Oana și Tudor testează Experimentele științifice pentru copii

Cum poate o rachetă să zboare atât de sus?

De ce au tractoarele roțile așa de mari?

De ce ne curentăm ușor atunci când ne frecăm hainele unele de altele?

De ce pui drojdie în aluatul de pizza?

Sunt doar câteva întrebări pe care le-am primit în ultimii ani de la puștiul meu Tudor, de cinci ani și ceva. La unele am găsit răspunsuri rapid, pentru altele a trebuit să caut pe internet și să mă gândesc apoi cum să-i explic electricitatea statică și sistemele de propulsie complicate. E drept că tot mi se par mai ușoare decât întrebările de pe la doi ani, de tipul De ce mâna dreaptă e în dreapta și mâna stângă în stânga? E drept că am auzit că se poate și mai greu. Cum face furnica? Pe bune, cine știe cum face furnica?

Dar să revenim la întrebările mai actuale, care ne-arată că n-au fost degeaba orele alea de fizică și chimie din generală și liceu. Imediat cum am dat de volumul care deschide noua colecția a Editurii Arthur, Academia Arthur, mi-am zis că e ocazia perfectă să-mi împrospătez memoria în materie de fenomene fizice și chimice și să-i răspund lui Tudor la întrebări – cum altfel, decât experimentând. Este vorba de Evrika! Experimente științifice pentru copii de Crystal Chatterton. În plus, e instrumentul perfect pentru câteva ore bune de distracție. Căci ce e învățatul fără chicoteli, ochi mari de uimire și râsete în toată regula?

Tradus de Ioana Avădănei, volumul lui Crystal Chatterton acoperă cele cinci arii în jurul cărora se concentrează educația în multe sisteme de învățământ: STEAM, adică știință, tehnologie, inginerie (prin englezescul engineering), artă și matematică. Autoarea propune o serie de experimente pentru fiecare secțiune, nu înainte de a ne face o scurtă introducere despre cum putem folosi cartea. „Veți avea ocazia ca, pornind de la principii simple, să obțineți rezultate impresionante și creative”, ne promite ea, și, după cum vom vedea, chiar se ține de cuvânt. 

Partea cea mai faină este că, cu câteva excepții, toate experimentele pot fi realizate cu obiecte care se găsesc de obicei prin casă. Adică nu va trebui să răscolim magazinele de bricolaj ca să vedem cum funcționează bulele de dioxid de carbon, cum acționează sarea în contact cu gheața sau care-i treaba cu gravitația. Sigur, cine vrea să aprofundeze este invitat să facă rost de magneți, de gheață carbonică sau de pistol de lipit. 

Puteți alege un experiment în funcție de gradul de dificultate sau de timpul necesar realizării sale, acestea fiind indicate de la bun început. În plus, la final există un index, așa că se pot selecta exerciții și în funcție de fenomenul sau reacția care ne interesează. Ca totul să fie și mai util, autoarea a adăugat și un glosar, unde explică termenii științifici folosiți. Asta dacă vreți să le explicați rapid copiilor ce înseamnă cristal, fungus sau presiune sau dacă puștii mai mari vor să afle singuri ce sunt momentele cinetice sau care e diferența dintre un solvat și solvent.
 

Cum Tudor a prins gustul experimentelor când a testat cu bunica lui dizolvarea carminului în apă și a privit la un microscop de jucărie o frunză de tei macerată în prealabil în sirop, a fost foarte entuziasmat să testăm împreună câteva provocări din Evrika! Experimente științifice pentru copii. Profitând că am fost adultul din ecuație, l-am îndemnat să nu le alegem chiar pe cele mai grele sau mai lungi. Ba uneori le-am ales chiar pe cele mai simple. Pe de o parte ca să înțeleagă mai ușor chestiunile științifice din spate și, pe de alta, că doar tot pe mine cădeau strânsul și curățatul la locul faptei. Cert este că am decis să facem cel puțin un experiment din fiecare categorie STEAM.

Un alt punct forte al cărții este felul cum autoarea împarte pașii fiecărui experiment. Mai întâi lansează o ipoteză sau o întrebare la care îi invită pe copii să răspundă, dându-și cu părerea sau imaginându-și ce se va întâmpla. Apoi listează materialele necesare și pașii de urmat, neuitând să atenționeze dacă mânuirea unor instrumente are nevoie de implicarea adulților sau dacă e nevoie de atenție sporită pentru altele (cum ar fi apa fierbinte sau pistolul de lipit). Apoi are o secțiune de observații, unde ne invită să insistăm pe anumite aspecte ale experimentului și una de „Acum încearcă asta!”, unde ne propune și variante, putând modifica un parametru sau altul pentru a vedea dacă și efectul final este altul. Partea mea preferată este căsuța mov numită „Cum și de ce”, unde explică pe îndelete cum și de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. 

Pentru că ne-am luat în serios rolul de minicercetători, ne-am înarmat cu un carnet și un pix (și niște carioci, căci ținem la aspectul muncii noastre) și ne-am apucat de experimentat. Ce a ieșit vedeți mai jos! Disclaimer: fotografiatul nu a fost niciodată punctul meu forte, iar lumina, fie ea naturală sau artificială, clar a avut ceva împotriva mea.
 

1. LA DREAPTA SAU LA STÂNGA? / Știință

Unul dintre cele mai simple experimente din carte (simple de făcut, nu de explicat, cum vom vedea) a fost acesta. Nu am avut nevoie decât de o foaie de hârtie, de un marker, de un pahar și de apă. Am desenat o săgeată pe hârtie, pe care am plasat-o în spatele paharului gol. Privind prin pahar, sensul săgeții era același ca pe hârtie. Urmând propunerea autoarei, ne-am întrebat ce se va întâmpla cu săgeata dacă umplem paharul cu apă. Tudor a crezut că aceasta nu se va mai vedea la fel de bine. Dar i-a plăcut la nebunie când a observat că, odată paharul plin cu apă, sensul săgeții se schimbase. „Cum s-a întâmplat asta?” „Refracția luminii, dragul meu Watson”, îmi venea să-i spun, dar a trebuit să găsesc o formulare mai potrivită pentru a explica de ce, atunci când trece prin pahar, lumina „se refractă sau se îndoaie și e focalizată spre centru, într-un focar din partea opusă”, astfel că imaginea apare răsturnată. 

2. BALON DE DROJDIE / Știință

La fel de mare efect a avut și experimentul care a necesitat drojdie uscată, zahăr, apă caldă, un balon, o sticlă cu gât subțire și un bol. De data aceasta Tudor a intuit corect că balonul pus pe gura sticlei se va umfla. Exact așa s-a întâmplat: am amestecat în sticlă drojdia, zahărul și câteva linguri de apă călduță, am pus balonul pe sticlă, iar sticla într-un bol cu apă caldă. După câteva minute, drojdia a început să acționeze și dioxidul de carbon eliberat s-a refugiat în balon, care a început să se umfle. Un succes!
 

3. POPCORN MATEMATIC / Matematică

Ne-am postat lângă cuptorul cu microunde cu punga plină cu grăunțe și cântarul de bucătărie și am început experimentul. 

Când l-am întrebat ce crede că se va întâmpla cu greutatea (știu, nu e același lucru cu masa, dar am mers pe simplificare) pungii de popcorn după ce o vom scoate din cuptor, Tudor a spus că probabil va fi mai grea. Așa că mare i-a fost mirarea când a văzut că cele 111 grame de la început au rămas aceleași și după ce punga s-a umflat și boabele de porumb au pocnit și au devenit minunate flori albe. Bine, asta după ce i-a trecut mirarea pocnitului în sine, fiind prima dată când a fost martor la o astfel de transformare (nu-s adepta purismului gastronomic, dar de pungi de popcorn pentru microunde ne-am ferit până acum; îl luam gata făcut).

Recunosc, am ales acest experiment ca să am ocazia să fac niște floricele de porumb. Din care, cu sinceritate, nu s-a mâncat decât pentru a demonstra și corolarul legii conservării masei: dacă bagi mâna cu nerușinare într-o pungă aburindă, cu miros îmbietor, masa se va modifica. Sută la sută.

4. PUNGA CARE NU CURGE / Știință

La acest experiment am fost sceptică, trebuie să recunosc. Cum să bagi niște creioane într-o pungă plină cu apă și să nu curgă nicio picătură? Așa că și eu, și Tudor am plecat de la premisa că ne vom face fleașcă odată ce spargem punga cu primul creion. Am zis totuși să facem o încercare. Am umplut o pungă cu fermoar cu apă, am scos cu atenție aerul înainte s-o sigilăm și am ascuțit bine de tot patru creioane. Scria în recomandări să folosim cât mai multe, dar am zis să nu riscăm. Pentru siguranța parchetului nostru am așezat punga într-un castron mai mare. Nu de alta, dar chiar nu voiam să inundăm oceanul de jucării alături de care trăim zi de zi. 

Am introdus primul creion și nu mi-am putut crede ochilor: nu doar că nu a curs apă, dar părea că punga s-a mulat perfect pe creion. Desigur că și Tudor a fost foarte impresionat, așa că pe următoarele trei le-a băgat el. Rezultatul a fost același: nicio picătură. Incredibil. Deoarece chimia organică nu a fost chiar my cup of tea, m-am dus repede la chenarul mov cu explicații și m-am lămurit: se pare că pungile cu fermoar sunt făcute din polietilenă de densitate mică, un polimer. „Când creionul străpunge plasticul, capătul ascuțit al creionului se strecoară prin lanțurile polimerului fără să le rupă. Aceste lanțuri sunt foarte flexibile și chiar formează un sigiliu în jurul marginii creionului, astfel încât apa nu curge deloc din pungă.” Chimia chiar e surprinzătoare.

5. PĂSĂRI ÎN ZBOR / Tehnologie

Când eram mică, și eu, și colegii mei de clasă refuzam cu ostentație să folosim riglele de plastic în scopurile pentru care au fost inventate și create. Pentru că unele întrebuințări alternative erau destul de dureroase, nu o să intru în detalii; dar o să pomenesc de minunata electricitate statică pe care o invocam frecând bine riglele de haine înainte de a ridica în aer diverse bucăți de hârtie. Așa că experimentul păsărilor în zbor nu m-a luat prin surprindere. Tudor a fost sceptic că vom putea să facem să zboare tentativele de păsări decupate din șervețele, dar i-a plăcut la nebunie tot procesul. După ce am desenat cum m-am priceput mai bine bietele înaripate și le-am decupat, am umflat un balon (da, același folosit la exercițiul cu drojdia) și am început să-l frecăm bine de un fular de semi-lână. De îndată ce îl apropiam de firavele păsări, acestea se ridicau și începeau să se balanseze în aer. Vreun sfert de oră Tudor s-a tot jucat cu ele, folosind ca suprafață de contact când părul propriu, când covorul. A mers de fiecare dată.

6. TUNUL-BALON / Inginerie

Tot de un balon am avut nevoie și pentru acest experiment. Și de data aceasta am avut amândoi încredere că bila noastră portocalie va putea doborî turnul de pahare de plastic. Și l-a tot doborât, căci Tudor a descoperit că tirul este unul dintre sporturile lui preferate. Am trișat un pic, pentru că am testat fenomenul direct cu balonul legat la gât, și nu dându-i drumul imediat ce l-am umflat. Dar nu am găsit pompa de baloane și nu mă puteam baza pe plămâni prea mult pentru toate dățile în care paharele au fost spulberate.


 

7. LAPTE MAGIC / Artă

La categoria artă am scrântit-o un pic, pentru că nu cred că am avut materialele necesare. Autoarea ne întreba dacă putem „transforma o farfurie cu lapte într-o pânză de pictură superbă”. Sigur, cum să nu, a venit rapid răspunsul nostru. Dar ne-a trădat colorantul. Pe lângă lapte și colorant alimentar am avut nevoie de detergent de vase lichid și „un strop de magie științifică”. Am turnat laptele într-o farfurie adâncă, am picurat culoarea și apoi detergentul. Artificiile promise nu s-au arătat (probabil colorantul a fost prea vâscos), dar am obținut o soluție rozalie de toată frumusețea. Hohotele de râs au fost asigurate de balonașele pe care sticla de detergent le-a eliberat pe nepusă masă. Magia apare de unde nu te aștepți, nu-i așa?

De departe cele mai amuzante i s-au părut lui Tudor Tunul-balon și Păsări în zbor, în timp ce amândoi am rămas cu gura căscată la Punga care nu curge. Pentru că mai avem multe experimente de testat, mă pun pe adunat bețe de înghețată și dopuri de la sticle și mă apuc să caut magneți. La gheață carbonică încă nu mă încumet.