De vorbă cu Mircea Pop

03 septembrie 2014

Pe când stăteam în Ilustanbul, la câteva clicuri distanță de artiștii cu care colaborăm pentru cărțile Editurii Arthur, am avut ocazia să schimb câteva impresii despre literatură și despre ilustrații cu Mircea Pop. Mircea este cu siguranță cel mai activ membru al restrânsului grup de ilustratori cu care lucrăm. Doar în ultima perioadă a realizat desenele pentru Copila-Stea de Jerry Spinelli, a ilustrat copertele cărților Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal, Abatorul cinci de Kurt Vonnegut, Tuck pentru totdeauna de Natalie Babbitt, Percy Jackson și Olimpienii. Blestemul titanului de Rick Riordan. Ei, și lucrurile astea sunt deja vechi, pentru că Mircea ne arăta, cu ocazia interviului cu scriitorul Florin Bican, câteva ilustrații wow pentru volumul, în curs de apariție, Și v-am spus povestea așa. Dacă nu vă mai amintiți despre ce era vorba, citiți aici.



[caption id="attachment_355" align="aligncenter" width="367"]mircea pop familia mea Ilustrație pentru volumul Familia mea și alte animale de Gerald Durrell[/caption]

La fel cum am procedat cu ceilalți invitați la discuție, am demarat conversația întrebându-l pe Mircea despre cartea lui preferată.

„Cu toate că nu prea am așa mult timp la dispoziție pentru lectură, mai ascult câte o carte audio din când în când. Ultima a fost Foundation de Asimov, încă mai am câțiva MB din primul volum, e work in progress, dar m-a prins în poveste si aștept cu drag să aflu deznodământul [...] De ce îmi place? Cred că intriga e vinovată pentru asta și faptul că acțiunea e plasată într-un viitor în care oamenii au colonizat Calea Lactee. Autorul a creat un univers complex cu o structură și elemente vizuale care imaginate îmi gâdilă simțurile. Peisajele epice cu orașe evoluate tehnologic îmi amintesc de arta lui Syd Mead sau Moebius.”



[caption id="attachment_367" align="aligncenter" width="400"]Ilustrație de Syd Mead Ilustrație de Syd Mead[/caption]

Pe zona de science fiction sunt mult mai în temă colegii mei de la Editura Paladin, unde au fost publicate două volume din seria Fundația și trei din Imperiul. Vă invit să le descoperiți aici.

Mergem mai departe și aflăm câteva lucruri despre artistul preferat al lui Mircea: „Moebius [e] pur și simplu genial. Arzach e unul din bd-urile mele preferate, e plin de compoziții cu o încărcătură mare, dar, în același timp, spațiale, aerisite. E o plăcere să urmărești povestea. The Horny Goof are un ou de piatră care iese din pământ ca micul căluț din povestea cailor de Florin Bican, o imagine foarte puternică, mai ales când este dematerializat și parcă teleportat lăsând la iveală un personaj în interior. Cred că tocmai aceste artificii în structura poveștii dau o calitate superioară rezultatului final. Fară storyline-ul bine pus la punct, desenul chiar dacă e bine făcut n-ar avea același impact... [Ar fi mai] multe de zis despre acest omuleț excepțional…”



[caption id="attachment_368" align="aligncenter" width="375"]coperta Arzach coperta Arzach[/caption]

La final am lansat întrebarea al cărui răspuns mă interesa cel mai tare, și anume: “Care a fost proiectul la care ai lucrat cu cea mai mare plăcere?” “Toate au venit cu un anumit set de provocări,” îmi scrie Mircea Pop. “Darul lui Jonas a avut o poveste foarte mișto, dar în același timp a fost prima ilustrată în liner după o pauză de un an în care am lucrat doar digital. Am fost nevoit să reciclez vreo două pagini până mi-am intrat în ritm... Chiar nu am o carte preferată. Simt că evoluez cu fiecare și nu pot scoate niciuna de pe listă tocmai pentru că m-au adus în punctul acesta. Sunt curios să văd ce urmează, dar ținând cont ca toate au fost surprize plăcute nu mă aștept la altceva.”



[caption id="attachment_369" align="aligncenter" width="311"]Ilustrație pentru Darul lui Jonas de Lois Lowry Ilustrație pentru Darul lui Jonas de Lois Lowry[/caption]

Îți mulțumesc frumos, Mircea Pop, pentru că ai acceptat să răspunzi la întrebările mele. Aștept în continuare să fiu surprins de desenele pe care le vom primi de la tine și sper să apucăm să ne mai și vedem, așa cum ne-am amenințat reciproc la sfârșitul taberei de creație Locuiește în poveste de la Bușteni.

Vă recomandăm şi