Povestea kendamei pierdute - Adina Rosetti

06 septembrie 2018
Povestea kendamei pierdute - Adina Rosetti

Povestea kendamei pierdute este o istorie magică din Ferentari. Cei mai mulţi dintre noi, când auzim de cartierul Ferentari, mai ales dacă suntem bucureşteni, dar nu numai, ne gândim la sărăcie, infractori şi mizerie.

Cartea nu cosmetizează aceste aspecte, dar nici nu pune accentul pe ele. Subiectul cărţii nu este despre sărăcie şi mizerie, ci despre cum pot  fi ele combătute prin puterea implicării comunitare.

 

Ionuţ şi Diana sunt doi copii care locuiesc în Ferentari, merg la şcoală, se plâng de teme şi se joacă pe stradă cu alţi copii în timpul liber. Diana este de etnie romă şi urmează cursuri de dans rom. Ionuţ este pasionat de kendama şi visează să aibă un canal de YouTube cu milioane de vizualizări.

 

Pentru aspectele legate de traiul zilnic al copiilor, scriitoarea s-a documentat foarte bine, în cadrul atelierelor de storytelling la care au participat copii de la Clubul de Educaţie Alternativă din Ferentari. Ştie despre tricks-urile de kendama, despre formaţia Noaptea Târziu pe care copiii o urmăresc pe YouTube, despre jucăriile la modă (spinnere şi hoverboard) şi despre jocurile video, cum e Five Nights at Freddy’s, un joc care îl cam sperie pe Ionuţ.

 

 

Ca în toate poveştile, fie ele din Ferentari sau de altundeva, există, desigur, şi un personaj negativ: Leo, un băiat mai mare de pe Aleea Duhurilor, cea mai rău famată zonă din cartier. Aleea Duhurilor e plină de gunoaie, de oameni cenuşii care nu muncesc, de copii care nu merg la şcoală. Este o zonă sumbră, în care copiii „care ascultă de părinţi” nu au voie să se aventureze niciodată. După ce îi fură kendama lui Ionuţ, aici se ascunde Leo, crezând, probabil, că cei doi copii nu vor veni după el.

 

Însă, aşa cum v-am spus de la început, povestea e magică. Leo se dovedeşte a fi un vrăjitor care îşi schimbă forma, bătrâna care intervine să-i salveze pe Diana şi pe Ionuţ de duhurile cenuşii este o zână, iar soluţia pentru a transforma Aleea Duhurilor în tărâmul cu căsuţe şi livezi care fusese cândva este una miraculoasă.

 

 

Deşi întâmplările magice care urmează sunt cele care îi vor încânta pe copii, de fapt nu este nimic magic în felul în care Aleea Duhurilor se transformă. Mesajul transmis de autoare este limpede: implicarea şi incluziunea socială, alfabetizarea, proiectele de igienizare sunt cele care transformă comunitatea.

 

Copiii se adună şi, cu ajutorul obiectelor lor magice, redau Aleii Duhurilor strălucirea de odinioară: Andrei distruge muntele de gunoi, iar Netty sună la primărie să ceară ajutor. Ba chiar contactează şi câţiva artişti care să vină să concerteze pentru comunitate.

 

Raluca le redă femeilor demnitatea, oferindu-le haine curate – ceea ce ne demonstrează cât de importante sunt igiena, aspectul îngrijit şi asigurarea nevoilor de bază ale oamenilor. Eliza foloseşte unicornul de pluş pentru a aduce joaca şi veselia înapoi pe Aleea Duhurilor, iar Marina le citeşte copiilor poveşti. Ramona plantează flori şi restaurează locurile de joacă distruse.

 

Componenta pe care o aduce Diana, protagonista poveştii, este relaţia oamenilor cu tradiţiile lor: Diana dansează pe Aleea Duhurilor un dans rom, după o melodie tradiţională cântată de Zâna Maria. Dansul ei însufleţeşte zona, ceea ce ne demonstrează că păstrarea culturii rrome este importantă, dacă vrem ca această comunitate să prospere. Scopul final nu este desprinderea romilor de tradiţiile lor – deşi la final, Diana declară că se va mărita cu cine doreşte ea şi doar din dragoste, ceea ce sugerează progres – ci dezvoltarea comunităţilor, în prezent defavorizate, prin educaţie şi măsuri sociale implementate în mod responsabil pe termen lung.

 

 

Povestea kendamei pierdute este un scurt roman, ilustrat cu măiestrie de Irina Dobrescu. Este prima carte românească pentru copii în care protagonişti sunt de etnie rromă. A fost scris şi publicat ca parte din proiectul Noii Povestitori, un proiect destinat autorilor de literatură pentru copii, care îşi doresc să includă în operele lor şi copii de etnie romă.

Recomandare de vârstă: 8+

 

Un text de Laura Frunză

Fotografii de Ema Cojocaru


 

Cartea a fost lansată în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2018,

în prezența autoarei și a ilustratoarei, în parteneriat cu Asociația Cu Alte Cuvinte.


"Povestea kendamei pierdute", Adina Rosetti

Ilustrații de Irina Dobrescu

Arthur, 2018

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART