Dezvoltarea limbajului la copii și tineri: modalități eficiente

Nu este un secret pentru nimeni că dezvoltarea limbajului la copii și tineri este un element-cheie în evoluția lor fizică și psihică și în integrarea lor în societatea din care fac parte. Cum la fel este cunoscut faptul că un copil comunică încă din primele minute de viață, doar că o face altfel decât un adolescent încercând să-i explice controlorului din mijlocul de transport în comun de ce nu are bilet. Sau așa ar fi de dorit.

Impactul comunicării asupra educației și dezvoltării personale

Un copil încrezător în limbajul său (fie el verbal sau corporal) va trece mult mai ușor peste situațiile dificile și va reuși să se adapteze mult mai repede noilor contexte. Pentru că va putea să-și comunice nevoile și va putea înțelege și reacționa la cerințele celor din jur – chit că e vorba de „aia e mașinuța mea” sau de lucruri mai complicate ca „vrei să fii prietena mea”. Dezvoltarea limbajului se numără printre cele patru arii de evoluție dobândite în primii cinci ani de viață, alături de dezvoltarea fizică, cognitivă și emoțională.

Deși toate sunt la fel de importante, buna funcționare a ultimelor trei depinde de capacitatea copilului de a comunica, pentru că nu presupune doar articularea unor cuvinte, ci e vorba de felul cum acesta înțelege mesajele care vin către el, cum le internalizează și cum reușește să transmită către interlocutor un răspuns. În primul rând, vorbirea este un proces care ține de dezvoltarea motricității fine. Apoi ea este un punct de sprijin și de reflectare al dezvoltării cognitive și emoționale, esențială pentru stabilirea și consolidarea relațiilor interpersonale și pentru învățare. Comunicarea, abilitatea de a înțelege și de a se face înțeles, este deci fundamentul unei armonioase evoluții fizice, psihice și emoționale.

Sunt numeroase activitățile pe care părinții și copiii le pot face pentru a deprinde și exersa abilitățile de vorbire, înțelegere, ascultare, atenție, empatie, într-un singur cuvânt de comunicare, Iar lectura se numără printre cele mai importante și mai distractive. Asocierea unor cuvinte cu voci cunoscute, apoi asocierea cuvintelor cu imagini și a cuvintelor cu diferite stări (de la suspans la milă, de la entuziasm la dezgust) sunt modalități prin care se poate dezvolta limbajul la copii.

Etapele dezvoltării limbajului și abilităților de comunicare

0-18 luni

Dacă în primele luni de viață copiii reacționează la sunete de-a valma, către șase luni încep să recunoască vocea părinților și chiar să scape câte-un zâmbet dacă dau cu ochii de vreo față prietenoasă. Ba chiar încep să-și dea seama că pot și ei comunica, cel mai la îndemână fiindu-le, firește, să plângă. Dar încep să-și rafineze plânsul în funcție de nevoile pe care le au. Sigur, nu te vor atenționa că nu le place body-ul în dungi și că l-ar prefera pe cel uni, dar părinții se vor putea prinde când e vorba de foame, scutec plin sau pur și simplu lasă telefonul ăla, stai și cu mine.

Treptat o și poată face diferența între white noise-ul cu care obișnuiai să-ți iei pauzele de cafea și vocea umană, și-o să-i observi cum întorc capul după persoanele care vorbesc. Iar când o să vezi că reacționează la numele lor când sunt strigați sau leagă două silabe identice deja o să-i prevezi viitorul academic strălucit. Nu te sfii să le răspunzi la firavele lor încercări de comunicare, vorbește-le, cum se zice, „ca unui om mare”. Pe la șase luni le vei putea arăta lucruri prin casă spunându-le cum se numesc. Încearcă și cu niște cărți. O să-i dea pe spate pe musafiri când, mai târziu, vor ajunge să arate și spre o carte din bibliotecă.  

Înspre 18 luni va ști să recunoască linii melodice și va putea deosebi cântecelele pentru copii de System of a Down sau Despacito, sau ce vrei tu să asculți, că nimeni nu e perfect. Așa că bucură-te cât poți de play-listurile tale, că le vei înlocui treptat cu „aramsamsamuri” pe repeat. Dar va fi distractiv, că vei avea în copil un partener de dans. Va fi chiar receptiv la modulațiile vocii tale, așa că poți începe să-i citești ceva pe roluri, prefăcându-te că ești când Puh, când Purceluș sau Tigrișor, dacă vrei să-ncepi aventura cu ceva clasic, cum ar fi Ursulețul Winnie Puh. Ca să nu mai spun că-i poți și cânta chiar cântecele scrise de Winnie.

Tot acum va putea să aprecieze și imaginile colorate, așa că e numai bine să-i arăți cărți ilustrate. Cum ar fi Iepurașul care voia să fugă de acasă, care alternează ilustrațiile alb-negru cu cele color. Pentru că deja va ști unele cuvinte din conversațiile uzuale (pe unele doar să le asocieze cu obiectele din jur, pe altele să le și rostească), poți chiar să-ncepi să-i citești povești cu propoziții scurte, cum e Plufii, aventura Micului Roz și Marelui Albastru. Și pentru că e pregătit pentru mai mult, poți continua cu Tu ești mămica mea?. Sigur va empatiza cu puișorul în căutarea mămicii. Iar dacă vrei să-i dea pe spate pe toți părinții fandosiți de la locul de joacă, e musai să-l introduci în universul Oliviei, purcelușa îndrăgostită de artă, modă, balet și operă.

18 luni – 3 ani

După un an și jumătate, copilul va avea mai multă răbdare, se va juca mai mult timp cu o jucărie până s-o abandoneze cine știe pe unde și va fi și mai încântat să-i citești cărți ilustrate. Pot fi cu povești scurte, ca Art și Max – o explozie de culori – sau cărți interactive ca Apasă aici, o carte-surpriză care te va încânta și pe tine.

Vocabularul i se va lărgi considerabil, ajungând să înțeleagă până la 500 de cuvinte (din care va putea folosi vreo 50) și chiar să răspundă la întrebări simple. Cum ar fi cine are dreptate – mami sau tati. Glumesc. Unde-s ochii? Unde-i mama, lucruri de genul ăsta.

De pe la 2 ani, copilul va ști când încerci să-l păcălești citindu-i o altă carte decât cea pe care o știe deja pe de rost. Pentru că va putea să-și amintească poveștile auzite anterior și să recunoască imaginile. Așa că dacă încerci să înlocuiești Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună sau Peppa pleacă în vacanță cu, să zicem, Iepurele de catifea sau cu Ceva ce nu s-a mai văzut e posibil să ai concert. Cu cele 300 de cuvinte pe care le va avea la degetul mic va putea face scurte propoziții de 4-5 termeni și te va putea întreba cum se numesc diverse obiecte pe care ți le va arăta. Așa că ai grijă ce lași la vedere. Cu siguranță că nu va rosti cuvintele ca-n DOOM și nici topica nu va fi tocmai ca de manual, dar ai răbdare, e distractiv. În plus, ce-i așa greu să-nțelegi că „mine poo tututiti”. E clar ca bună ziua: mâine plouă ciuciulete.

3-5 ani

În jur de 3 ani, copilul deja își va fi perfecționat „nu”-ul cu care să-ți răspundă la cele mai multe dintre solicitări. Și nu e neapărat vorba de mâncat broccoli sau dormit la grădiniță. Că nici Marius din 1 oaie... 2 oi... 3 oi... nu prea vrea să doarmă și uite, a ajuns erou într-o carte. Copilul începe și să fie mai comunicativ, să-ți răspundă la întrebări despre ce a făcut la joacă sau ce a auzit într-o poveste. Îi va plăcea să numere, să identifice culori și va putea face diferențe temporale: ieri, azi, mâine. Cu siguranță va fi distractiv să citiți împreună Mănușa și să numărați animalele care se cuibăresc în mănușă, Ziua când au plecat creioanele coloarate sau Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, unde-i va întâlni pe Domnul Azi, Doamna Ieri sau Domnișoarei Mâine. Va începe să se joace de-a ceva și de cele mai multe ori va imita ce-a văzut sau auzit în jur. Și va fi și tot mai implicat în jocurile colective. Așa că năstrușnicul Cotoi cu pălărioi va fi o bună sursă de inspirație antiplictiseală.

5-7 ani

După vreo patru ani și jumătate copilul nu numai că va avea răbdare să-i citești cărți cu mai mult text pe pagină (Băiețelul care se putea mușca de nas e superamuzantă), dar va sta cu tine până la finalul poveștii, curios să afle care e deznodământul – vor găsi micul Urs și micul Tigru comoara? Pentru că-l vor interesa mai mult cuvintele decât imaginile, va fi concentrat pe semnificația lor și pe felul cum interacționează ele, înțelegând relațiile de omonimie sau de sinonimie. Va aprecia și-l vor stimula lectura interactivă și poveștile în versuri. Cărțile cu Apolodor sunt un foarte bun instrument pentru exersarea atenției distributive: se va putea concentra atât la cuvintele auzite (care rimează și sunt amuzante), cât și la povestea tenorului Apolodor căruia i se făcuse dor de frații lui din Labrador.

Una dintre cele mai importante achiziții în dezvoltarea limbajului la copii este înțelegerea mai profundă a sentimentelor și a cuvintelor care le descriu. Va fi conștient că unele cuvinte pot răni, că altele îi pot face pe oameni fericiți și le va putea folosi întocmai. Odată cu depășirea vârstei preșcolare, un copil va fi capabil să folosească limbajul verbal sau corporal nu doar pentru a comunica o nevoie sau a răspunde la o întrebare, ci și la a-și construi propriile argumente. Limbajul își va dovedi tot mai des funcția socială. Acum cărțile cu protagoniști copii îl vor putea face să înțeleagă mai ușor legătura dintre vorbire, comportament și relațiile interpersonale. Ce poți face cu o idee?, Nara și insula sau La revedere, prietene! Bun venit, prietene! sunt numai bune.

7-11 ani

Dezvoltarea limbajului la copii nu se oprește odată cu primele clase primare, ci continuă. Cu puțin noroc, nu se oprește niciodată. Nu doar că pe măsură ce trece prin școală intră în contact cu noi termeni, cu jargonul fiecărei materii, dar își va adapta limbajul contextelor diverse în care se va afla. Acum este momentul propice să își diversifice experiențele cognitive și emoționale prin lectură. Pentru a face mai ușoară trecerea de la cărțile ilustrate la cărți cu mai mult text, poate încerca benzile desenate cu Ștrumfi sau poate intra în frenezia Dog Man. Ar fi interesant chiar să-i propui să scrie și să deseneze chiar el un scurt BD. Iar pentru a alterna achizițiile de vocabular cu experiența empatiei și a emoțiilor mediate de povești, poate alătura cărțile de nonficțiune (cum ar fi Teatrul corpului uman) cu cele de ficțiune. Care pot fi realiste, ca celebra Pippi Șosețica, Emil și detectivii sau Tabăra, pot îmbina viața de zi cu zi cu fantasticul, cum sunt volumele lui Roald Dahl sau clasicul Doctorul Aumădoare, sau pot construi lumi cu totul nemaiîntâlnite ca în Ferbonia sau Pădurea fermecată.

După 8 ani va fi așadar capabil să construiască propoziții mai ample, să înțeleagă niște premise și să intuiască concluziile sau să identifice cauzele unor fenomene. Când va fi intrebat de ce s-a jucat atât de mult pe consolă în loc să-și facă temele, va putea cu ușurință să găsească motive pentru care prima activitate este mult mai importantă decât a doua (Cum să faci să NU citești poate fi un aliat bun). La fel cum va putea și să-și ia inima-n dinți și să-i spună colegei sau colegului de bancă cât de drăguță sau drăguț este. Își va putea lua resursele de curaj din cărți precum Colegul cel nou, Minunea sau chiar Mătușica îngrozitoare, că nu e prea ușor că scapi de mătușa Alberta.

11-17 ani

Iar curajul de care pomeneam mai sus este posibil să mai varieze cu înaintarea în vârstă, dar nu strică să-i recomanzi să-și asume și sentimentele, și exprimarea lor. Doar la felul cum le comunică să fie atent. Pentru că după 11 ani deja dobândește capacitatea de a sesiza și construi sarcasmul, ironia și umorul. Și e bine să știe pe ce poziții se plasează. Cum ironia și umorul se exersează, o să-i prindă bine aventurile Regelui Fistichiu, vorbele de duh ale Invincibilei Harriet, Prințesa Hamster sau ideile creative ale lui Nicholas Allen, inventatorul frindelului.

Tot de acum este și în măsură să manevreze discuțiile neplăcute mult mai ușor, deturnând deznodământul sau schimbând subiectul din poignet. Iar în Olguța sigur va găsi un aliat.

Dacă nu a făcut-o deja, veți vedea cum copilul începe să diferențieze între stiluri de comunicare. Într-un fel va vorbi cu profesorii și într-alt fel cu prietenii sau colegii, neavând probleme să treacă rapid de la un registru la altul. Se va simți ca peștele-n apă printre stiluri și registre dacă va avea experiențe de lectură cât mai variate, dacă se plimbă prin lumea Narnia, dar și prin povești inspirate din realitate, cum sunt Războiul care mi-a salvat viața sau Trandafirii din Mexic. Puteți încerca să citiți cărțile în paralel și să le comentați, cu siguranță veți găsi subiecte de la care să începeți discuții incitante, ca să le stimulați abilitatea de analiză și argumentare.

Sigur, cu trecerea timpului îi va fi foarte ușor și să construiască narațiuni complexe – va povesti despre excursia cu clasa de liceu, de exemplu, dar la fel de ușor îi va fi și să omită părțile care nu-l avantajează. Iar când comunicarea cu cei din jur pare să fie o problemă, e bine să-și găsească refugiul în poveștile unor personaje cu care poate empatiza. Eleanore & Park, Trecutul e tot ce mi-a lăsat sau Războiul ciocolatei îi vor arăta că prietenia, loialitatea, iubirea sunt arme cu care poate trece peste orice. Și pe care le va putea descoperi chiar în oamenii de lângă el dacă deschide ochii suficient de bine.

Și poate una dintre cele mai importante achiziții în dezvoltarea limbajului, care merită toată atenția și încurajarea, este faptul că va fi capabil să aprecieze și să spună când nu a înțeles ceva, să ceară explicații relevante și să pună întrebări. Iar partea cu întrebările o să-l ajute mult în viața de adult, căci pe toate drumurile găsești oameni care să ofere răspunsuri, dar cât de rari sunt cei care știu să pună întrebări bune.

Dezvoltarea limbajului la copii și tineri e un subiect despre care s-au scris sute de cărți și articole. Dar concluziile comune ale tuturor acestor cercetări sunt simple: mai întâi că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, așa că nu-i face deloc bine să fie înghesuit într-un șablon. Și apoi că una dintre metodele cele mai eficiente de stimulare și exersare a comunicării este lectura. Iar dacă părinții sau profesorii devin parteneri de lectură, indiferent de vârstă, este cu atât mai bine.

Un text de Oana Purice, Book Industry