Timpul e de partea mea: Cronicile Domnișoarei Poimâine

06 decembrie 2019
Timpul e de partea mea: Cronicile Domnișoarei Poimâine

T: Timpul e de partea mea

Versul ăsta al trupei de future rock The Leprechauns o însufleţeşte în fiecare zi pe Domnişoara Poimâine, care vrea să revoluţioneze managementul timpului. O fire rebelă, cu o minte sclipitoare, ea contestă modul învechit şi obtuz în care unchiul ei, Tempus Întâiul, guvernează asupra timpului, pe care ea vrea să-l plieze la schimbările rapide din lumea oamenilor. Încăpăţânarea lor îi învaţă pe amândoi o lecţie valoroasă despre acceptare şi familie.   

 

Acesta este firul poveştii din noua carte pentru copii semnată de Adina Rosetti, Cronicile Domnişoarei Poimâine 1: Vremea Vrăjitoarei Niciodată. Venită în continuarea unui volum pe care l-a publicat în 2014 – Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, cartea dezvoltă un univers complex construit în jurul conceptului de timp şi-i învaţă pe cei mici despre răbdare, iar pe cei mari îi îndeamnă să nu se mai agaţe aşa de mult de trecut şi să îmbrăţişeze viitorul.

 

 

        

 

 

Timpul este supravegheat şi controlat dintr-o lume paralelă cu a oamenilor, Regatul Timpului, cu centrul în Oraşul Etern. Responsabili cu asta sunt Tempus Întâiul, un monarh autoritar şi patriarhal, şi trei dintre copiii săi – Doamna Ieri, Domnul Azi şi Domnişoara Mâine – care adiministrează cele trei dimensiuni ale timpului: trecutul, prezentul şi viitorul. Cealaltă fiică a regelui, NeverNever, a avut o soară diferită: a devenit Vrăjitoarea Niciodată, un villain al regatului, după ce Tempus Întâiul a exilat-o pentru că a fost la un pas de a distruge omenirea.

 

Domnişoara Poimâine a avut parte de un tratament similar din partea unchiului ei, pe care îl consideră un moşuleţ decrepit ce lasă timpul să curgă aiurea: nici prea repede, nici prea încet. Ea ar vrea să curgă mai repede, pentru că „trăim în secolul vitezei”, iar lumea trebuie să ţină pasul cu noile schimbări tot mai rapide. Vizionară şi ingenioasă, ea crede, de exemplu, că amintirile n-ar mai trebui ţinute în borcane, o metodă de arhivare desuetă, ci stocate digital.

 

Indignarea o face să-l adoarmă pe Tempus Întâiul cu ajutorul Vrăjitoarei Niciodată şi să accelereze timpul, pe vremea când era doar o fetiţă. O opreşte însă spiriduşul Vreodată, iar unchiul ei o trimite în exil, în Viitorul Îndepărtat. Acolo, trăieşte singură şi amestecă în ciorba cu începuturi şi sfârşituri de timp – jobul pe care i l-a încredinţat unchiul ei. E adolescentă acum, are părul violet, se îmbracă în negru şi ascultă în căşti muzica celor de la The Leprechauns: patru spiriduşi rebeli ca şi ea, care-şi vopsesc feţele precum Carla’s Dreams.

 

 

        

 

                               Adina Rosetti, Cronicile Domnişoarei Poimâine 1: Vremea Vrăjitoarei Niciodată (Editura Arthur, 2019) Ilustrații de Oana Ispir

 

 

Muzica lor e singurul ei refugiu într-un loc unde se simte abandonată şi respinsă. Totul se schimbă însă când verişoara ei, Domnişoara Mâine, o invită la nunta ei. De-acolo lucrurile o iau razna şi se dezvoltă, treptat, un univers încâlcit şi fascinant, cu călătorii în Extremul Viitor, la Piraţii Timpului, sau la umbrele din Negura Vremurilor, cu opriri la Izvorul Timpului Pur – de unde izvorăşte timpul, sau la Piaţa Neagră a Timpului – unde traficanţii vând Cristale de Timp Pur, din care este fabricat viitorul. Toţi se roagă să nu ajungă în Tunelul Uitării, unde sunt şterşi de pe faţa Pământului, iar cei privilegiaţi mănâncă sufleuri de amintiri sau jeleuri cu speranţe.   

 

Domnişoara Poimâine află că „trădătorul” Vreodată, student la Filosofia Timpului, este solistul trupei ei preferate şi fură puterea din mâinile lui Tempus Întâiul doar pentru a i-o oferi, fără să ştie, Vrăjitoarei Niciodată, care o păcăleşte. Aceasta instaurează o dictatură controlată de Corporaţia Timpului şi bagă frica în oameni prin intermediul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, alcătuit din umbre care răpesc cetăţeni pentru a-i transforma la rândul lor în umbre. Înzestrată cu puterea de a opri timpul în loc, Vrăjitoarea Niciodată se foloseşte de ea ca să facă aşa-zise Opriri de Timp, pentru a-i controla pe supuşi şi a le distruge, încet, vieţile.

 

Povestea de dragoste care se naşte între Domnişoara Poimâine şi spiriduşul Vreodată, dorinţa reîntregirii familiei lui Tempus Întâiul şi a recuperării armoniei în regat îi însufleţeşte pe toţi în lupta împotriva vrăjitoarei. La final izbucneşte o revoluţie în spatele căreia se află Mişcarea Secretă de Rezistenţă Temporală şi toţi învaţă din vanitatea lor şi din greşelile trecutului.

 

Un text de Dacian Negrea

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART