Familii cool din cărțile Arthur

Știai că pe 15 mai sărbătorim Ziua Internaţională a Familiei? Cu această ocazie, iată câteva familii grozave din cărțile Arthur! Poveștile acestora surprind într-o manieră originală atât provocările,cât și bucuriile vieții de familie. 

Familia Weasley din seria Harry Potter

Membrii familiei Weasley se remarcă prin părul roșcat și prin simpatia față de mageamii. Spre deosebire de alte familii de vrăjitori pursânge precum Malfoy sau Black, familia Weasley nu pune preț pe originile unei persoane, ci pe sufletul acesteia. Este foarte important să ai o familie open-minded, iar dacă trăsătura comună este părul ginger, cu atât mai bine! Nu în ultimul rând, marele vrăjitor, Albus Dumbledore, consideră că familia Weasley este una dintre cele mai de seamă familii de vrăjitori pursânge. (Harry Potter și Camera Secretelor #2 de J.K. Rowling)

Familia Baudelaire din O serie de evenimente nefericite 

Deși viața lor este o serie de evenimente nefericite, oricine își dorește frați atât de simpatici și de inteligenți precum orfanii Baudelaire. Violet, Klaus și Sunny sunt niște copii minunați de la care toată lumea are multe de învățat:

• Violet avea un talent deosebit să inventeze și să construiască dispozitive ciudate, așa că mintea îi era adesea numai la scripeți, manete și mecanisme și nu voia să fie distrasă de chestiuni mărunte, cum ar fi părul în ochi.
• Klaus Baudelaire, mijlociul și singurul băiat, era pasionat de creaturile din băltoacele lăsate în urmă de reflux. Avea puțin peste doisprezece ani și purta ochelari, ceea ce-i dădea un aer inteligent. De fapt, chiar era inteligent.
• Lui Sunny Baudelaire, mezina, îi plăcea să muște din diverse lucruri. Era încă mititică, și nu foarte răsărită pentru vârsta ei – abia mai mare decât un bocanc. Dar compensa dimensiunile mărunte ale corpului prin mărimea și ascuțișul celor patru dinți. (O serie de evenimente nefericite I. Înneguratul început de Lemony Snicket)

Familia Durell din Familia mea și alte animale 

Familia mea și alte animale este o poveste inspirată din viața celebrului Gerald Durrell, naturalist, autor şi prezentator de televiziune britanic. Romanul începe în forță, cu o dedicație amuzantă făcută de scriitor familiei sale:

Familiei mele. La urma urmei, ea este cea care în mod inconştient mi-a pus la dispoziţie o bună parte din material şi m-a ajutat în mod considerabil, în timp ce scriam cartea, certându-se violent şi căzând rareori de acord în privinţa oricărui incident despre care le-am cerut părerea.

În familia Durell nu ai cum să te plictisești! Atunci când excentrica familie nu mai suportă deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută în însorita insulă grecească Corfu.

Doamna Durell este înarmată cu multă răbdare, trăsătură pe care orice mamă ar trebui să o aibă. Este remarcabil cum a reușit să gestioneze pasiunea lui Gery pentru animăluțe, să îi suporte pe amicii pseudointelectuali ai lui Larry, să nu se sperie de înclinația lui Leslie către arme și să nu moară de râs ascultând dramele adolescentine ale lui Margo.

Familia Mominilor din seria Aventuri în Momilandia, Pălăria Vrăjitorului și Cometă în Momilandia 

Adorabilele personaje create de geniala Tove Jansson au milioane de admiratori în toată lumea. Nu ai cum să nu o îndrăgești pe Momimama, care are mereu grijă de cei dragi, oferindu-le preparate delicioase și cuvinte încurajatoare! Și cine nu și-ar dori un tată atât de simpatic și aventuros precum Momitata? Iar Momi are toate atributele unui frate perfect: este grijuliu, iubitor și vede mereu partea plină a paharului!

Şi în fiecare călătorie întâlniseră prieteni noi, pe care îi aduseseră acasă, în Valea Mominilor. Momitata şi Momimama îi primeau pe toţi la fel de frumos – mai mutau în casă un pat, două, mai băteau o scândură în masă, ca să aibă loc toată lumea. Aşa că era cam înghesuială în momicasă şi fiecare făcea ce-l tăia capul, fără să-şi facă prea multe griji pentru ziua de mâine. Se întâmplau, de bună seamă, lucruri neaşteptate şi înspăimântătoare uneori, dar important e că nimeni nu apuca să se plictisească (şi asta-i mare lucru!). (Pălăria vrăjitorului de Tove Jansson)