Trei curiozități din adolescența lui Roald Dahl
Aceasta nu este o autobiografie. Nu mi-aş scrie niciodată propria istorie. Pe de altă parte, de-a lungul anilor mei de tinereţe, din şcoală şi imediat după aceea, mi s-au întâmplat câteva lucruri pe care nu le-am uitat niciodată.
Niciunul dintre aceste lucruri nu e important, dar fiecare a lăsat o atât de straşnică impresie asupra mea, încât n-am reuşit să mi le scot niciodată din minte. Fiecare, chiar şi după cincizeci şi, în unele cazuri, şaizeci de ani, a rămas gravat în memoria mea.
Viața unui adolescent în secolul XX nu era ușoară, mai ales dacă studiai la o prestigioasă școală privată englezească precum Repton. În aceste instituții era o practică tradiţională ca elevii din anii mai mici să joace rolul de servitori – cu sarcini mai mici sau mai mari, în funcţie de şcoală şi epocă – pentru elevii din ultimul an. Practica aceasta purta numele de fagging şi a apărut în secolul al XVI‑lea, a atins apogeul răspândirii sale în secolul al XIX‑lea şi a dispărut în jurul anului 1980.
Încălzitorul preferat de WC al lui Wilberforce
Roald Dahl nu a fost doar scriitor, spion, pilot militar, istoric al ciocolatei și inventator în domeniul medicinei. Autorul unor romane celebre precum Charlie și Fabrica de Ciocolată, Matilda, Marele Uriaș Prietenos a fost și ... încălzitor de WC-uri.
Era o tradiție ca elevii mai mari să profite de statutul lor pentru a-i pune pe cei mai mici la tot felul de îndeletniciri umilitoare. Iernile la Repton erau atât de reci încât era un chin să folosești toaleta. Cele şase cabine de toaletă ale căminului nu aveau uşi şi se găseau într‑o căsuţă separată, neîncălzită, ceea ce însemna că, într‑o zi rece de iarnă, puteai face degerături dacă stăteai acolo prea mult timp.
Însă Wilberforce, un atlet temut, a descoperit o soluție ingenioasă: îi obliga pe boboci să îi încălzească locul la budă. Din păcate, Roald Dahl nu a scăpat de această practică inumană, dar a făcut ha-ha-haz de necaz în stilul său caracteristic. Devenind încălzitorul preferat de WC al colegului său, Dahl și-a folosit timpul petrecut la baie într-un mod constructiv: a citit operele complete ale lui Dickens.
Dublu-căpitan de Fives și de Squash
Spre surprinderea sa, Roald Dahl a fost foarte talentat la... sport. Era atât de bun la jocurile sportive încât a câștigat competiția de fives pe școală atât la juniori, cât și la seniori, la numai 15 ani. Deși a căpătat râvnitul titlu Căpitanul de Fives, el nu s-a bucurat pe parcursul școlii de toate privilegiile pe care le primeau sportivii.
Din cauza problemelor cu cadrele didactice, Dahl a fost singurul căpitan de fives și de squash din istoria școlii Renton care nu a devenit boazer. Însă scriitorul recunoaște că nu ar fi onorat acest statut: la urma urmelor, nu ar fi fost în stare să bată boboci nevinovați.
Fotograf premiat de Societatea Regală de Fotografie din Londra
Dahl și-a descoperit pasiunea pentru fotografie în adolescență. Era atât de pasionat de acest domeniu încât și-a făcut o cameră obscură mică într-un colț al clădirii de muzică, unde își manevra plăcuțele de sticlă, își developa negativele și le mărea.
Arthur Norris, profesor de arte, a fost atât de impresionat de talentul elevului său încât a organizat o expoziție cu fotografiile lui Dahl folosind întregul spațiu al Școlii de Artă. Mai mult, la 18 ani, scriitorul a câștigat premii și medalii de la Societatea Regală de Fotografie din Londra și din Olanda.
Nu în ultimul rând, Roald Dahl a câștigat medalia de bronz de la Societatea Egipteană de Fotografie din Cairo pozând una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii, Arcada din Ctesiphon, din Irak. Este cea mai mare arcadă nesusținută din lume, iar autorul a făcut poza în timp ce se antrena pentru RAF (Royal Air Force).
Sursa informațiilor este chiar Roald Dahl în volumul Din copilărie.
