"Pericol" - de Raluca Poenaru - o pledoarie pentru copilăria trăită în joacă

Nu știu dacă Raluca Poenaru a trecut printr-atâtea peripeții ca protagonistul din Pericol ca să câștige Trofeul Arthur, ediția a V-a, dar iată că a făcut-o și romanul ei de debut a văzut lumina tiparului la editura Arthur în 2017. Pericol nu este, așa cum v-ați aștepta, vreun thriller plin de suspans, ci un roman amuzant pentru copii. Conectat la realitatea românească și perfect adaptat nevoilor de lectură ale copiilor de 10 ani, Pericol va fi pe placul tuturor celor care au îndrăgit serii celebre precum Jurnalul unui puști sau Jurnalul unei puștoaice.

Pericol e un băiat de 10 ani. Pe el îl cheamă Eugen, dar i se pare mai cool să fie strigat Pericol. Porecla și-a căpătat-o la grădiniță, când era spaima colegilor și a rămas cu ea, dar și cu cel care i-a dat-o, bunul său prieten, Sirenă.

Lui Pericol îi plac toate chestiile alea pe care le iubește orice băiat de vârsta lui: să se joace pe tabletă, să bea Cola, să facă lucrurile de capul lui, să nu petreacă prea mult timp prin natură, să evite orice fel de responsabilitate școlară și.... cel mai mult și mai mult, să nu-l mai bată părinții la cap. Așa că se decide să participe la o serie de competiții școlare ca să câștige o tabără gratuită la mare.

”Două săptămâni singur la mare, vă dați seama? Merită orice efort! Fără ”Hai, scularea, e 7, pierdem ultravioletele!”, fără ”Mănâncă-ți cerealele, vrei să te constipi?”, fără ”Fă duș,ce faci, stai cu nisipul în fund?”, fără ”Întâi dăm cu cremă, apoi stăm 15 minute la soare, pe urmă intrăm în apă, dar numai dacă e rece”, fără reguli și pedepse și negocieri și iar pedepse.”

Doar că Pericol nu e nici prea sportiv, nici prea priceput la materiile de la școală și nici prea dispus să colaboreze cu alții ca să ducă la bun sfârșit ceva. Nu pare dispus să facă echipă cu mai nimeni; de la tocilarul clasei până la fetele cu funde roz, toți i se par lui Pericol nedemni de compania lui.

Dar, așa cum se întâmplă de obicei, eroul nostru ajunge, fără voia lui, să fie înscris și la ștafetă, și la concursul de creație și la cercul de zoologie. Și după ce că are atâtea de făcut pentru a se pregăti, Pericol mai trebuie să-și înlocuiască fratele la cursul de olărit, să aibă grijă de câinele unui vecin (în condițiile în care detestă câinii) și să dea de urma vacii-suvenir a mamei sale, pe care tot el a făcut-o pierdută, din greșeală.

Sesiune de autografe Raluca Poenaru la lansarea cărții (Gaudeamus 2017)

Belelele se țin lanț de Pericol, însă mereu găsește soluții creative să iasă din ele cu fața curată. În ajutor, îi sar și prietenii, desigur: Sirenă și cele două fete proaspăt alăturate duo-ului masculin, care, până atunci, nu avea deloc ochi pentru fete.

Printre cele mai memorabile faze se numără cu siguranță cea în care Pericol, îmbrăcat în costum de Darth Vader (imaginea de pe copertă), cu un ceas de bucătărie în mână, îi sperie pe adolescenții care scuipau semințe pe treptele sălii de sport, dar și cea în care Pericol merge într-o excursie cu cortul cu părinții care pare un fiasco scos dintr-un episod cu Mister Bean.

Amuzantă și ușor de citit, această carte este o pledoarie pentru copilăria trăită în joacă. Deși am ridicat din sprâncene la unele dintre purtările sau gândurile lui Pericol, am rămas impresionată de post scriptum-ul în care băiatul vorbește despre copilărie:

”Copilăria e atunci când ești fericit. Și fericit ești atunci când te joci. Dar copiii nu prea se mai joacă acum. Copiii merg la școală, fac teme, fac pregătire la matematică și engleză, fac fel de fel de sporturi, și pian și balet și pictură și alte lucruri care mai de care mai neplăcute și mai inutile. (...) Copiii ajung uneori acasă mai târziu decât părinții. (...)

Pentru că în afară de teme, copiii trebuie să respecte și milioane de reguli de-ale adulților. Reguli pe care adulții nu le respectă.”

Un text de Laura Frunză

Credit foto Ema Cojocaru

Pericol, Raluca Poenaru

Marele Premiu Trofeul Arthur, Ediția a V-a