Cărți pentru copii pe care și adulții ar trebui să le citească
Celebrul scriitor C. S. Lewis spunea că o carte pentru copii de care se bucură doar copiii este o carte proastă chiar şi pentru ei. Cu toate că există câteva povești extraordinare care sunt scrise doar pentru cei mici, foarte multe cărți de la Arthur pot fi citite atât de copii, cât și de părinți. Romanele din acest articol au un „înțeles” ascuns, iar semnificația acestora poate fi înțeleasă cu adevărat abia la maturitate.
Din copilărie este o carte pe care toți cititorii o vor adora, indiferent de vârstă. Vă spun din surse sigure: am citit romanul în același timp cu mama prietenului meu și ne-a plăcut la fel de mult! Roald Dahl povestește cu mult umor peripeții tragicomice din copilăria sa. Citind cartea, vei afla cum a devenit celebrul scriitor încălzitor de WC pentru colegii mai mari de la școala Repton și singurul căpitan de fives și de squash din istoria școlii care nu a devenit boazer.
Aceasta nu este o autobiografie. Nu mi-aş scrie niciodată propria istorie. Pe de altă parte, de-a lungul anilor mei de tinereţe, din şcoală şi imediat după aceea, mi s-au întâmplat câteva lucruri pe care nu le-am uitat niciodată.
Niciunul dintre aceste lucruri nu e important, dar fiecare a lăsat o atât de straşnică impresie asupra mea, încât n-am reuşit să mi le scot niciodată din minte. Fiecare, chiar şi după cincizeci şi, în unele cazuri, şaizeci de ani, a rămas gravat în memoria mea.
Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante de Terry Pratchett
La prima vedere, Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante pare a fi o versiune modernă a clasicii povești „Flautistul din Hamelin”. Răutăciosul motan Maurice, „clanul” șoriceilor înzestrați cu conștință și adorabilii Maliția și Keith au câștigat pe bună dreptate simpatia copiilor din lumea întreagă. Însă doar un adult poate să își dea seama că romanul lui Terry Pratchett este și o satiră la adresa unor probleme existente în societatea contemporană precum corupția sau manipularea maselor.
— Exact! Și ce fac guvernele cu banii?
— Păi, ele fac...
— Plătesc soldați, a zis Maurice. Pornesc războaie. De fapt, probabil că am oprit deja o sumedenie de războaie, luân du-le banii și punându-i într-un loc unde nu mai pot face niciun rău. Ar trebui să ne ridice statoi, dacă s-ar gândi mai bine.
— Unele dintre orașele acelea păreau tare sărace, Maurice, a zis îndoit puștiul.
— Tocmai locuri ca ele n-au nevoie de războaie.
— Bob Periculos spune că este... Băiatul s-a concentrat și buzele i s-au mișcat o vreme înainte să rostească cuvântul, ca și cum încerca să-i găsească pronunția potrivită... Că este ne-e-tic.
— Așa-i, Maurice, a spus vocea pițigăiată. Bob Periculos susține că n-ar trebui să trăim din înșelăciune.
— Ascultă, Piersicuța, oamenii sunt cei care urmăresc înșelăciunea tot timpul. Țin cu tot dinadinsul să se înșele unii pe alții și de aceea aleg guverne care să facă treaba asta pentru ei.
Cartea năsoaselor de Alexandra Rusu
Pe copii îi inspiră aventurile prințeselor năsoase și ale simpaticului lor ajutor, motanierul Maurizio Furlini. În schimb, pe adulți îi inspiră referințele din lumea literaturii și din cultura pop, cum ar fi apariția neașteptată a lui Michael Jackson sau a lui James Joyce. Nu în ultimul rând, extravagantul basm al Alexandrei Rusu este plin de informații interesante:
„OK“ e un cuvânt tare misterios. Nimeni nu știe sigur de unde vine. Poate de la bătrânul indian Old Keokuk, care semna tratatele de pace cu inițialele sale. Poate de la marinarii francezi, care atunci când zăreau țărmul strigau „Au quai!“ și se simțeau în siguranță. Poate de pe vremea când oamenii comunicau prin telegraf. Oricum, știm sigur doar... ce înseamnă: „Bine“, „Pace“, „Totul e‑n regulă“.
Seria O istorie secretă a Țării Vampirilor de Adina Popescu
O istorie secretă a Țării Vampirilor este o serie care a reușit cu succes să aducă în atenția cititorilor tineri personaje mai puțin cunoscute din basmele românești precum Pricoliciul, Pipăruș-Petru, Blajinii, Sfarmă-Piatră sau Florea-Înflorit. Dar romanul Adinei Popescu nu este doar un roman fantasy inspirat din mitologia românească, ci și o critică subtilă a societății românești. Autoarea recunoaște într-un interviu acordat lui Andrei Crăciun:
E o serie fantastică în care vampirii au rol destul e mic și nu este neapărat pentru copii, este despre tot ce am discutat noi până acum. Despre România, despre politica europeană dacă vrei pentru că există acolo un Conglomerat al Țărilor cu Roșii Palide la care Țara Vampirilor vrea să adere și un Cancelar, despre minorități (știme, zmei, pitici, vampiri) și adaptare (zmeul Tase, de pildă, e șofer de TIR pe Tărâmul Nostru, lucrează pentru Împăratul Roșu care face afaceri ilegale cu Apă Vie, iar autoritățile închid ochii), despre Basmul Nou care e un fel de comunism în care se proclamă egalitatea oamenilor cu făpturile de basm și toate fetele de la țară obțin titlul de Miss Ileana Cosânzeana etc.
