acestea până târziu. La 14 ani, la vârsta la care am câștigat pentru prima dată concursul Locuiește în poveste, încă plănuiam să devin bibliotecară, imaginându-mi toate cărțile pe care aveam să le citesc și, culmea, să și fiu plătită pentru asta.
M-am hotărât să scriu pentru concurs, dar, din motive necunoscute chiar și mie, trebuia să fie un secret. Nimeni nu trebuia să știe că scriu, nici părinții, nici prietenii, nimeni. Mi-era rușine că vreau să scriu.
Și am scris. Și undeva pe la mijloc m-am hotărât cine este personajul principal, ce o să facă și de ce vrea să facă. Și am rescris. Am uitat că personajul meu trebuie să poarte un nume, așa că l-am botezat în grabă. M-am gândit că ar trebui să aibă câțiva prieteni, așa că i-am dăruit. M-am gândit că ar trebui să pornească într-o aventură, așa că l-am adus unde altundeva decât acasă, în Bihor.
Spre surprinderea mea, am câștigat. Eu, Daria, care până în ziua în care a trebuit să îi spun mamei că îmi fac bagajele să pornesc în tabără, nu am spus nimănui că îmi place să scriu; eu, Daria, Daria-de-la-parter, Daria-din-cel-mai-micoraș-de-pe-Pământ; eu, Daria, cea mai obișnuită fată din lume, da, chiar eu, eu am ceva special și am onoarea să merg acolo să văd și să ascult oameni de care am auzit numai la televizor.
Nu are rost să vă povestesc cât de greu i-a fost mamei să se urce cu mine în tren, neștiind ce se află la capătul liniei. Ce oameni speciali am cunoscut, de la Maria, Theo și Alexandra, la oamenii care m-au făcut să cred în mine, la doamna Ioana Nicolaie, la domnul Florin Bican, la doamna Diana Zografi, câțiva dintre mentorii mei din cele trei tabere câștigate. Are rost să scriu, în schimb, despre familia mea, care a sacrificat atât de mult ca eu să fiu cine sunt și despre bucățica mea de acasă, despre care abia acum observ că s-a aflat în toate cele trei povești pe care le-am scris.
Ancheta „Locuiește în povesteˮ a fost coordonată de scriitoarea Ioana Nicolaie și a fost publicată în revista Tribuna Învățământului (nr. 12 | Decembrie 2020).