„Dani G. și castelul celor trei măgăruși” – interviu cu Alex Moldovan și Andrei Măceșanu
Mai e doar o săptămână până la Târgul de carte Gaudeamus, unde scriitorul Alex Moldovan v-a pregătit o mare surpriză! Nu, nu este volumul doi din Casa, nici volumul cinci din Olguța, ci o carte nou-nouță pe nume Dani G. și castelul celor trei măgăruși. După cum am aflat din interviul cu autorul, este vorba de o serie – volumul al doilea este deja în lucru! – care-i are în prim-plan pe simpaticii Dani G., Amandina Savarina (sora lui Dani) și Guță, motanul vorbitor. Dacă vi se părea că Alex Moldovan are umor, să vedeți ce v-a pregătit aici! Personajele n-ar fi însă atât de pline de individualitate fără ilustrațiile inspirate ale lui Andrei Măceșanu, care a inclus în paginile cărții o mulțime de detalii pe care cititorii atenți le vor descoperi cu plăcere.
Vineri, 6 decembrie, de la ora 16.00, Alex Moldovan și Andrei Măceșanu vor oferi autografe în standul Arthur. Găsiți aici programul complet al evenimentelor de la Gaudeamus.
Alex Moldovan, ne surprinzi pe toți, ce-i cu cartea asta nouă despre care nu ne-ai zis nimic? Ne așteptam la volumul doi din Casa, poate la noi Povestiri de citit pe sub bancă, știam că lucrezi și la niște proze haioase cu temă istorică... Când ai pus la cale Dani G. și castelul celor trei măgăruși și cât ți-a luat să scrii cartea?
Salutare! Da, știu că v-am surprins cu această nouă serie. Recunosc, a fost o surpriză inclusiv pentru mine. Și eu mă așteptam la volumul doi din Casa și la continuarea celorlalte proiecte, dar uneori ideile pur și simplu se cer spuse și nu prea ai cum să le ignori. Umorul și spontaneitatea personajelor au făcut ca procesul de scriere să fie o adevărată aventură pentru mine, o aventură care a durat vreo două luni. Totul a început cu imaginea unui castel, unul destul de neobișnuit, pe care flutura un steag cu trei măgăruși. Mi s-a părut o scenă simpatică și ușor absurdă, iar de acolo întregul univers al poveștii pur și simplu a explodat.
Dă-ne mai multe detalii din culise, te rugăm: cum ți-a venit ideea personajelor și a subiectului? M-au amuzat foarte tare aventurile echipei formate din Dani G., Amandina Savarina și pisoiul vorbitor Guță – și numele lor sunt tare simpatice.
Ideea personajelor și a subiectului a apărut dintr-o joacă, aceea de a crea o poveste care să fie pe cât de comică, pe atât de surprinzătoare. A început cu Dani G., un băiat ușor atipic, cu o combinație de încredere în sine exagerată și momente de naivitate care îl fac simpatic și uman. Dani trebuia să fie un erou imperfect, cu care cititorii să se poată identifica, dar care să-i facă și să râdă prin gafele lui. La Amandina Savarina m-am gândit ca la un personaj care poate echilibra firea visătoare a lui Dani prin pragmatism. Cred că și numele ei reflectă bine personalitatea asta dulce-amuzantă, dar și un pic „prețioasă”. Guță, motanul vorbitor, fost polițist, a fost o completare naturală. Am vrut un personaj care să aducă sarcasm și replici spumoase, care să dea de pământ cu ideile (uneori absurde) ale lui Dani. Și ce poate fi mai potrivit decât o mâță blândă care zgârie rău? Guță își păstrează aerul arogant de felină, dar e loial într-un mod neașteptat, iar faptul că vorbește îi oferă libertatea de a-și exprima opinia mereu... mai ales atunci când nimeni nu i-o cere.
Andrei, cum a fost să ilustrezi povestea lui Dani G. și a familiei sale trăznite? Alex pare că s-a distrat de minune scriind cartea asta. Ați ales împreună look-ul personajelor?
Și eu m-am distrat foarte mult! Povestea m-a ținut cu sufletul la gură și am găsit numeroase scene în text pornind de la care să extrag sau să construiesc tot felul de momente și ipostaze amuzante, numai bune de surprins în imagine. Una dintre plăcerile cele mai mari ale ilustrării unei cărți mi se pare faptul că poți strecura tot felul de amănunte în fundalul ilustrațiilor, amănunte care să completeze și să fie în spiritul cărții. De exemplu, m-am amuzat să așez o hârtie cu un joc de „x și zero” în fața copilotului avionului cu care zboară la un moment dat personajele. Sunt multe astfel de intervenții în carte.
Pentru designul personajelor ne-am înțeles foarte bine, am simțit că ne-am aliniat destul de repede pe aceeași direcție. Am apreciat mult ce a făcut Alex în cartea asta, iar el a avut încredere în direcția generală propusă de mine. Ca de fiecare dată, am discutat detalii și ne-au fost de mare ajutor Florentina Hojbotă, editoarea cărții, și Alexandru Daș, art director-ul editurii, alături de care am avut grijă să fie totul foarte atent dozat și am conturat o personalitate precisă fiecărui personaj.
Alex, Andrei, v-ați atașat în mod deosebit de un personaj anume? Și care e scena preferată pe care ați scris-o, respectiv ilustrat-o?
Alex: Sunt curios ce va răspunde Andrei, dar eu nu am un personaj preferat, deși înclin de multe ori să-i țin partea lui Guță. Cât despre scena preferată, mie mi-a plăcut tare mult bătălia finală, care e plină de haos și umor, are exact genul de vibe pe care am vrut să-l transmit. Apropo de ilustrații, vreau să spun că colaborarea cu Andrei a fost un adevărat deliciu. A venit cu niște idei grozave pentru lookul personajelor și în general a dat viață poveștii într-un fel care mi-a depășit orice așteptări. Felicitări, man, sunt mândru de felul cum a ieșit cartea asta!
Andrei: Deși toate personajele îmi sunt dragi și sunt tentat să vorbesc în egală măsură atât despre Dani și familia lui, cât și despre cei trei măgăruși, o să îl aleg totuși pe Guță. Cred că de el m-am atașat cel mai mult. Am vrut să fie un personaj care, în funcție de scenă, să fie ori foarte cute, ori zeflemitor, ori războinic și gata de acțiune. Mi se pare că toate aceste valențe și contrastul dintre ele îl fac să fie un personaj plin de surprize.
Cred că una dintre scenele preferate ar fi cea cu tatăl lui Dani punând în funcție Sistemul. Am vrut să prezint Sistemul ca pe o mașinărie absurdă, plină cu butoane întortocheate și funcții neclare. Ca prin magie, Sistemul are un răspuns rapid și facil pentru orice întrebare pusă de Domnul G., care îl folosește ca pe o imensă jucărie.
Alex, nu te-ai temut că povestea e uneori prea transparentă? Cunoaștem de la bun început înfățișarea Profesorului Invențio, indiciile sunt destul de clare și e foarte amuzant că Dani, cu G. de la Genial, nu se prinde.
Sincer, nu. De fapt, chiar am vrut ca indiciile să fie clare pentru cititori, oferindu-le ocazia de a se simți cu un pas înaintea lui Dani, care nu își dă seama mereu „cât e ceasul”. Faptul că Dani nu se prinde din prima are legătură cu umorul poveștii, face parte din farmecul cărții și al personajului. Și mai e un schepsis aici, pe care îi voi lăsa pe cititori să-l descopere singuri 😊
Miam, ne-ai făcut poftă de pizza cu ananas, anșoa și ridichi negre, dar și de tartinele cu ou ras ale Amandorinei. Ai testat deja combinația aia de pizza? Și oare ne poți dezvălui rețeta tartinelor? :D
Legat de pizza cu ananas, anșoa și ridichi negre da, am încercat combinația – la mine în cap :D. Nu e pentru toată lumea, dar mie mi s-a părut amuzant s-o includ în carte. Rețeta tartinelor cu ou ras ale Amandorinei rămâne deocamdată secretă, dar pot să vă spun că ingredientele principale sunt râsul și un strop de nebunie. Mai multe veți afla în volumul al doilea, la care lucrez chiar în momentul ăsta, și care are de-a face exact cu aceste delicioase tartine.
Care-i faza din titlu cu cei trei măgăruși? Multă lume o să-și bată capul cu asta, pentru că avem castelul, dar mai mulți măgari. :) Bine, bine, scrie undeva în carte de „clădirea în vârful căreia flutura un steag cu trei măgăruși”. Asta-i tot? Sau nu cumva ai făcut referire și la Dani G., Amandina Savarina și Guță, care zic la un moment dat că ei sunt adevărații măgari?
Faza cu titlul și cei trei măgăruși are mai multe straturi – e acolo un pic de mister, un pic de autoironie. În plus, n-ar fi încăput pe steag toți măgărușii care apar în carte 😊). E clar că Dani, Amandina și Guță se văd și pe ei înșiși ca „măgăruși”, dar am vrut să las loc pentru interpretare. Oricum, cine citește cu atenție va găsi în text toate indiciile.
Las aici una dintre cele mai frumoase idei din carte – sunt curioasă de unde ți-a venit: „Tata inventase un device care convertea energia din cărți. Aveai nevoie doar de un loc cu cât mai multe cărți. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Aparatul le prelua energia și crea în jurul creierelor noastre un câmp informațional care ne permitea să gândim limpede. Era ca un cloud la care te conectai mental fără Wi-Fi.”
Ideea cu device-ul care convertește energia cărților a venit dintr-o fascinație față de tehnologie și din iubirea față de lectură. M-am gândit mult la energia care emană din cărți – ele conțin cunoștințe, emoții, povești și idei. Așa că m-am întrebat: Cum fi dacă această energie ar putea fi măsurată și, mai mult, folosită concret pentru a ne ajuta să gândim mai clar? Am transformat această idee într-o tehnologie fictivă – un aparat care adună energia informațională a cărților și o transformă într-un „câmp mental”. Aparatul e o metaforă pentru ceea ce simt eu că face lectura cu adevărat: ne ajută să vedem lumea mai limpede, să conectăm idei, să fim mai creativi.
A fost și o ocazie de a introduce subtil o temă legată de importanța cunoașterii – dacă într-o lume viitoare tehnologia ne va conecta direct la informații, ce rol vor mai avea cărțile? Pentru mine, răspunsul e că ele nu vor dispărea, ci vor deveni chiar mai valoroase. În plus, ideea „cloud-ului mental fără Wi-Fi” a fost gândită cu un strop de umor, ca un contrast între dependența noastră de tehnologie și magia atemporală a cărților. Poate că cititorii adulți vor vedea aici o reflecție asupra societății actuale, în timp ce copiii vor rămâne cu fascinația unui aparat care îți ascute mintea doar stând printre cărți.
S-ar zice că aventurile celor trei abia au început și, într-adevăr, ne-ai spus că te-ai apucat deja de volumul al doilea. Poate că o să aflăm de unde se cunosc Domnul G. și Profesorul Invențio și dacă se va înfiripa o prietenie sau o dușmănie între cei doi băieți (nu dau mai multe detalii).
Aventurile lui Dani, Amandina și Guță sunt într-adevăr doar la început. Mai sunt multe orașe de cucerit și personaje malefice de înfruntat! Cât despre Profesorul Invențio și relația lui cu Domnul G., ei bine... să zicem că volumul al doilea va aduce câteva surprize! Da, lucrez deja la continuare – de fapt, povestea abia începe, iar eu sunt foarte încântat de ce aventuri urmează să descopere cititorii. Am vrut o poveste care să-i facă pe cititori să râdă, să se emoționeze și să fie curioși, iar Dani, Amandina și Guță au fost cei mai buni „parteneri”. Și sper ca cititorii să se distreze citind cărțile cu Dani G. la fel de mult cum m-am distrat eu scriindu-le 😊.
