Evadează în sălbăticie cu ajutorul cărților
Câți dintre voi nu ați visat vreodată să fugiți de acasă, să locuiți pe o insulă pustie sau într-o casă izolată în vârful munților? Probabil că nu mulți dacă sunteți copii și aveți acasă tot confortul, și mulți dacă sunteți adulți și ați crescut cu cărți precum Robinson Crusoe, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia sau Aventurile lui Tom Sawyer.
Spiritul de aventură, dorința de a te descurca singur, capacitatea de a te adapta și de a pune în practică cele mai năstrușnice soluții fac parte din ADN-ul uman. Nu e de mirare, așadar, că, măcar din când în când, ne-am dori, cu toții, să evadăm în sălbăticie. Iar dacă nu putem s-o facem în viața reală, vă invit să o faceți citind una dintre cele trei cărți recomandate în cele ce urmează.
Insula Delfinilor Albaștri este un roman pentru copii scris și publicat în 1960 de autorul american Scott O’Dell despre o fată de 12 ani care rămâne izolată pe o insulă pustie ani întregi. Romanul este inspirat dintr-un fapt real: o femeie a locuit singură timp de 18 ani pe insula Saint Nicholas, până când a fost descoperită de un vânător de foci și adusă pe continent.
Karana este fiica șefului de trib, într-o comunitate de amerindieni care se ocupă cu pescuitul și culesul. Când tatăl ei este ucis de un grup de vânători de foci ruși, noul șef de trib decide relocarea totală a sătenilor. Din cauza fratelui ei mai mic, Karana nu reușește să plece cu barca cu ceilalți săteni, și rămâne în urmă pe insula pustie.
După ce fratele ei este ucis de o haită de câini sălbatici, Karana rămâne complet singură și este nevoită să se descurce pentru a-și construi un adăpost, a-și procura hrana și a-și alina singurătatea. Deși se îngrjiește de nevoile ei de ordin fizic, cel mai tare este afectată de singurătate, motiv pentru care domesticește un câine, apoi niște păsări, ba chiar se împrietenește temporar cu o fată care vine cu un grup de vânători.
Toporișca este nu doar titlul celui de-al doilea roman din lista mea dar și singura unealtă care îl ajută pe Brian Robeson, un băiat de 13 ani să supraviețuiască în sălbăticie. Brian ajunge în această situație disperată după ce se prăbușește cu avionul în care călătorea spre nordul Canadei să-și petreacă vara alături de tatăl său. Cu ajutorul toporiștii, un dar de la mama lui, Brian aprinde focul, face rost de mâncare și adăpost și se confruntă cu multiple pericole naturale (animale, fenomene meteo).
Iar când toporișca pare pierdută pe vecie, Brian descoperă că aceasta l-a salvat într-un mod cu totul și cu totul diferit. Singur, într-un loc pustiu, Brian are mult timp să se gândească la divorțul părinților săi și la felul în care acest lucru i-a afectat viața.
În Julie din neamul lupilor ne reîntâlnim cu un personaj principal feminin. Crescând în România anilor 80 și citind cărțile pe care le-am menționat în introducere, am simțit că mi-a lipsit foarte mult un personaj feminin puternic, descurcăreț și inventiv care să arate copiilor de vârsta mea că și fetele pot supraviețui în sălbăticie. Abia acum aflu că existau aceste cărți, doar că nu au fost traduse la noi.
Julie din neamul lupilor a fost publicată pentru prima dată în 1972 și a fost inspirată dintr-o călătorie pe care autoarea a făcut-o în Alaska pentru a studia comportamentul lupilor pentru un articol din Reader’s Digest. Până să devină din neamul lupilor, Julie a fost o fată din neamul eschimoșilor, crescută doar de tată, în tundra arctică. După moartea tatălui său, viața lui Julie se schimbă complet, ajungând mai întâi în grija unei mătuși lipsite de afecțiune și mai apoi, la doar 13 ani, într-o căsnicie lipsită de iubire cu un băiat cu probleme psihice.
În urma unui incident de natură sexuală, Julie fuge de acasă, sperând să ajungă la o prietenă din California. Doar că se rătăcește în sălbătăcia arctică și se vede nevoită să supraviețuiască complet singură, bazându-se doar pe propria forță și cunoștințele acumulate până atunci. După ce se întâlnește cu o haită de lupi, Julie reușește să găsească o metodă de a comunica cu aceștia și, în timp, ajunge să-i considere familia ei.
Cea mai mare provocare a lui Julie este să se identifice cu cineva, cu o anumită cultură. Ea de la început este prinsă între stilul de viață tradițional al eschimoșilor și un stil de viață mai modern. Apoi, pe măsură ce se împrietenește tot mai mult cu haita de lupi, nu mai știe sigur unde este locul ei: între oameni sau între lupi?
Vă las pe voi să descoperiți finalul cărții, cu siguranță veți fi fascinați de felul în care este prezentat traiul eschimoșilor, dar și cel al haitei de lupi.
Un text de Laura Frunză
